Surse de energie: discutii diverse si proiecte

[istvan78]

Daca (DACA!) VW intr-adevar opreste productia de motoare termice in 2035, va mai dura cca. 10 ani pana il urmeaza si ceilalti constructori Europeni.
Deci sa zicem ca din 2045 nu se mai produc autoturisme cu motor termic in Europa.
Masinile produse vor circula in jur de 10-15 ani prin tarile din vest, dupa care vor "migra" catre est, unde vor mai circula inca 10 ani. Ajungem deci prin 2065-2070 si in Romania si tarile vecine inca mare parte din parcului auto va avea motoare termice. Si am vorbit doar de autoturisme. La masinile comerciale, tranzitia va fi si mai lunga.
Concluzia mea ar fi ca piata de desfacere a Petromului e in siguranta inca muuuulti ani!
... chiar daca planurile comisiei europene se indeplinesc intocmai.

[qionescu1]

Nu numai VW a anuntat asta ci si alti producatori germani si europeni. Deja aproape ca nu mai vand diesel. Eu cred ca piata libera in Germania nu e chiar asa de libera ci exista o cooperare intre toti marii actori economici pe liniile trasate de guvern. Faptul ca productia de termice va inceta in 2035 nu inseamna ca abia de atunci vom vedea masini electrice ci ca procentul acestora va creste gradual pana la 100% din productie in 2035. 

Sau invers daca vrei, termicele vor scadea in productie pana la 0% in 2035 ceea ce reduce simtitor numarul masinilor ce ar putea fi folosite 10 ani dupa momentul 2035. Asta nu inseamna ca petrolul va disparea de pe piata dar inseamna reducerea continua a consumului de petrol. Scaderea continua a consumului va duce la scaderea pretului acestuia si implicit profituri mai mici in industrie.

Coroborat si cu momentul drastic 2035 si cu normele de mediu anuntate deja si politicile de taxare a energiei poluante concluzia mea e ca OMV vrea sa vanda cat mai are ce vinde previzionand profitabilitatea tot mai redusa a sectorului. 

[adiarc]

^ ar fii bine sa scada consumul de petrol dar ma indoiesc,pentru ca prp destinație este productia de plastic sub diversele lui forme si apoi transport....

[istvan78]

Nu ne contrazicem, doar ca tu vorbesti de productie de masini si eu de utilizare. Iar consumul de carburanti petrolieri se intampla pe tot parcursul utilizarii masinilor. Cum am eplicat mai sus (poate nu ai avut rabdare sa citesti ...), in pietele deservite de Petrom (Romania si vecinii) inca se vor mai arde carburanti petrolieri timp de mai multe decenii de azi incolo, chiar si daca planurile de electrificare se indeplinesc (eu sper sa se indeplineasca! )
... timp in care si o companie ca Petrom poate face modificari in modelul de afaceri. Nu uita ca Petrom deja este si un important producator de electricitate...

[dr4qul4]

Motorina nu va disparea cat timp nu va exista solutie alternativa pentru camioane. Si mai e mult pana atunci.
automobilele mici diesel au o cota destul de mica de piata, din totalul petrolului consumat.

[AlexxC]

Dragi colegi , cererea de energie indiferent de surse este si va fi intr-o continua crestere. Avem foarte multe tari in curs de dezvoltare  in Africa,Asia si America de Sud a caror cerere energetica va vor compensa cu brio scaderile generate de adoptarea regenerabilelor in tarile dezvoltate.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_oil_consumption
Pe lista de pe wiki vedem extrem de multe tari cu populatie de zeci sau chiar sute de milioane locuitori a caror consum de hidrocarburi este infim si cererea din partea acestora poate decat sa creasca.

[MihaiD]

^ "A midsize cruise ship can emit as much particulate as one million cars. One cruise company alone, Carnival, was responsible for 10 times as much sulfur oxide as that emitted by the roughly 260 million passenger cars on European roads in 2017."  https://www.nytimes.com/2021/07/08/opinion/travel-covid-climate-change.html

[kitsune]

Summer Travel Is Back. Earth Can't Handle It.
July 8, 2021
Credit...Brendan Smialowski/Agence France-Presse — Getty Images
By Farhad Manjoo

Opinion Columnist

To cruise or not to cruise? To safari or stay put? To fly — perchance to hang glide or kite surf into some un-Instagrammed country. So goes the great moral dilemma now lurking in the travel and tourism industry, perhaps the beating heart of global consumerist extravagance. Now that our year-plus fast is close to over, shall we commence gorging once more?

In 2019, according to an industry trade group, the world spent about $9 trillion — nearly a tenth of global G.D.P. — on tourism. It was the 10th consecutive year of growth in travel, and expansion looked endless.

Heedless success was the industry's main problem. If you traveled anywhere during the summer or two before the Covid-19 pandemic, you weren't alone; across the world, officials wrestled with the civic and environmental costs of overtourism. Each summer, armadas of cruise ships would spew stinking streams of people and pollution into the world's beloved port cities. At Disneyland, wait times for the hottest rides stretched to two hours — which was at least better than on Mount Everest, where overcrowding on some of the mountain's most dangerous spots created deadly queues and effectively turned the summit into the world's highest garbage dump. A Times art critic called on the Louvre to take down the Mona Lisa, who had grown so thickly thronged with Instagramming bucket-listers that she was now, he wrote, "a black hole of anti-art who has turned the museum inside out."

Exploration is an ancient and sometimes even noble human endeavor, and as the virus abates, those of us fortunate enough to be able to entertain such possibilities are yearning to make up for lost vacationing. The global economy may depend on the rapid rebirth of tourism. Travel was, of course, one of the industries hit hardest by the pandemic. Tens of millions of jobs and trillions of dollars in economic activity are riding on its return to normality.

But that would be a mistake. Tourism should not return to anything like its old, profligate normal. The pandemic has presented the world with an opportunity to reset how we tour this planet, and we should reach for it.

Some places are doing so. In Amsterdam — a city of fewer than a million residents that was mobbed by more than 21 million visitors in 2019 — leaders are considering new regulations for the city's famous red-light district and cannabis shops, which locals say attract too many rowdy crowds. Calanques National Park, in southern France, has started a demarketing campaign to dissuade online influencers from talking up the place. But I fear that many countries will find it difficult to keep tourism at bay. Already, in the name of quick economic rehabilitation, politicians and companies are pushing for a hasty return to the ways of the past, and then some. Some European countries have reopened to tourists from the United States, and airlines are clamoring for the Biden administration to reciprocate by opening America back up to the world.

Let us not be so hasty. In planning for the future of travel, all of us — travelers, people in the travel industry and the governments that regulate the business — would be wise to follow the careful traveler's most reliable maxim: Go slow.

We should exercise caution not just because the virus remains very much still out there; it's also because, in the years before the virus, tourism grew unsustainably and to excess, driven less by sincere wanderlust than preening digital self-regard. Technology hadn't just made travel very cheap but had also cheapened it. Glorious Instagram sunsets blinded us to the enormous planetary costs of travel. The United Nations World Tourism Organization estimated that tourism accounted for about 5 percent of the world's human-produced carbon emissions in 2016. Another study found that from 2009 to 2013, tourism was responsible for 8 percent of global greenhouse gas emissions and that the industry is growing fast enough to outstrip its meager efforts to decarbonize.

It is in the travel industry's own long-term interest to curb these costs; a world suffering from serial climate disasters is not a very pleasant place to tour. Yet for years the tourist sector has been largely allowed a free pass for its environmental devastation.

I have written already about how the pandemic should prompt a rethinking of air travel. This is most true in the business world. Sure, there's something magical about meeting face to face, but in an age of pretty good videoconferencing, there isn't magic enough to justify the extreme environmental costs of routine flight. But flying is so carbon intensive — your share of the emissions from a single round-trip trans-Atlantic flight is almost enough to wipe out the gains you might get from living car-free for a year — that it's worth considering limiting leisure plane trips, too. Some people can afford to travel to Europe every year, maybe even several times a year. I'm not one for flight shaming, but that level of indulgence ought to earn some measure of social opprobrium.

Cruises present an even better target for radical reform, if not outright prohibition. The early days of the pandemic highlighted the cruise industry's vulnerability to contagion, but getting disease under control should be just the first step for this most polluting of conveyances. According to one study, a midsize cruise ship can emit as much particulate as one million cars. One cruise company alone, Carnival, was responsible for 10 times as much sulfur oxide as that emitted by the roughly 260 million passenger cars on European roads in 2017, a 2019 analysis found.

This week I called Rick Steves, the travel writer and tour operator, to ask about the future of travel on a warming planet. For most of his life, he visited Europe at least once a year. Last summer was the first time in decades that he didn't go, and he's staying home again this year.

Steves told me that time at home has given him a new perspective on travel — both its liberating psychic possibilities and its heavy costs.

"I've gained an appreciation for the fragility of the environment and the importance of people and nations to not be afraid of each other but work together," he told me. Like the battle against climate change, fighting the pandemic required coordination among politicians, scientists, regulators and businesses around the world. That kind of coordination is fostered by the trust and empathy gained by global travel, Steves said. The rub is that travel itself is worsening the crisis — and because the industry's impact has been so loosely policed by the world's governments, it has little incentive to make difficult changes to its operations.

To mitigate the environmental cost of his European travel business, Steves has turned to carbon offsets. For each of the 30,000 or so passengers the company takes to Europe in an ordinary year, the company contributes $30 for environmental initiatives meant to curb the costs of climate change. Many airlines now offer passengers the chance to pay for emissions offsets.

But because all these programs are voluntary, their impact seems limited. And at the moment, there is little political incentive to impose new regulations on struggling travel companies.

In May the Senate unanimously passed a bill allowing cruise ships to return to Alaska. The House quickly passed it, too, and when it got to his desk, President Biden signed it. The law, he tweeted, would "support Alaskans by allowing large cruise ships to return to the state this summer."

The law made no mention of the environment. Neither did the president.

Am pus tot articolul, pentru că unii nu îl pot accesa deoarece:





Powered by API/PUM imgur uploader

[mirceaeliade]

as vrea si eu sa vad toate interviurile astea date de pesoana asta enigmatica Earth.  ca vad ca multi ii iau interviuri cum ca se plange ca nu mai poate.  ma intreb acum un secol daca era intrebata Earthul asta ce zicea?  ne cerea sa ne intoarcem in evul mediu ca nu mai poate si nu stim noi cum sa ne descurcam sa nu deranjam planeta?  daca ar da un singur procent din salariu propriu pentru fiecare interviu alarmant cu saracul asta de Earth pariu ca nu ar mai scrie nimic.  dar asa, stand acasa, e comfortabil sa zici ca tot ce fac aia care nu stau acasa nu e bine  /rant over

[dr4qul4]

o hidrocentrala uzineaza doar ziua, dar noaptea acumuleaza apa in lac

Cat am facut practica in hidrocentrale (anul I si II de facultate - CHE Bicaz si CHE Stanca-Costesti), se uzina si noaptea. In anii aia CET-urile erau praf si se incerca a se substitui cat mai mult cu hidro, chiar daca era mult mai scumpa energia. Acum, la cat a crescut ponderea hidro fara sa apara acumulari noi, nu am nici cel mai mic dubiu ca noaptea nu se uzineaza...

continuam aici discutia pentru ca nu prea mai are legatura cu vehiculele.
@dumbravaandrei, afirmatia ta nu face decat sa intareasca punctul meu de vedere. probabil trebuia sa ma exprim putin diferit.

ma refeream strict la "golul de noapte" la care facea referire @cristi5. chiar daca hidrocentralele produc mai mult ziua decat o fac noaptea, asta nu inseamna ca se pierde energie potentiala. Uzinand mai putina apa (in special in perioadele fara ploi), nu fac decat sa amane momentul de producere a energiei.
"golul ala de noapte" are si avantaj strategic prin reglarea sistemulului, si avantaj economic producand in momentele cu pret mai mare. Dar cum spui si tu, acest gol devine din ce in ce mai mic si probabil din acest motiv sunt aduse in discutie proiecte de hidrocentrale prin pompaj.

Asadar, nu poti scoate mai multa energie din hidrocentrale, incat sa acoperi energia produsa in moatoarele cu ardere interna.

[paulmare]

^ asta e un serviciu de sistem, pe care il face hidroelectrica, care poate porni si opri repede o capacitate
Mai mult, la acumularile cu pompaj (cum e lotru-ciunget, unde cand e teoretic excedent de putere in retea, pompeaza apa in Barajul Vidra  la 1400 de metri) sau la cele de pe Olt, daca ar fi de exemplu eoliene sau solare care produc si nu ai nevoie de toata energia produsa, o poti stoca si o poti produce hidro cand ai nevoie de ea
Din pacate si hidro vinde in banda foarte mult, pe servicii de echilibrare vinde si petrom care poate porni turbinele cu gaz in 10 minute
Olt e limitat ca lipseste acumularea si statia de pompare pe unde ar trebui sa traga apa din dunare daca ar fi exces de putere

Dar curent mai mult fara investitii serioase in retea nu ai cum sa produci
si ce produce hidroelectrica e foarte dependent de vreme, daca e un an secetos si nu ai apa sa o uzinezi pa

[dr4qul4]

Daca Hidro ar produce mai mult noaptea (pt a acoperi incarcarea masinilor electrice) ar dezechilibra grav sistemul. Si ar pierde si bani pentru ca ziua este pretul mai mare.
Hidrocentralele prin Pompaj, desi par a fi nefezabile economic, vor deveni atractive in conditiile actuale de pe piata de energie.
Dupa ce capacitatea pe eolian va creste (de ex Polonia are niste planuri marete pe eolian offshore), si ne vom suprapune pe o perioada cu instabilitate atmosferica, hidrocentralele in pompaj vor incasa bani pentru a consuma excesul de energie!
In perioadele cu vant normal, probabil ca masinile electrice se vor incarca gratis.
Dar pentru asta, ar trebui sa creasca de vreo 10 ori capacitatea de productie pe eolian in Europa

[hvm]

o sa raspund si eu la afirmatia ca nu e fezabila pomparea din cauza ca apa se evapora. Eu chiar nu inteleg logica asta. Apa se evapora la fel de mult pe 1m2 indiferent daca adancimea ei este 30m sau 31m sau 32m. Evaporarea are loc doar la suprafata fiindca altfel ar fierbe, si n-am auzit inca lacuri de acumulare care sa fiarba.

Evaporarea nu intra aproape deloc in calculul eficientei decat daca se modifica suprafata de apa pentru ca se ridica nivelul si malurile nu sunt perpendiculare, dar putem sa cadem deacord ca aceasta crestere a suprafatei este infima...

[dumbravaandrei]

Eu nu stiu ce calcule va faceti voi cu masinile electrice, dar sincer sa fiu... comparati mere cu pere.
Mai mult am temeri legate de reteaua de distributie decat cea de productie. Dar si aici temerile sunt limitate. Tin mai ales in anumite zone geografice unde investitiile lipsesc la aproape 20 de ani dupa privatizare (de ex Moldova sau Banat).


Dar hai sa facem un calcul simplu. La ora actuala, avem 19,6TWh capacitate instalata de productie. Din capacitatea asta avem 6.64 pe hidro, 4.14 pe carbune, 3 pe eolian, 2.9 pe hidrocarburi, 1.4 pe eolian si dezastru in adevarata zona eco: biomasa, biogaz, deseuri. Anul trecut, am reusit sa producem 53,74TWh (sursa).



Eu, cu a mea masina electrica, de pe 27nov 2020 si pana la ora actuala, am inregistrati 60580km. Pentru toata distractia asta am consumat 10,31MWh (un consum de 17KWh/100 Km - include pierderile la incarcare, preincalzirea habitaclului pe timp de iarna, camper mode, etc.). Acum, la drept vorbind, 90% din parcul auto nu face km astia pe an. Maxim un sfert din ei daca or face 15k. Electricele "de masa" (adica nu alea premium gen e-tron si taycan), cam pe aici au consumul general, cu tendinta de scadere spre 13-14KWh/100Km (vorbesc aici de consum anual, asa cum il urmarim noi in proiectul de electromobilitate). Dar hai sa calculam cu "17%" ca sa eliminam din start pierderi si alte alea..


Daca o da Domnul sa avem si noi macar vre-o 7 mil de masini, asta ar insemna 11TWh care trebuie "dedicati" masinilor. Par multi, dar in 2010 noi produceam numai din hidro 20,64TWh. In total, in 2010, in Romania se produceau 59TWh. Acum 11 ani!!! cand cogenerarea in CET-uri era de maxim 40%.


Asa ca 5-6TWh nu e o gaura in cer in SEN. Plus ca inca mai sunt investitii anuntate, atat pe hidro, reactoarele 3 si 4, sunt anuntate proiecte noi in domeniul biomasei, hidrocarburilor si a deseurilor.


Ca avem un management dezastruos in SEN, cu asta pot sa fiu de acord. Si daca te uiti si in raportul lor pe 2020, ANRE spune clar:

În anul 2020, România a fost importator net de energie electrică, după ce, o lungă perioadă de timp a avut o capacitate de producție instalată mult superioară consumului mediu național și o structură de producție care i-a permis să fie exportator net de energie electrică.

Ca tehnic nu putem duce 7 mil autovehicule electrice - cu asta nu pot fi de acord. Ca mai trebuie ca unii sa aiba grija de retele si in primul rand sa le aduca la standardul promis la privatizare, cu asta pot fi de acord. Ca trebuie sa ne crestem in cel mai real mod capacitatile de productie cu cel putin 20% in urmatorii 25 de ani - sunt total de acord si deja suntem pe un drum critic in care am intarziat cam mult.


Si putem sa intram mai detaliat in calcule pentru a estima impactul electrificarii transporturilor, alte state au facut calculele astea de acum 5-10 ani, unii au trecut si la treaba intre timp.
Noi tot cu drobul de sare....

[DarkFranck]

Acord important pentru CET Paroșeni: În prima parte a anului 2022 vor începe testele pentru a înlocui cărbunele cu peleții produși de Arbaflame

Ministrul Energiei Virgil Popescu și Bjørn H. Knappskog, CEO al companiei Arbaflame, au semnat astăzi o scrisoare de intenție pentru a tranforma activitatea CET-ului de la Paroșeni în una sustenabilă din punct de vedere al emisiilor de CO2, în concordanță cu obiectivele asumate de Guvernul României pentru atingerea țintelor tranziției energetice.

Astfel, colaborarea cu Arbaflame, companie norvegiană, va presupune înlocuirea cărbunelui care stă la baza funcționării Centralei de la Paroșeni cu peleții produși de Arbaflame, iar, pe termen lung, include și construirea unei fabrici de producție a acestor peleți în România. Aceste fabrici vor utiliza resurse de biomasă sustenabilă, care vor contribui cu reducerea cu mai mult de 90% a emisiilor de CO2.

Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a subliniat importanța acestui acord, care reprezintă, practic, începutul decarbonificării Văii Jiului.

"Am promis, am făcut! Astăzi am semnat un acord istoric pentru Sistemul Energetic românesc și pentru Valea Jiului. Acest parteneriat presupune o decarbonificare masivă, pentru că vom înlocui huila arsă în CET Paroșeni cu peleți produși în mod sustenabil, cu o rată scăzută de emisii de CO2. Este un prim pas pe care îl facem pentru Valea Jiului și mai avem încă multe de făcut. Am susținut că România trebuie să atingă niște ținte ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și le vom atinge. În plus, nu doar că asigurăm căldură și energie electrică în mod sustenabil, dar aducem și o gură de oxigen economic în Valea Jiului, pentru că la Paroșeni se va construi și fabrica în care vor fi produși aceși peleți. Surplusul va fi exportat, astfel că România va avea un beneficiu dublu. Știu că locuitorii din Valea Jiului au avut mult de suferit, știu că tranziția energetică poate îi sperie pe mulți dintre ei, dar vreau să-i asigur că nu-i vom abandona, că vom găsi cele mai bune soluții pentru economia locală, pentru ecosistemul românesc și pentru Sistemul Energetic Național. Testele vor începe în prima parte a anului 2022, ceea ce ne face să fim foarte aproape de momentul în care va începe decarbonificarea Văii Jiului", a declarat Virgil Popescu, Ministrul Energiei.

La rândul său, Bjørn H. Knappskog, CEO al Arbaflame, a declarat: ,,Suntem foarte entuziasmați să confirmăm, alături de ministrul Energiei Virgil Popescu, intenția noastră comună de a transforma CET-urile din România, să folosească energie curată."

La întâlnire au mai fost prezenți și Mihai Dogariu, country manager Arbaflame și senatorul PNL Eugen Țapu Nazare.

Arbaflame este o companie norvegiană care a dezvoltat o tehnologie patentată pentru peleți care împărtășesc proprietățile cărbunelui, care însă ard cu o cantitate semnificativ redusă de emisii de gaze cu efect de seră.  Practic, Arbacore, denumirea sub care sunt cunoscuți peleții, poate fi transportat, depozitat și manipulat în același mod ca și cărbunele. Mai mult, același echipament, inclusiv cel pentru pulverizarea și arderea combustibilului poate fi folosit în continuare. Densitatea energetică a peleților Arbacore corespunde cu 76% din valoarea energetică a cărbunelui, în timp ce peleții albi au aproape jumătate din valoarea energetică a cărbunelui. Proiectul ARBAHEAT își propune să dezvolte și să demonstreze un nou concept pentru modernizarea eficientă din punct de vedere al costurilor a centralelor care funcționează în prezent pe bază de combustibili fosili, prin integrarea inedită a unei tehnologii de tratare termică a biomasei.

În 2015, Arbaflame a transformat stația de generare Thunder Bay din Ontario, Canada, care asigură aproape jumătate din necesarul de energie al Ontario, având o capacitate de generare de peste 16 GW. În câteva luni, centrala a trecut de la baza exclusiv pe cărbune la o soluție 100% regenerabilă, trimițând un mesaj semnificativ companiilor de producție de energie din întreaga lume.

Sursa: aici