Istoria Romaniei si a Fortelor Armate

tom_sawyer · June 21, 2020, 06:22:45 PM

Un film suedez despre foametea din Romania din anii 1946-47 si activitatea Crucii Rosii Suedeze. Din pacate fara traducere.

@cristi5 sau @frunzaverde: daca ati avea timp, ati putea sa faceti o traducere (sau macar un transcript in suedeza, folosit pt google translate mai apoi; sau poate exista pe vreun site suedez un transcript al documentarului?)?

Harry · June 21, 2020, 07:19:08 PM

^^Fenomenale imagini

App de foametea din '46

Statul roman a cerut sprijin american, iar Malaxa a asigurat suma de credit necesara pentru ca Romania sa poata cumpara necesarul de seminte si porumb pentru a salva agricultura. Mai exact a platit cash 10.000 de dolari ca asigurare (bani pe care nu i-a mai recuperat) si prin Chase National Bank a girat pentru Romania 12.500.000 de dolari. In plus lichiditatea Romaniei a fost asigurata dupa succesul negocierilor prin deblocarea rezervelor de aur romanesc depus la New York.

Harry · June 25, 2020, 09:38:39 PM

In perioada interbelica, majoritatea imigrantilor romani se stabileau in New York unde formau un grup important. Imediat dupa WW2, odata cu inchiderea granitelor Romaniei in urma instaurarii comunismului numarul celor care imigrau in state a scazut, iar romanii stabiliti in NY s-au imprastiat in intreaga America.

frunzaverde · June 26, 2020, 12:44:26 AM

@tom_sawyer - Traducerea filmului suedez. Filmul este facut la inceputul lui 1948, si are imagini din 1946-7. Dumnezeule, dar mult mai vorbeste prezentatorul:

Titlul este "Ajutorul suedez in Europa / In vizita la "Salvati Copiii" in Romania"

0:10 Dintotdeauna soarele a dat viata oamenilor animalelor si plantelor. Cu cata rabdare il asteptam in fiecare primavara cu caldura sa care sa ne readuca la viata dupa frigul iernii. Vara si soarele a ajuns si in Romania, in a carei capitala ne gasim acum. Dar, in ultimii ani romanii si-au schimbat atitudinea fata de soare si vara. In ultimii ani, vara a transformat Bucurestiul intr-un cuptor, caldura insuportabila coborand peste locuitorii sai si transformand intregul oras intr-un infern insuportabil.
0:40 Cei ce-au putut au fugit de pe strazi si s-au refugiat la Dunare sau pe plajele marii. Soarele a devenit inamicul omenirii.
0:47 Da, Soarele a devenit un adevarat inamic pentru o tara agricola ca Romania. In Moldova sunt campurile gri, prafoase si uscate, ani la randul recoltele au fost distruse. Nici iernile nu i-au ajutat cine stie ce, zapada a venit prea tarziu sa protejeze semanaturile. Taranii, au semanat si resemanat, impovarati si osteniti de foame.
1:17 Porumbul s-a vestejit complet dupa luni de seceta totala. Porumbul este cereala cea mai importanta a Romaniei - din porumb si apa se prepara mancarea nationala a Romaniei - mamaliga. Doar ca nu exista nici un pic de porumb. Dupa trei veri, multi au abandonat lupta cu natura, hambarele sunt goale. Si semintele pentru anul viitor au fost mancate, chiar de mult timp. Animalele mor de foame alaturi de oameni, oamenii traiesc ca animalele - mananca uscaciuni.
1:50 Foametea si moartea au venit peste o tara care pana la razboi era unul din producatorii principali de cereale ai Europei. E nevoie de ajutor - si ajutorul a venit - aici se golesc (2:01) ajutoare alimentare din Marea Britanie - chiar daca Marea Britanie are proprii ei oameni de ajutat
2:04 Fulgii de cartofi sunt un produs esential si indelung cautat. Desigur, pachetele englezesti sunt produse de buna calitate, initial produse pentru luptatorii britanici din razboi inainte sa se termine ostilitatile.
2:29 CARS (Comitetul de Ajutorare a Regiunilor Secetoase) este ajutorul romanesc - o uniune a tuturor organizatiilor de ajutorare din tara - dar resursele putine ale acestora se termina repede.
2:39 Si din Rusia vine ajutor. Aici este un vapor cu cereale in Constanta, la Marea Neagra (vaporul Amiralul Ushakov).
2:58 De la vecinii bulgari vin trenuri cu ajutoare alimentare intens asteptate (Ajutorul Bulgar; pungi cu textul "Darul Poporului Bulgar pentru Poporul Roman").
3:18 O canitna frantuzeasca. Francezii nu au uitat ca romanii i-au ajutat cu cereale in trecut, in razboi.
3:28 Se rupe un sigiliu al unui vagon cu ajutoare suedeze (Se manipuleaza un carton pe care scrie PABLUM - care sunt cereale vitaminizate. Langa e un carton pe care scrie "lapte degresat" - skummjölk). Suedezii au fost singurii straini care pana acum au putut infiinta o munca de ajutorare organizata pe pamant romannesc. Salvati Copiii, intr-un singur an, au putut produce minuni - acesta e adevarul.
3:48 Aici este depozitul suedez in Tecuci, in Moldova, unde actiunea "Salvatii Copiii a fost concentrata". Nevoia de ajutor in aceasta regiune din sud-estul tarii poate fi descrisa de faptul ca mortalitatea infantila in aceasta regiune in primavara lui '47 a fost de 22%. In jurul capitalei, Iasi, mortalitatea infantila a fost la 42% [nota mea: DUMNEZEULE. Bunicii nostri au fost supravietuitori adevarati!].
4:08 Fix in Iasi este Cantina Suedeza principala. Caravana motorizata trage in fata sediului principal. Vedeti aici cantina mobila donata de Canada pentru Salvati Copiii. Suedia opereaza 150 cantine intr-o regiune de marimea Götaland-ului, dar mult mai greu accesibila.
4:22 Erik Kindberg, seful actiunii in Moldova de Nord, controleaza incarcarea camionului. Soldati romani incarca in camioane incarcatura dupa incarcatura de produse suedeze.
4:34 [Soldat roman incarca o cutie de sapun lichid SVEA].
4:36 Urmarim mica caravana in efortul de ajutorare. Efortul a fost gandit foarte bine - nu se risipesc resursele limitate pe peste tot, in schimb avem o concentrare pe aceiasi clientela - copiii care zi dupa zi, luna dupa luna, isi primesc ratiile hranitoare.
4:58 Zilnic sunt hraniti circa 30.000 copii. Lapte praf elvetian este portionat. Elvetienii nu au propria organizare de ajutorare; in schimb au incredere in actiunea suedeza cu ajutorarile.
5:07 O gospodarie taraneasca tipica romaneasca sprijinita (poate) de o alta cantina suedeza. Supe, terciuri, macaroane sau legume se gatesc in curte. In sfarsit e ceva hranitor in cazan.
5:24 [Cantina "Suedeza" Sculeni; steag suedez sub afis] Controlul este meticulos - e nevoie pentru a se obtine cele mai bune rezultate. A avut loc continuitate in hranirea celor mici.
5:34 Aici se serveste ??supa calda?? (nu inteleg exact ce spune, ca e acoperit de muzica). Portiile se mananca pe loc, asa se verifica ca copiii chiar mananca ce li se da. Unii din copiii de-aici sunt surprinzator de bine imbracati. Acestia au primit haine suedeze in locul vechilor zdrente.
6:00 Vom urmari si o expeditie de haine suedeza in calatoriile sale. O expeditie care nu calatoreste pe vreo autostrada, ci prin noroaie [nota mea: nici atunci, nici acum... ehem...; alta nota, suedezul foloseste cuvantul "autostrador", care azi e arhaism, fiind inlocuit cu motorväg]. In sfarsit expeditia ajunge la destinatie unde este ca de obicei mult asteptata.
6:13 Persoana care ne asteapta, cu palarie, este primarul satului [prezentatorul foloseste cuvantul romanesc, si apoi il explica in echivalentul suedez, kommunfullmäktiges ordförande]. Acesta este si liderul comitetului local Salvati Copiii. Greu de spus de care din cele doua atributii e cel mai mandru... Dupa imbrare, vine randul mancarii. Tocana e in cazan, copiii primesc o vitamina inainte de mancare...
6:55 Spitalul de copii din Galati este centrul actiunilor suedeze in sudul Moldovei. Ce vedeti aici este Pablum, un preparat canadian hranitor fortificant pe baza de cereale, cu actiune incredibila, care a salvat vietile a mii de copii
7:12 Dupa cum am spus, actiunea suedeza se concentreaza pe copii, sa ii scoata din foamete si nevoie si sa le dea fericire si speranta in viitor. Sediul "Salvati Copiii" din Romania, care in 1948 urmeaza sa se desfiinteze ar trebui sa se simta multumiti cu actiunile lor. Copiii de-aici, de la o scoala din Iasi, cu hainele lor suedeze, si cu obrajii rotofei ca rezultat al mancarii suedeze sunt proba vie a acestor actiuni. Cum spunea o membra a biroului de ajutorare: "Noi aici nu dam ciocolata si nu vrem sa vedem ochi de copiii suspinand - nu e vreo ajutorare romantica. Vrem sa le dam la copii mancare, mancare satioasa, asta e tot ce conteaza". Cu acest suflu proaspat s-a facut actiunea de ajutorare a Salvati Copiii in Romania.

Harry · June 26, 2020, 05:08:56 AM

^^ Mii de multumiri!

tom_sawyer · June 26, 2020, 11:41:48 AM

Super, @frunzaverde, mulțumesc mult!

A fost o perioadă groaznică pentru România, dar tragedii mult mai mari și lucruri de neimaginat astăzi s-au petrecut peste Prut, în Moldova sovietică. De fapt așa am și ajus la acest film, pe care il știam de mai demult, urmărind un documentar despre foametea de peste Prut în acei ani.

De aceea cred ca România are o obligație morală fața de moldovenii de dincolo, oricât de rusificați, săraci, neinstruiți ar fi azi mulți dintre ei. I-a abandonat în '40 rușilor care i-au călcat in picioare.

Harry · June 30, 2020, 04:13:39 PM

Despre Malaxa am mai scris pe topcul dedicat trenurilor. Acum ca am ceva mai mult timp am sa intru in detalii.

Prima saptamana a lunii iulie 1937, marca un important eveniment pentru transporturile romanesti. Se inaugura primul tren de viteza pe ruta Bucuresti - Constanta. Pentru aceasta cursa era folosit un automotor Malaxa 1001-1002 "Balan". Acesta dispunea de doua motoare diesel Ganz -Jendrassyk de cate 220 hp fiecare ce ii permiteau sa atinga viteza maxima de 110 km/h. In total automotorul dispunea de 136 de locuri. Acesta dispunea de cele mai moderne dotari, inclusiv aer conditionat, fotolii de plus, si servire la scaun.

In 1938 pe portile uzinei din capitala iesea prima locomotiva romaneasca cu motoare diesel-electrice.

In 1939, din halele uzinelor de la Resita iese locomotiva Malaxa 151.001, avand la baza conceptul inginerilor Otto Schilling, Macarie Smorjevschi, Radu Lazaride si piese de la locomotive din seria 142.

La data respectiva era cea mai puternica locomotiva cu abur din Europa, fiind, in 1940, vedeta expozitiei de la Milano.

Sfarsitul anilor '30 aduce cu sine nasterea primelor tramvaie made in Romania, inspirate dupa tramvaiul americane Thomson (produs de Thomson-Houston Electric Company din Lynn, Massachusetts, USA).

In mai 1947, intr-o ultima incercare de a pastra o legatura economica intre Romania si Statele Unite si de transformare a tarii noastre intr-o enclava americana intr-o mare sovietica, infiinteaza la New York Romanian-American Economic Corporation.

Romanian-American Economic Corporation - fostul sediu din New York , 1st William Street

Alaturi de Malaxa din companie faceau parte: Louis Manville, Winsolow Douglas, McEvoy, Alfred Fulga, Frank J. Manheim si James E. Hughes - importanti avocati, brokeri si bancheri americani.

Din boardul de directori faceau parte: Nicolae Malaxa, Louis Manville, E. Noppel (reprezentant din partea Ebasco Services Inc. NY), Paul Fuller (avocat Coudert Bros.) si George Ebeleth Jr. (VP al International General Electric Co.). De altfel Malaxa avea o veche colaborare cu General Electric, acestia detinand un show-room la parterul blocului Malaxa din Bucuresti.

Printre actionarii corporatiei se aflau Lehman Bros, Bethlehem Steel Export Co si International General Electric Co. Scopul acestei corporatii era exportul de masini si echipamente americane catre Romania, avand si rolul de a intari relatiile comerciale romano-americane.

Malaxa spera astfel ca sa reinceapa productia la o parte din uzinele recuperate de la guvernul Petru Groza, recuperarea se facuse prin intermediul parlamentului unde, desi liberalii si comunistii prin alianta facuat dominau voturile, gratie interventiilor industriasului roman intrasera si partide mai mici care incercau sa echilibreze situatia politica si sa evite o dictatura comunista. Insa o ultima tradare a unei mari parti a liberalilor a dus la instaurarea unui regim nociv pentru tara, ale carui efecte negative se vad si simt si astazi. Mai trebuie precizat ca in ciuda celor redactate in armistitiu, Uniunea Sovietica a refuzat sa returneze si uzina de tevi din cadrul complexului industrial Malaxa.

Malaxa a intentionat sa extinda aceasta corporatie in Canada si Mexic, de proces fiind responsabili Coudert Bros, insa eforturile lui Malaxa au fost zadarnicite si intr-un final blocate total de catre instaurarea in Romania a unuia dintre cele mai dure regimuri sovietice.

Colaborarea dintre Malaxa si FBI si legaturile sale cu serviciile secrete romane (in special prietenia cu Moruzov) precum si puternicele legaturi cu companii americane cu greutate si razboiul deschis cu fratii Ausnit (care dupa WW2 se aflau si ei la New York) si democratii americani, a dus la un proces indelungat intentat de catre CIA impotriva omului de afaceri. La finele acestui proces Malaxa a fost achitat, iar toate acuzatiile aduse au fost respinse.

Manhattan, 160 E 72nd St | aici a locuit fostul premier roman, generalul Nicolae Radescu

La data de 6 martie 1945, prim ministrul (generalul) Nicolae Radescu este indepartat de la guvernare si se refugiaza in interiorul legatiei britanice din Bucuresti. Acesta a fost vizitat in scurt timp de catre Enachescu unul dintre oamenii de incredere ai lui Malaxa care i-a comunicat generalului ca industriasul ii sta la dispozitie pentru a realiza o lovitura de stat prin care comunistii sa fie indepartati de la putere.

In decembrie 1947 ii trimite din nou vorba generalului, de aceasta data Malaxa dorea sa ii scoata din inchisoare prin orice mijloace pe liderii taranisti Maniu si Mihalache. Putin mai tarziu in 1948 Malaxa din nou il contacteaza pe Radescu si il indeamna sa porneasca o campanie anticomunista oferindu-i intregul sprijin.

Radescu, odata ajuns la New York unde cu ajutorul unei parti a cetatenilor romani refugiati in State, o parte dintre acestia membrii sau simpatizanti ai Miscarii Legionare si cu fonduri de la Malaxa, dar si cu sprijin politic din partea senatorului american Cabot Lodge incearca sa construiasca o rezistenta romaneasca anticomunista. Din pacate americanii au considerat ca miscarile anticomuniste din Estul Europei nu vor putea face fata politiilor secrete de tip sovietic si au decis ca Statele Unite sa nu se implice direct.

Revenind la anul 1945 Malaxa reuseste sa-l convinga pe colonelul Finogenov ca este gata sa colaboreze cu URSS-ul la orice nivel in schimbul returnarii unei parti din fostele sale uzine si oferirea de catre comunisti a unei sume de bani compesatorii. Primeste suma de 2.4 milioane de dolari pe care o foloseste in a corupe o serie de lideri comunisti, inclusiv sefii legatiei romanesti din New York, isi deblocheaza conturile din New York si in acelasi timp, o mare parte din bani (400.000$) ajung in conturile Relief Committee, New York o asociatie al carei scop era ajutarea romanilor persecutati politic sa fuga din Romania comunista si sa se refugieze in Statele Unite.

De altfel pana in 1948, membrii legatiei Romaniei la New York se aflau, fara stirea guvernului comunist, pe o lista neoficiala de "salarii" infiintata de Malaxa pentru a-i convinge sa sustina interesele unei colaborari romano-americane.

TWA 86511 | Lockheed Constellation L-049 | "Star of Paris"

Malaxa a sosit la New York in baza unei vize speciale, in data de 29 septembrie 1946, la bordul avionului TWA 86511, manifestul de zbor 2-130-15436, unde obtine o viza de sedere, viza ce a fost prelunginta in fiecare an. Cu toate acestea conform documentelor FBI din data de 27 ianuarie 1948, in cadrul Departamentului Arhivelor Nationale ale Statelor Unite nu mai exista nicio informatie referitoare la aplicarea pentru o viza permanenta si nici informatii privind aprobarea sau respingerea unei astfel de cereri.

TWA Skyliner Magazine, 9 February 1961, Page 4

Photo: By Tony Hisgett; cropped by Beyond My Ken (talk) 00:54, 13 July 2011 (UTC) - Flickr.com, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=15779819

In februarie 1948, Malaxa paraseste locuinta sa din Sherry-Netherland, Manhattan (imaginea de sus si se muta in cladirea 30 Sutton Place (imaginea de jos).

foto: http://www.bhsmanagement.com/

De aici s-a mutat la etajul 14 al unei cladiri de la intersectia Park Avenue cu 56th Street.

Din documentele FBI din data de 18 iunie 1947 aflam ca Malaxa a vizitat toti producatorii americani de automobile si chiar Continental Motors in incercarea de a intermedia infiintarea unei uzine americane de automobile si camioane in Romania. Viziteaza si uzinele Kaiser-Frazer din Detroit pentru un parteneriat de construire a unor fabrici de tractoare si utilaje agricole in tara noastra. Insa la fel ca la proxima incercare de a infiinta o fabrica americana de penicilina in Romania, nu are sorti de izbanda. Din acelasi document aflam ca Malaxa si-a cumparat o limuzina Cadillac Imperial Sedan cu 7 locuri, model 7533/1936, motor no. 3401195.

foto: https://www.classiccarsforsale.co.uk/

Mai jos va redam protiuni din scan-ul dupa declaratia generalului Radescu privitoare la Malaxa (sublinierile cu rosu ne apartin).

Un alt lucru interesant il aflam de din documentul din data de 20 iunie 1948. Astfel o serie de burse initiate de catre Mircea Eliade pentru tinerii romani refugiati din calea regimului comunist au fost finantate de catre Malaxa. Alte sume fiind transmise catre Biserica Ortodoxa Romana din Franta (50.000 de franci) dar si catre finantarea prin intermediul generalului Radescu a publicatiei Curierul Roman.

Un an mai devreme , in 1947 conform unui alt raport CIA aflam de ruptura dintre Malaxa si Ion Bochory, cel din urma primind de-a lungul timpului mii de dolari de la Malaxa si sprijinul in a devenit reprezentantul in Romania al General Motors, Willys precum si a altor companii auto americane. Ion Bochory devenise un apropiat foarte strans al regimului comunist. Malaxa dezvaluind cum Bochory se prezinta in Statele Unite sub falsa titulatura de print si prieten al Regelui Mihai. Din acelasi document mai aflam ca Malaxa a incercat sa ajute la escaladarea conflictului dintre Ana Pauker si Gheorghiu Dej, cumparand un Cadillac pe care l-a oferit Delegatiei Romane pentru Pace de la Paris urmand a ajunge la Dej.

In urma finalizarii procesului contra lui Malaxa si achitarii acestuia, din depozitiile din timpul procesului aflam ca in urma unor perchezitii la reprezentantul Skoda in Romania - dl. Seletzki, care castigase in prima instanta contractul pentru furnizarea de armament catre Romania, s-au descoperit documente care dovedeau ca Skoda oferise bani ilegal pentru a castiga licitatia in defavoarea britanicilor de la Vickers. In urma scandalului si a arestarii lui Seletzki industria de armament a fost preluata de Malaxa care sublinia importanta ca Romania sa isi produca singura necesarul pentru a se apara in cazul unui conflict.

De altfel concluzia procesului se prezinta in felul urmator: Regimul nazist l-a bagat in inchisoare si a confiscat fabricile care au trecut in proprietatea Hermann Goering Werke, i-au fost partial restituite dupa razboi, fabrica de tevi fiind confiscata de sovietici, iar dupa 1948 i-a fost confiscata averea, i s-a retras cetatenia romana, iar sotia si fiul sau au fost nevoiti sa fuga din tara pentru a scapa cu viata, in timp ce mai multi asociati ai sai au fost bagati la inchisoare de catre regimul comunist.

Nicolae Malaxa s-a nascut in data de 10 decembrie 1884 in Husi, fiind fiul unei familii mixte greco-romane, fiu al lui Constantin Malaxa (medic si ofiter) si al Roxandrei. Timp de 8 ani a urmat liceul din Iasi, iar apoi Universitatea din Iasi, a continuat studiile superioare la Institutul Politehnic din Karlsruhe, Germania, pe care il absolva ca inginer in 1912, an in care se reintoarce in Romania si infiinteaza cu ajutorul familiilor si prietenilor o mica fabrica de procesare a uleiului vegetal, dupa un an o instraineaza si se angajeaza la uzinele CFR ca inginer de mentenanta si reparatii ale materialului rulant.

In 20 februarie 1918 se casatoreste cu Natalia Craescu din Tecuci, alaturi de care are doi copii. O fata Irina nascuta in 11 august 1919 la Bucuresti si un baiat Constantin nascut pe 23 aprilie 1922 la Bucuresti.

Irina se casatoreste cu doctorul George Palade in 12 iunie 1941. In urma mariajului rezultand doi copii Georgia, nascuta in data de 7 martie 1943 la Bucuresti si Philip Theodore nascut pe 27 februarie 1949 la New York. Trebuie precizat ca doctorul Palade a devenit un reputat cercetator in cadrul Rockefeller Institute.

In 1919 isi da demisia si in 1920 isi infiinteaza propriul atelier de reparat vagoane care in 1935 devine cel mai pare producator roman de trenuri si vagoane.

In 1927 in timpul conducerii Regelui Ferdinand se da o lege extrem de importanta care sparge monopolul german pe piata feroviara romana. Malaxa reuseste semnarea unui contract pe 20 de ani pentru productia de locomotive. Pe baza acestui contract Malaxa isi extinde portofoliul la productia de vagoane, automotoare, tramvaie, echipamente de franare, echipamente pentru industria petro-chimica, ajungand la apogeu sa aiba peste 11.000 de angajati

In 1936 compania se extinde cu ceea ce era cea mai moderna fabrica de tevi din Europa acelor vremuri. Toate acestea s-au desfasurat in timp ce Malaxa era intr-un razboi deschis cu cartelul european al otelului condus de Germania, cartel care se opunea cu tarie ca Romania sa dispuna de o astfel de dezvoltare a industriei feroviare si metalurgice. Insa cu mult efort si cu sprijin american Romania reuseste sa-si puna pe picioare o serioasa industrie a otelului.

Uzina producea 250.000 de tone de tevi de otel pe an, prin tehnologia americana Stiefel, fiind supravegheata si certificata (ca si calitate) de catre American Petroleum Institute.

A urmat scandalul Skoda vs Vickers si Malaxa profita de moment pentru a intra si in sectorul industriei de armament. In 1936 construieste uzina din muntii Carpati unde sunt anagjati 4.000 de oameni. Dupa razboi productia in uzina fiind convertita in utilaje pentru industria petrolului, cea feroviara si alte utilaje si agregate industriale.

In 1939 imperiul Malaxa arata asa:

N. Malaxa S.A.R. (locomotive)
Uzina de tuburi si Otelarii
Fabrica din Tohanul Vechi (munitie de razboi)
peste 11.000 de angajati
investitii imobiliare (de ex. blocul Malaxa)
In 1932 preia actiunile companiei austriece STEG de la uzinele din Resita, devenind posesorul a 10% din actiunile uzinei. Impreuna cu fratii Ausnit ajunge sa detina la comun 20% din actiuni. In acelasi an este ales administrator delegat, functie pe care o detine pana in 1941. In 1945 redevine membru al board-ului de directori , insa dupa plecarea in Statele Unite este indepartat de la conducere. Pe 8 noiembrie 1939 odata cu interzicerea Romaniei de a produce armament are loc impartirea actiunilor comune detinute de Ausnit si Malaxa sub denumirea de Centrind, companie cu sediul in Monaco si conturile la Londra. Din acest punct neintelegerile dintre Malaxa si Ausnit se transforma intr-un adevarat razboi.

Intre 1933 si 1941, Malaxa devine administrator delegat din partea guvernului roman la uzinele de armament Copsa-Cugir, uzine construite in anii '20 in parteneriat cu compania britanica Vickers, aici statul detinand 80% dintre actiuni. In 1936 britanicii isi vand actiunile catre corporatia cehoslovaca Zbrojovka, alaturi de actiunile detinute la Uzinele Resita.

In 1936 Uzinele Resita si Malaxa devin actionari majoritari ai companiei Astra care detinea doua uzine una la Arad si una la Brasov care produceau echipament feroviar, armament, munitie si alte echipamente industriale. Si aici intre 1936 si 1941, Malaxa detine functia de administrator delegat.

Separat Malaxa detinea o parte din actiunile minoritare al Societatii Nationale de Gaz Metan, a facut parte din conducerea Ford Motor Company Romania, a detinut actiuni la Santierul Naval Galati si la compania de recoltare si procesare a lemnului Closani.

In 1940 are loc lovitura de stat prin care Regele Carol II este indepartat, iar in decembrie noul guvern ii cere lui Malaxa sa predea uzinele catre germani, acesta refuza si se baricadeaza in locuinta sa fiind pazit de catre membrii Garzii de Fier. In 23 ianuarie 1941 este arestat iar fabricile sunt confiscate si date catre Hermann Goering Werke sub denumirea de Rogifer, Malaxa fiind amenitat cu moartea de insusi Baronul von Killinger, ambasador al Germaniei la Bucuresti. Pe 9 octombrie 1941 este eliberat si incepe lupta pentru recuperarea uzinelor. Abia pe 9 octombrie 1943 reuseste sa reintre in posesia actiunilor, iar in aprilie 1945 reintra si in posesia fizica a cladirilor.

Pe 25 august 1944 Romania intoarce armele, iar armata sovietica intra in tara noastra fara a intampina opozitie. Cu toate acestea rusii fac numeroase abuzuri si inca inainte de a fi semnat armistiul de la Moscova, (armistitiu care in realitate dadea putere totala a URSS asupra Romaniei) din 12 septembrie 1944, armata sovietica deja jefuise Romania, marfuri, masinarii si echipamente mobile luand drumul catre URSS. Uzinele lui Malaxa, alaturi de cele britanice si americane sunt jefuite de sovietici, iar in noiembrie 1944, URSS -ul confisca si muta in Rusia intreaga uzina de tevi Malaxa.

In memorandumul CIA se precizeaza ca Malaxa avea colaborari excelente cu companiile americane si intentiona sa aduca in Romania companii precum Standard Oil, insa inceperea razboiului stopeaza aceste planuri. Discutiile sunt reluate in vara lui 1944 cand Malaxa se intalneste cu Henry Noel si negociaza intrarea americanilor in cadrul companiilor sale. Aceleasi discutii sunt purtate in 1945 cu Kaiser-Frazer pentru a incepe productia in Romania de automobile, camioane si tractoare. Lucrurile avanseaza in urma unei intalniri la Istanbul intre Malaxa si Lauren. Din pacate planurile au fost anulate din cauza schimbarii de atitudine a regimului comunist care devine unul 100% aservit URSS.

Pe 29 decembrie 1944, Malaxa pierde orice influenta asupra Uzinelor Resita, Ausnit devenit administrator delegat negociaza cu URSS fara a instiinta autoritatile romane si infiinteaza primul SovRom, unde sovieticii detineau 30% din actiuni. De altfel Ausnit alaturi de Gheorghe Tatarescu au fost la baza infiintarii majoritatii SovRom-urilor , Max Ausnit avand un interes major in SovRom Lemn prin care practic sovieticii preluau controlul industriei de cherestea.

In februarie 1945 desi oficial inca se duceau negocieri la Moscova, la Bucuresti soseste Vyshinski si in timpul serii cere o intrevedere cu Regele Mihai 1 pentru a-l indeparta de la putere pe premierul Radescu. Regele ii spune reprezentantului sovietic ca generalul a fost informat si ca se poarta discutii cu partidele politice. Vyshinski s-a uitat la ceas si a declarat ca Regele are la dispozitie 2 ore si 5 minute pentru a-l demite pe general. Cu toate acestea Regele Mihai reuseste sa amane o decizie pana in data de 1 martie cand Vyshinski se intoarce la Bucuresti si il anunta ca la Moscova s-a decis ca Petru Groza sa fie prim ministrul Romaniei. Imediat dupa inscaunarea teribilului guvern Groza fabrica de tevi Malaxa, la propunerea lui Ausnit este desfacuta in bucati si mutata in URSS.

Sosirea in Statele Unite in 1946 s-a facut in baza credintei ca Romania cu un ajutor major din partea americana va putea fi salvata de o dominare sovietica si chiar reuseste in 25 august 1947 semnarea unui contract cu International Harvester Corporation pentru construirea primelor uzine de tractoare si echipamente agricole in Romania. In acest sens sunt trimisi in Romania specialisti americani care sa pregateasca viitori angajati ai uzinelor. In acelas an, 1947, Malaxa reuseste sa negocieze cu Bethlehem Steel vanzare catre Romania la pret redus a achipamentelor necesare refacerii industriei petroliere. Actul a fost insa respins de catre guvernul comunist. Alte discutii la fel respinse de partea romana vizau contruirea la Tulcea a unui combinat de prelucrare a stufului si producere de celuloza pentru a compensa pierderile industriei lemnului ale carei produse luau drumul URSS.

In urma secetei din 1945 si 1946 care a avut efecte catastrofale in Romania, statul roman a cerut sprijin american, iar Malaxa a asigurat suma de credit necesara pentru ca Romania sa poata cumpara necesarul de seminte si porumb pentru a salva agricultura. Mai exact a platit cash 10.000 de dolari ca asigurare (bani pe care nu i-a mai recuperat) si prin Chase National Bank a girat pentru Romania 12.500.000 de dolari. In plus lichiditatea Romaniei a fost asigurata dupa succesul negocierilor prin deblocarea rezervelor de aur romanesc depus la New York.

In octombrie 1947 corporatia americana a lui Malaxa alaturi de numeroase companii americane au depus la legatia Romaniei de la New York un memorandum de dezvoltare a Romaniei vizand 3 puncte:

electrificarea cailor ferate
dezvoltarea industriei gazului natural, mai exact producerea de formaldehyde, Romania urmand a deveni principalul furnizor al Statelor Unite. Pentru studiile necesare dezvoltarii industriei gazului natural in Romania, Malaxa a contractat serviciile companiei Electric Bond and Share
dezvoltarea industriei carburantilor
Si in acest caz s-a lovit de refuzul guvernului roman. Aceeasi soarta au avut si negocierile cu Chrysler pentru o fabrica de automobile si camioane.

Din pacate insa incepand cu 1948 ofensiva comunista a devenit una nemiloasa distrugand tot ce se creease inainte de 1947, comunistii resping cererea lui Malaxa ca in schimbul ajutorului din partea Statelor Unite, timp de 10 ani uzinele romanesti sa nu fie nationalizate. De altfel prin actul criminal din 11 iunie 1948 toate proprietatile private sunt nationalizate.

La inceputul lui aprilie 1948, in mijlocul noptii sotia si fiul sau fug din Romania pentru a scapa de executie. Acestia, fara a avea a mancare sau alte bagaje la ei se ascund in cala unui vapor de cherestea care paraseste portul Constanta cu destinatia Istanbul, oras in care ajung pe 6 aprilie 1948. Aici Nicolae Malaxa reuseste sa le trimita banii necesari pentru a se refugia in Elvetia unde vor locui putin timp inainte de a se muta la Paris. Din Paris reusesc sa ajunga in Brazilia, mai exact in octombrie 1948 la Rio de Janeiro unde obtin cetatenia braziliana si abia in 12 februarie 1949 familia Malaxa este reunita la New York.

In timp, Malaxa isi consolideaza prezenta in viata economica si politica americana prin prietenia cu presedintele Richard Nixon. Malaxa nu a pregetat nicio clipa sa sustina reluarea relatiilor comerciale romano-americane, un prim pas fiind facut pe 1 august 1967, la 2 ani dupa moartea industriasului roman, cand Nixon viziteaza Romania.

"Doar cu suport tehnic si masinarii industriale americane poate industria Romaniei sa fie refacuta si dezvoltata. Doar cu o forma de guvernare democrata si cu prezenta economica americana poate Romania sa reziste presiunilor fortelor comuniste."

- Nicolae Malaxa

TibiV · June 30, 2020, 04:42:24 PM

+1

Felicitari pentru munca de documentare!...

mirceaVRo · June 30, 2020, 09:58:07 PM

Frumos articolul de mai sus , ce ne-a făcut comunismul ca țară și capital uman nu vom recupera niciodată...

AFC · July 01, 2020, 03:36:35 PM

+1. Multumesc pentru articol si pentru munca de documentare. Ne arata exact ce ne lipseste mai mult ca natiune in aceste timpuri. Si nu am sperante nici pentru viitor. Trist.

Harry · July 03, 2020, 05:37:50 AM

Una dintre ultimele, daca nu ultima poza facuta MS Regele Mihai la Peles, inainte de a fi fortat sa abdice.

Alte poze:

Harry · July 03, 2020, 07:36:43 AM

Februarie 1948, palatul ducal din Luxemburg. Tanara printesa (24 de ani) Anne-Antoinette-Francoise-Charlotte of Bourbon-Parma, nepoata a printului consort al Luxemburgului, le prezinta reporterilor LIFE Magazine inelul de logodna. In scurt timp urma nunta, iar tanara printesa avea sa devina Regina Ana a Romaniei.

Reporterii prestigioasei publicatii americane LIFE Magazine s-au deplasat in Europa pentru a-i lua un interviu tinerei printese. Il redam integral:

------------------------------------------------------------------------------------------

"I love him, I love him"

A pretty princess, Anne of Bourbon-Parma, tells a breathless story of her courtship by the recently retired King of Romania
by BERNARD FRIZELL

Last week Princess Anne of Bourbon-Parma was staying at the palace of her uncle, the prince consort of Luxembourg, waiting for ex-King Michael of Romania to send word for her to join him in Switzerland. There she was called on by LIFE Correspondent Bernard Frizell, who cabled the following interview.

The door burst open. As if catapulted, a pretty young girl dashed into the staid reception room of the royal palace of the Grand Duchy of Luxembourg. She advanced with rapid boyish stride, holding in her hand a newly lighted cigaret stuck into a black holder. She wore a simple black dress whose old-fashioned short hemline displayed a well-turned calf. Her face was oval-shaped, her cheeckbones high and her features delicate. A broad smile uncovered a row of even white theeth and illuminated her face with a blissful glow. Almost her first breathless words were: "I love him. ... I love him."

The pretty young girl was 24-year-old Princess Anne-Antoinette-Francoise-Charlotte of Bourbon-Parma, who belongs to one of the oldest royal houses of Europe. The man for whom she so candidly confessed her love was her cousin Michael Hohenzollern, 26-year-old ex-King of Romania, who last month abdicated his throne under communist pressure and went into exile in Switzerland.

Anne proceeded to give me a detailed account of her romance with Michael, which gradually took in shape and color until it seemed that even in these days of tumbling monarchies and Machiavellian politics the old stories of Graustark novels could still come true. It apeared that Anne's love for Michael was not at all a unilateral attachment. When he was King, just a short while ago, Michael courted the young princess and asked for her hand in marriage. "I still can't believe it," she said with a happy smile. "It has all been so sudden and so accidental. Mummy phoned me one day when I was very bored in Paris and she was in London for the wedding. She asked me to come over for a party Johnny was giving." (Johnny is Crown Prince John of Luxembourg, Anne's cousin).

"I flew to London and went to the party. Late in the evening my brother Michel, who is a real pal of mine, came in with Michael. I immediately went over to my brother, slapped him hard on the back, and cried, 'How are you?' But when i spoke to Michael I was very timid. That was on Nov. 20."

Anne brushed back her light-brown hair. She looked like an american coed gossiping about her latest crush. "From the moment I met Michael we began to see each other constantly," she continued. "We went to the movies very often. A detective was always with us and he would always push us in and out of places. We were always chaperoned. When the detective wasn't around my brother or mother would be with us. But one evening after we had gotten home from the movies Michael leaned over and kissed me goodnight on my cheek. I was suprised but I liked it."

After they had been together about a week in London, Michael and Anne left on the same plane for Lausanne, Switzerland. There, on Dec. 6, just 16 days after they had first met, Michael proposed to Anne.

"It was all quite simple," Anne said, "and not terribly romantic. He simply told me he wanted to marry me and I said, yes, i would."

A week later Anne was sitting in her room listening to a new samba recording she had just bought when Michael entered and offered her an engagement ring he had had made. "I nearly collapsed when I saw how big it was," Anne gushed. "But Michael insisted that it was all right, despite my objections that all I wanted was a small, simple ring." On the fourth finger of Anne's delicate left hand, Michael's handsome gift looked conspicuous. A large square-cut diamond sparkled between two triangular ones. Looking fondly at the ring, Anne murmured, "All told, we have actually been together a little more than a month. But it seems to be a lot more than that. You must remember that this is the first time I have been engaged and the first time I have been in love."

"I don't know anything about politics or statemenship," she went on. "All that is quite beyond me. I don't want to do or say anything that will hurt Michael, but in terms of the way I feel about him, it makes no difference to me whether he is king or not." She took a deep breath and continued, "I don't care about his abdication. Of course, I don't know his country and I would have liked to see it. But the important thing is that I want to make him happy. I wouldn't mind even if he were king. My role would be the same."

For a princess, Anne is a rare creature. She is direct, simple, unaffected, and the expressions she employs about royalty are casual.

"I got along well with Michael from the beginning," she said "because for me there was nothing regal about him. He was like my brothers."

Asked wether she should be adressed as "Your Royal Highness," Anne made an impatient gesture and replied, "I was born that way, as a Royal Highness, but it's not my fault. Just call me 'Nan.' It's my nickname and that's okay with me."

When France was occupied in 1940, Nan went to the US where for nearly two years she attended Parsons School of Design on 57th Street in New York City. She was bad at lettering, however, and never was graduated. Then, because she needed the money, she took a job under the name Anne Parme at Lord & Taylor's department store. For the not very princely sum of 18$ a week, Nan conscientiously sold artificial flowers to all comers. Only two months later she was liberated from her job as a salesgirl when she enlisted in a French ambulance corps.

"In those days," she said, I used to go to the nightclubs in New York. My favorite place was Cafe Society Downtown and i used to love to listen to Hazel Scott.I really don't go out very much or dance a great deal, even with Michael. But every once in a while I like to have one helluva good time."

After their short trip to Switzerland in december, Anne returned to Copenhagen while Michael went on to Bucharest to quit his throne. In Copenhagen Anne was hounded by newspapermen. Partly to escape them and partly to be on her way to rejoin Michael in Switzerland, Nan went to Luxemborug. In spite of her refusal to see reporters, she is certainly not averse to publicity, and the manner in which she granted me an interview is an amusing reflection on her character. No sooner had she seen the copy of LIFE that I had brought her with a picture of Michael in it than she phoned her fiance in Switzerland. "Your picture is in the magazine." she told Michael. "Now how about mine?" Michael's answer was "okay."

Although she was happy in the expectation that she would see Michael soon, Anne was in no great hurry to hear the wedding bells chime. Wrinkling her little nose, she asserted, "It's too cold to get married now. I would like us to be married in the spring when leaves are on the trees and flowers are in the bloom." It began to seem as if 20th Century royalty, reduced from power to relative penury, could still bring a flimsy Lehar operetta to life.

I had heard about Nan's widely publiciez remark that when she met Michael it was love at first sight and I questioned her about it. Nan giggled. "I can only say," she smiled, "that love is wonderful. It isn't as though I fell in love with Michael at first sight. It's more than that. I don't even know the minute or the day I was aware I was in love with him. I feel as though I have always loved Michael."

"Did you know you loved him when he kissed you for the first time?" I asked.
"That was in London when he kissed me on the cheek."
"But surely, he has kissed you on the lips," I insisted.
Nan's innocent brown eyes gazed up into space. "Yes," she said, "He kissed me on the lips the first time in Switzerland." She stopped short for a moment. Then she grinned and cried out with a childlike air, "Oh, la-la, this lip-kissing is so new. It gets me all in a muddle."

Harry · July 03, 2020, 09:38:56 AM

Martie 1948. Reginele mame ale lui Mihai si Anne parasesc nemultumite Vaticanul.

Pentru ca Mihai era orotdox iar Anne catolica, mamele celor doi s-au prezentat in fata Papei Pius XII pentru a obtine o dispensa necesara cununiei.

Papa a conditionat dispensa de botezarea viitorilor copii in religie catolica, ceea ce Regele Mihai a refuzat si a parasit Vaticanul, plecand in Statele Unite nu inainte de a declara presei ca el este in continuare Regele Romaniei si ca nunta cu Printesa Anne va avea loc.

Harry · July 04, 2020, 02:11:44 PM

Regina Maria langa cascada de pe domeniul de la Balcic

Pe 11 imi dedic intreaga zi umblatului prin domeniul de la Balcic, sa fac poze ce a ramas, ce a disparut, etc

Pana atunci, enjoy:

1935. Regina Maria la Eastwell Park. Astazi Eastwell Manor este hotel de lux, unul dintre apartamente poarta denumirea "Queen Marie of Romania".