DN2S/DN22J Brăila-Jijila/Smârdan și pod suspendat peste Dunăre

Started by yetiman, April 18, 2017, 12:23:20 PM

Previous topic - Next topic

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

subway

Perfect de acord, ba ar merita chiar mult mai multa mediatizare!
In fond si la urma urmei comparatia cu cel mai faimos pod suspendat din lume nu e deloc exagerata ci absolut potrivita, e Golden Gate-ul de Romania!

fulger nc

 Podul in sine e o lucrare cu care realizatorii si cei ce au facut posibil proiectul ..se pot mindri.Si noi ca o sa il avem .
Si sunt etape de constructie si metodologii mai spectaculoase(asteptam sa inceapa cu cablurile si ridicarea segmentelor de tablier) ..decit banala aliniere cu laser.

  Banuiesc ca de pe la inaltimea la care sunt ..pe multi deja incep sa ii stringa pantalonii.

subway

Asteptam sa treaca de 80m ca sa intreaca Basarabul!
:) :) :)
Aparate topo cu raza laser se foloseau la controlul ghidarii tunelelor de metrou inca din anii '80, Romania n-a fost niciodata o tara din lumea a treia si nici nu va fi, are oameni mult prea inteligenti si bine pregatiti...trebuie doar folositi la adevarata lor valoare!
Dar pentru asta trebuie inlaturate gunoaiele cu diplome false si escrocii impostori.

subway

Si ca sa exemplific la concret, avem acolo un tanar inginer roman coleg de breasla, absolvent al Ecole Nationale des Ponts et Chaussees, cea mai reputata facultate franceza de inginerie, cu mult deasupra tuturor celorlalte. Am fost amandoi acum doi ani la San Francisco si sper ca i-am inoculat <virusul> ca meritam si noi un Golden Gate, pentru un inginer e o ocazie unica in viata, nu se fac asemenea lucrari de arta in fiecare zi, poate una o data intr-un secol!...si raspunderea e imensa...
Mi-as fi dorit sa fiu si eu mai tanar si sa fiu si eu langa el!...dar e destul si doar cu inima daca nu fizic.
Asa ca fapt divers, proiectul meu de diploma acum 43 de ani la scoala noastra nationala de poduri si sosele, cea mai veche facultate de inginerie din tara a fost <Pod suspendat pentru conducte petroliere>!
Prima dragoste nu se uita niciodata...

subway

Recordul de 2,60m ridica stacheta necesarului de betoane la 160mc/zi...pentru o pereche de piloni...dar nu a fost o problema.

horatiu.cosma

#1295
Am fost azi la Brăila. Pe scurt: 2 vești bune (avansul la turnuri și la tablierul metalic din șantierul Fincantieri) și una proastă spre foarte proastă (drumurile de legătură ale podului).

1. La turnuri treaba merge ca unsă, au intrat în viteză de croazieră, urcă peste 2 metri constant pe zi, malul tulcean merge mai bine (la un moment dat erau cu 3 săptămâni în urmă, au ajuns la sub o săptămână), la Brăila sunt pe la cota 80 (din 192), dar cota 0 e nivelul Mării Negre, care e cu vreo 10 metri sub nivelul la sol al podului. La pilonul dinspre Brăila a început operațiunea de suspendare a unei macarale de pilon (până când va ajunge sus turnul vor fi 5 astfel de puncte de sprijinire) și de auto-înălțare a ei (ea își ridică segmentele pe care apoi le introduce într-un locaș făcut de niște pistoane hidraulice). Așa că până această etapă de auto-inălțare se încheie (25 de metri urcă macaraua, o zi durează, cam tot la 2 săptămâni se va întâmpla o astfel de operație pentru fiecare dintre cele două), cealaltă lucrează la foc automat ca să aprovizioneze pe ambele părți. O turnare de beton presupune cam 6 mc (o cifă) și se face din 3 ridicări ale macaralei (2 mc ridică odată). Cam 25 de cm urcă turnurile la fiecare betonare de 6mc, iar cofrajul glisant urcă vreo 2 cm la fiecare 10-15 minute, se simte mișto sus în momentul urcării. Pe lângă beton, macaraua mai trebuie să ridice fier (de 30, se înfiletează frumos bucată peste bucată, simplu și rapid, fără suduri), apă și chiar și toy toy-uri (care chiar când am urcat noi se umpluse și era puțină vânzoleală  :lol:). Azi a fost o zi foarte călduroasă, a bătut soarele și drept urmare betonul risca să facă priză mai repede decât trebuia, înainte să ajungă următorul transport. Așa că au udat la greu cofrajul pentru a întrerupe transferul de căldură, a fost criză și de apă, macaraua disponibilă a lucrat la foc automat. Între timp au cerut la CRH (stația de betoane principală de pe malul Brăila) o suplimentare a întârzietorului de priză în beton exact din cauza temperaturii ridicate, deci probabil betonul care ajunge la ora asta la turn deja e cu supliment de întârzietor de priză. Stația de backup e folosită în principal pentru betonări la blocul de ancoraj, mai nou și la coloanele forate ale viaductului de acces Brăila care a început recent. Pe malul tulcean aceeași poveste cu 2 stații de beton, azi a fost ceva problemă la prima stație, a doua a intrat automat să dea beton la turn, fiind nevoie de o a treia pentru radierul la o pilă a viaductului de acces, dar care era pregătită și care în curând va deveni stația de back-up numărul 2. Sus la turn e spectacol, cofrajul se auto-împinge în zona cu beton întărit. Turnul e gol înăuntru, jos grosimea turnului a avut 1,40, acum e 1 metru și sus va ajunge pe la 80 de cm dacă bine țin minte, la fiecare schimbare de grosime se mai introduce sus câte un cofraj pe interior care subțiază zona de betonare. La nivelul de sus băieții înfiletează barele de oțel, iar la nivelul de jos le leagă și așteaptă betonul. La nivelul de și mai jos finisează micile imperfecțiuni ale betonului, dar la final se va vopsi complet anti-coroziv și vor dispărea toate urmele. În interiorul turnului pe o parte va fi lift, pe cealaltă scări, vor fi 2 grinzi ce vor conecta turnurile, una mai sus de nivelul actual și una sus, sistemul de lasere împreună cu băietii de la topo dau cotele zilnic, au grijă constant și la înclinarea turnurilor (în jur de 1% spre interior). Bate tot mai tare vântul pe măsură ce urcă, chiar când am coborât noi începeau să urce prelate cu care să protejeze toată șandramaua. Întreg mecanismul e grozav de urmărit, extrem de complex și bine pus la punct, o mică rotiță dacă nu ar merge și totul s-ar gripa.

La Fincantieri e și mai și, șantierul e gen Star Trek, impresionant. Au băgat vreo 10-15 milioane de euro în tehnologizare de ultimă generație (majoritatea adusă din Italia), 5 clădiri imense noi etc doar pentru pod. De la 4-5 nave pe care le produceau în paralel, acum mai produc 1-2 fiindcă majoritatea muncitorilor se ocupă de tablierul podului. Au luat de la Galați, din Italia și din alte surse 20.000 de tone de tablă, care intră pe 3 linii paralele de producție și merge la șablare, grunduire, apoi tăiere cu plasmă/oxigen, sudare a diverselor componente, testare a sudurilor cu ceva spumă specială, așezare pe poziție a sub-ansamblelor (chiar am prins live o ridicare de mastodont de 30X25 și așezare pe baza viitorului tablier). Și toate astea în paralel, pe 3 linii de producție, hala arată senzațional, foarte mișto sentimentul. Se fac teste pe dimensiunea fiecărui element, apoi ies în altă hală pentru pre-asamblare. Acolo 3 elemente consecutive ale viitorului tablier (86 în total, 30 gata, primul a durat 3 luni, al doilea 1,5 luni, acum s-a ajung la 11 zile) sunt pre-asamblate, se sudează niște bucăți de tablă ajutătoare la conexiuni pentru a fi fix pe fix, se testează să fie totul ca la carte, se măsoară din nou, se taie dacă e nevoie, până acum eroarea cumulată la primele 24 de elemente (25 de metri lungime fiecare) este de 2 mm, eroarea maximă admisă de pod pe poziție este de 2 cm, deci sunt în grafic. După ce totul e ok, elementele ajutătoare se iau jos, se denumesc fiecare individual pentru când vor fi puse sus, pe poziția finală. Apoi primul dintre cele 3 elemente pleacă mai departe și vine în spate următorul element din fabrică care se lipește de cele 2 rămase. Între timp cel ieșit se duce la vopsit, culoarea e albă. Platforma de ridicare/coborâre a barjei cu tablierele în spinare a fost lățită și întărită, să nu fie probleme. Fiecare tablier are 250 de tone. Directorul de la Fincatieri cu care am discutat e venit din Rusia, de la suspendatul de la Sankt Petersburg, deci știe ce are de făcut. Mare parte din bază deja e ticsită cu tabliere, o să mai mute din ele la Galați, să își facă loc, prin aprilie/mai sperăm să filmăm prima barjă care își începe drumul spre pod cu primul tablier în spate.

Vestea proastă e că în 2022 o să avem un pod nemaipomenit gata, dar muzeu. În 2022 vom fi de râsul curcilor internaționale, fiindcă nu suntem în stare să dăm odată autorizația de construire pentru drumurile de legătură. Astaldi avea graficul contractual de 30 de luni pentru drumurile de legătură, l-a redus cumva la 23-24, însă totul depinde să primească AC ACUM, astea erau promisiunile dinspre CNAIR. Se pare că a mai apărut ceva suplimentar în legislația de mediu care îi împinge cu vreo 2-3 luni cel puțin până în primăvară cu revizuirea AM, ceea ce ar însemna game-over pentru finalizarea drumurilor de legătură deodată cu podul în 2022. Plus relocările de utilități electrice de înaltă tensiune sunt tot în plop. Deci să ne bucurăm cu moderație.

Pilonul brăilean.


Se armează grinda ce va fi ridicată mai sus de nivelul actual al pilonului și va conecta cele două picioare.


Groapă de spălat betonul rămas.


Liftul.


Și hopa sus.


Armătură câtă frunză și iarbă, când vine betonul automat începe un sunet puternic, sunt vibratoarele care vibrează betonul să intre bine printre armătură.


Priveliște spre malul tulcean.


Armătură.


Cumva cumva încap și oameni pe acolo.


Betonul "verde" încă neîntărit 100% care se ițește de sub cofrajul glisant.


Mai multă armătură.


Oamenii leagă fier sau mai văd ce face betonul.


Beton proaspăt.








Spre blocul de ancoraj Brăila.

horatiu.cosma

Iar spre malul celălalt.





Macaraua ce se auto-ridică.


Am urcat pe nivelul cel mai de sus, macaraua cealaltă care duce tot greul.


Capătul barelor de oțel.


Spre blocul de ancoraj Brăila.





Așteaptă cuminți la încărcat/descărcat.












Powered by API/PUM imgur uploader

horatiu.cosma

Aici suntem în afara halei principale unde sunt stivuite bucățile de tablă, s-au comandat în jur de 20.000 de tone din toată lumea, inclusiv de la Galați.


Șablare și grunduire.

















Am intrat în sala mare, unde în primă fază vedem cum se taie tabla în funcție de dimensiunile necesare.













horatiu.cosma

Se ridică bucățile de tablă cu magneți și se mută dintr-o parte în alta.

















Nervurile viitorului tablier sunt puse în acel aparat care este învârtit, astfel încât tot timpul să se sudeze sus.





Se sudează acele nervuri pe tablă.




horatiu.cosma

Marea ridicare.


Stive de sub-ansamble.


Alți sudori.








Ne pregătim de ridicare.


Alte sub-ansable, vreo 9 din astea formează câte o sub-secțiune a tablierului final.


Începe ridicarea.








Se așează pe baza tablierului. E impresionantă operațiunea, vorbim de o enormitate de 30X25 care se plimbă prin hală, la 2-3 metri de unde stăteam noi.







horatiu.cosma

Ăsta e de pe a doua linie de producție, e ceva mai avansat.


O privire înapoi spre prima linie de producție unde tocmai s-a așezat acel mega sub-component.


Aici e linia 2.


Ăsta tocmai a ieșit de pe linia 3, îl dirijează băieții din telecomandă  :D.











Niște colțuri asamblate deja. Vreo 60 și ceva de elemente vor fi identice, restul până la 86 vor avea ceva mici modificări.


Ăsta e pregătit să intre la preasamblare.

horatiu.cosma

Am ajuns în hala de preasamblare, aici tocmai au terminat de testat 3 tabliere consecutive, se pregăteau să îl dea afară pe primul.





Așa arată de sus.


Astea sunt bucățile de oțel ce se sudează pe tabliere la preasamblare pentru a le potrivi la fix pe pod.








Ne învârtim prin șantier, peste tot sunt depozitate tabliere.


Am ajuns în hala de vopsire.




horatiu.cosma

Depozitate.














Se lucrează și la ceva vapoare.





Stau pe noua platformă de ridicat/coborât nave.



Powered by API/PUM imgur uploader

subway

Horatiu, excelent reportajul dar...ai ramas focusat pe drumeagurile patriei cu <statia de asfalt> care furnizeaza betoane la pod!
:) :) :)
Iar reportajul despre tabliere e chiar super, tocmai ma intrebam cum mai stam, ne-ai linistit, nu stam, suntem in grafic!
Despre inasprirea conditiilor de mediu puse mai nou de UE aveam si eu ceva informatii dar n-am dat pe goarna ca inca nu-mi e clara treaba.
Pacat ca nu ai prins ceva si de la blocurile de ancoraj, acolo unde e zona strict secret japonez...
Una peste alta e hiper de super reportajul!
Good job, well done.
:)

tonică

Tare de tot, Horațiu, mii de mulțumiri pt fotografii și descrieri! Impresionante dimensiunile!