Discuții juridice diverse pe infrastructura de transport

[hentz]

Nu este o miopie ,pana sa se dea legea insolventei ,majoritatea firmelor erau de facto intr-un fel de insolventa daca vrei.
Statutul de insolvent protejeaza firma in fata creditorilor.O firma aflata in insolveta poate iesi adesea in 2-3 ani ,timp in care administratorul judiciar dispune achitatarea datoriilor catre stat ,slariile angajatiolor iar apoi cota parte in fuctie de nivelul datoriei catre furnizorii/creditorii inscrisi la masa credala.Un contract mare administrat bine cu o marja de profit de 2-5% poate pune pe picioare si  deci scoate din insolventa o astfel de firma.

Ceea ce vreau sa spun este faptul ca insolventa nu este neaparat un lucru rau ,ci ofera ragaz si practic o gura de oxigen intr-un moment financiar mai prost.

[andrei@buc]

sa faci speculatii referitor la cum se va incheia un proces de insolventa este un pariu pe care poti sa il faci cu banii personali, as prefera sa nu il faca statul cu banii tuturor. daca tu ai un glob de cristal si stii ca straco iese din insolventa te rog sa mi-l imprumuti si mie, vreau sa deschid niste pozitii short/long. tinand cont de faptul ca un astfel de glob nu exista, la fel cum nu exista garantii ca acest contract va fi dus la bun sfarsit (iar bancile, dupa cum se vede, nu vor sa aiba de-a face cu ei), as fi preferat sa nu faca statul specula

[dr4qul4]

Staul nu face specula. Statul respecta legea insolventei. Si aceasta nu interzice participarea la licitatiile publice.
Daca era o investitie privata, atunci beneficiarul putea alege cu cine vrea sa lucreze. Dar statul este obligat sa organizeze licitatie si sa respecte legea la desemnarea castigatorului.
Ca legea e proasta, e altceva. Oricum, daca Pa&Co ar fi castigat aceasta licitatie cand s-au deschis ofertele, ar fi fost gata pasajul acum.

[yetiman]

Vad ca au fost si sunt multe discutii legate de insolventa. Deoarece am impresia ca se confunda mai multi termeni juridici, am sa pun aici un articol de pe net (l-am gasit cu Google, ca nici eu nu sunt jurist).

Distinctie intre insolventa si faliment

Appraisal & Valuation

   

Problema tratata este una de o delicatete deosebita, avand in vedere contextul economic actual, acela al recesiunii ce a sleit de puteri comerciantii, fie ei persoane fizice autorizate sau persoane juridice. Faptul necesitatii organizarii unei proceduri legale de redresare judiciara a activitatii a fost generat de conceptia contemporana, care isi propune nu numai asigurarea platii creantelor, dar si salvgardarea activitatii comerciale, spre deosebire de epoca modernista, perioada in care se urmarea, pe langa executarea obligatiilor, pedepsirea falitului, luand astfel o turnura penala (infractiunea de bancruta).

Exista o oarecare tendinta de a pune semnul egalitatii intre notiunea de insolventa si cea de faliment, chiar daca acestea nu trebuie a se confunda. De aceea, vom incerca, in cele ce urmeaza, sa facem o distinctie clara intre aceste doua notiuni, luand in considerare nevoia micului comerciant de a razbi in aceste timpuri destul de dificile.

In primul rand, insolventa nu trebuie confundata cu insolvabilitatea, cea din urma reprezentand situatia patrimoniala in care componenta pasiva a patrimoniului o depaseste pe cea activa, un dezechilibru financiar, pe cand insolventa este determinata de lipsa fondurilor banesti, nu de lipsa bunurilor in patrimoniul debitorului. Articolul 176 al Codului de Procedura Fiscala defineste insolvabilitatea ca intervenind in cazul acelui debitor �ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.�

Insolventa este definita de art. 3, pct. 1 al Legii nr. 85/2006 ca fiind acea stare patrimoniala a debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, obligatii ce au ca obiect o suma de bani, cele cu alt obiect regulandu-se dupa dreptul comun. Observam ca diferenta dintre cele doua notiuni, insolventa si insolvabilitatea, este facuta de catre bunurile care se gasesc in proprietatea debitorului, acestea neavand relevanta in cazul starii de insolventa.

In schimb, falimentul este o procedura de incetare a existentei unei societati comerciale, incetare ce se aplica comerciantilor (debitorilor) care nu mai pot onora datoriile lor comerciale. Cheltuielile necesare desfasurarii procedurii urmeaza a fi suportate de catre debitor. Falimentul are drept scop prefacerea in bani a bunurilor din averea debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Art. 3, pct. 23 al Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei ne ofera definitia legala a procedurii falimentului, ca fiind acea procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Cele doua proceduri au in comun caracterul colectiv, ceea ce duce la concluzia ca la desfasurarea amandurora sunt invitati sa participe toti creditorii cunoscuti ai debitorului, spre deosebire de dreptul comun care, in cadrul executarii silite, cheama spre indestulare doar creditorii care au pornit procedura. Cu toate acestea, caracterul egalitar al procedurii nu se refera la modul de distribuire a creantelor obtinute in urma valorificarii, art. 121-130 din Lege, ci la mijloacele procesuale de care se pot folosi creditorii.

Datorita dificultatilor intampinate in materie probatorie, insolventa este categorisita ca fiind vadita atunci c�nd, debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu si-a platit datoria fata de unul sau mai multi creditori, dand astfel dreptul creditorilor de a cere demararea procedurii insolventei, indiferent de motivul neplatii datoriei. Insolventa este iminenta atunci c�nd se dovede?te ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile asumate contractual datorita lipsei fondurilor bane?ti la data stabilita inter partes pentru efectuarea platii.

O deosebire importanta se regaseste pe taram probator, registrele comerciale tinute de comerciant constituind dovada doar in cazul contestarii activului sau pasivului falitului, nu si in cazul dovedirii starii de insolventa a debitorului. Pentru a se stabili starea de insolventa a debitorului trebuie indeplinite cumulative doua conditii: neplata la scadenta a datoriilor si lipsa de lichiditati. In schimb, pentru intrarea in procedura falimentului, debitorul trebuie sa se afle intr-unul din cazurile prevazute de art. 107 din Lege:
Sa-si fi declarat prin cerere introductiva intentia de a intra in procedura simplificata;
Sa nu-si fi declarat prin cerere introductiva intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, sa fi contestat ca s-ar gasi in insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;
Niciuna dintre persoanele indreptatite sa propuna un plan de reorganizare sa nu o fi facut sau acesta sa nu fi fost acceptat si confirmat;
Sa-si fi declarat intentia de reorganizare, dar sa nu fi propus un plan sau cel propus sa nu fi fost acceptat si confirmat;
Obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate sa nu fi fost indeplinite in conditiile prevazute in planul de reorganizare confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sa fi adus pierderi averii sale;
Sa fi fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in faliment.

In concluzie, insolventa si falimentul sunt doua notiuni distincte, insa au in comun finalitatea: efectuarea platii, adica executarea obligatiilor asumate contractual. Cel care se afla in dificultate afecteaza toate raporturile contractuale in care se afla, atat el, cat si creditorii sai, un motiv in plus ca legiuitorul sa ii vina in ajutor, iar nu sa-l considere, ca in dreptul Evului Mediu, fallitus ergo fraudator.


Appraisal & Valuation - Valuation across Romania

Adresa: 9 Haga St, et. 1, sector 1, Bucharest
Mobil: + 40 733 146 603, Tel: + 40 21 230 20 09, Fax: +40 36 281 46 17
E-mail: office@a-v.ro
Web site: www.a-v.ro

23-09-2011

[yetiman]

Cat despre garantia bancara - evident, orice banca, ca sa elibereze o scrisoare de garantie, are nevoie de acoperire pentru ea (probabil gaj pus pe bunurile companiei careia ii acorda scrisoarea sau prin blocarea sumei intr-un cont separat).

Evident, daca firma este in insolventa, nu are cum sa detina fondurile care sa fie blocate si atunci ramane prima varianta. Dar daca bunurile companie sunt deja gajate pentru un credit sau pentru alta scrisoare de garantie, atunci banca va refuza sa elibereze o scrisoare de garantie.

Cat despre parte cu IFN, este o gluma buna. Nu sunt societati bancare, nu au cum sa gireze o scrisoare de garantie bancara. Nu stiu cum sunt facute legile in domeniu, dar ar fi foarte dubios daca s-ar accepta asa ceva. Oricum, majoritatea IFN-urilor sunt niste tepari. Cu acte in regula, dar tot tepari se numesc.
(chiar cu riscul de a-i supara, doar uitati-va la dobanzile percepute pentru imprumuturi - caci sunt obligati de BNR sa le declare)

[dr4qul4]

Constructorul a incercat doar sa traga de timp. Nu avea cum sa ii fie acceptata acea scrisoare.
IFN-ul asta este o gluma proasta. Este o firma infiintata in 2015 cu o cifra de afaceri de 217 476 RON.
Straco, daca nu gaseste o banca sau o societate de asigurare (entitati care se supun unor reguli stricte si controlului ASF si BNR) nu are decat varianta atragerii unui alt constructor in proiect. Sau pe cea a renuntarii la proiect.
Sunt curios cine le-a dat scrisoarea de garantie pentru participarea la licitatie. Suma este mult mai mica, dar nu chiar de neglijat.

[carutasul]

Problema nu e să elucidăm chestiunile teoretice ale insolvenţei.
In construcţii situaţia e de aşa natură că lucrezi cu sume mari, comenzi mari, furnizorii sunt reticenţi când vine vorba de făcut o comandă de grinzi sau de fier-beton cu plata la termen. Dacă e vorba de pantofi, ii poţi da pantofi, nu se vând ii iei înapoi şi îi vinzi la altul, dar grinzile.... dacă nu le poate plăti rămâi pe stoc cu ele incă patru ani pana la următoarea licitaţie
Eu zic că totuşi poate găsi o solutie, una ar fi un contract cu un partener mai "potent" care să plătească scrisoarea de garanţie în schimbul unei părţi din profit ( eventual cineva care să poată şi termina lucrarea dacvă vede că Straco se poticneşte)  sau se duce la banca lui Umbrărescu, îi dă ăla scrisoarea de garanţie şi un şef de proiect din ăla atomic şi până semnează contractul e gata si lucrarea şi împart după dreptate

[yetiman]

^ Vorbesti din experienta sau e doar parerea ta?

[carutasul]

^ Vorbesti din experienta sau e doar parerea ta?

Am trăit o insolvenţă "pe viu" ca angajat, dar nu in construcţii ci în IT ( eu am plecat, s-a finalizat cu faliment treaba); restul e doar părerea mea, nu am prea multe tangenţe cu construcţiile...

[yetiman]

Ok.
pentru ca, in relatiile comerciale, la ora asta, mai ales la valori mari nu mai lucreaza nimeni cu banii jos. Se lucreaza tocmai cu plata la termen. Iar acest termen este in continua crestere.
Pana nu de mult, se lucra uzual cu plata la 30 de zile. Acum varianta general agreeata este cea de 60 de zile.
Si asta in comercial. In constructii, din cate stiu, termenele sunt mai lungi - 90 de zile si peste.

Iar un furnizor care ar solicita plata pe loc (sau in avans) ar fi sortit esecului.

DAR, tocmai aici intervine rolul scrisorii de garantie. care nu se foloseste doar in cazul participarii la licitatie, si nu doar intr-un singur sens.
Se foloseste, in mod curent, la tranzactii de valori mari intre companii, in oricare din directiile furnizor-client sau client furnizor.

Pot sa detaliez, daca cineva doreste mai multe explicatii.


PS: Iar in cazul tau, cred ca era deja insolvabilitate si nu mai era de mult insolventa.

[carutasul]

Pai da, pentru un client normal funcţionează plata la termen, dar tocmai de asta am dubii că furnizorul de grinzi s-ar apuca să le facă având inima împăcată pentru un client în insolvenţă . Fiindcă în caz de faliment, nu se ştie al câtelea va fi pe listă....
In cazul firmei la care am lucrat, a trecut prin toate fazele, până la faliment, noroc că în IT nu e greu să găseşti alt job, dar am stat o perioadă cu ei pentru că mi s-a  părut iniţial că are potenţial de redresare ( aveam peste 10 ani cu ei, deci eram oarecum implicat sentimental) ... dar s-a dovedit că nu a ştiut să îl valorifice. Deci am văzut toate artificiile, inclusiv cesionarea profitului dintr-un proiect  în favoarea furnizorului, inclusiv cum pleacă oamenii pentru că, deşi păstrează salariile pierd toate celelalte beneficii care în total valorau mai mult..... etc...   

[yetiman]

Plata la termen functioneaza in toate cazurile. Ce este diferit este garantarea platii.
Si asta se face prin scrisoare de garantie.
Beneficiarul poate garanta plata catre furnizor printr-o scrisoare de garantie, iar furnizorul poate garanta executia tot printr-o scrisoare de garantie. Diferenta e data de suma garantata (partial sau integral)

Asa cum se face si la lucrarile de infrastructura. furnizorul prezinta o scrisoare de garantie pentru licitatie (din cate stiu, cam 10% din valoare). In cazul in care castiga licitatia dar nu mai vrea sa semneze contractul pierde garantia.
Apoi, beneficiarul plateste avans pentru lucrari (ca sa-i asigure furnizorului cash-flowul necesar) dar primeste la schimb o scrisoare de garantie. In caz de ceva problema sa poata recupera avansul dat.

La producatorul de grinzi, situatia poate sa fie inversa: Furnizorul sa ceara o scrisoare de garantie (la fel, poate sa fie totala sau partiala), ca sa fie sigur ca dupa ce executa produsele isi incaseaza banii pe ele. Totul depinde de conditiile contractuale negociate intre parti.

[carutasul]

Da, nici eu nu zic că e imposibil şi nici nu vreau să o transformăm în polemică, doar că e mult mai dificil, depinde şi cât de "adâncă" e insolvenţa. Dacă găseşte o bancă să îşi asume riscul, dupa aia de bine de rău se descurcă ei, doar au făcut lucrări mai mari de-atât... Dar dacă nu găseşte, probabil are varianta asta cu asocierea cu cineva, chiar ar fi păcat să piardă lucrarea aiurea...

[TibiV]

Daca pierd aiurea lucrarea aparent ar fi treaba lor, ca nu si-au administrat corect business-ul...
Dar adevarata problema este ca noi, "beneficiarii de drept", am pierde iarasi nu stiu cat timp pentru desemnarea altui antreprenor...

[dr4qul4]

Eu tot nu pot intelege de ce nu exista posibilitatea acordarii contractului celui de pe locul urmator.
Valabil pentru orice proiect reziliat la sub 5%.