Agricultura in Romania

[tom_sawyer]

Producţia-record de cereale anunţată de Ministerul Agriculturii nu se regăseşte în silozurile fermierilor. Un fermier din Brăila: Lucrurile sunt în ceaţă, pentru că Ministerul Agriculturii nu are un sistem bine pus la punct, astfel încât să facă previziuni sau să adune informaţiile exacte din piaţă. A fost un an cu producţii corecte, nu extraordinare

,,Deocamdată lucrurile sunt în ceaţă, pentru că Ministerul Agricul­tu­rii nu are un sistem bine pus la punct să facă previziuni sau să adu­ne informaţiile exacte din piaţă. Din punc­tul meu de vedere, a fost un an cu pro­ducţii corecte. (...) Sin­gurele informaţii adu­nate din agricultură sunt cele ale Institutului Naţional de Statis­tică pe care le raportăm de do­uă ori pe an, prin toamnă-iarnă şi primă­vara. La Minis­terul Agriculturii se discută de prognozele pe care le fac ei, adică adună informaţii de la o direcţie agricolă, unde un om sună, dacă sună, câţiva fermieri şi îi întreabă cum stau cu producţiile şi îşi fac o idee pe care o raportează la minister. Acolo alt­cineva strânge informaţiile, le mai rotun­jeşte în funcţie de perspectiva pe care o do­reşte ministerul şi le anunţă în piaţă", susţine Ştefan Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, com­panie care cultivă peste 600 de hectare cu cereale în judeţul Brăila.

El crede că Agenţia de Plăţi şi Inter­ven­ţie pentru Agricultură (APIA), aflată sub egida Ministerului Agriculturii, ar trebui să introducă un sistem de raportare a pro­duc­ţiilor de cereale, în contextul în care în pre­zent fermele existente raportează date finan­ciare şi date privind suprafaţa cultivată pentru a obţine subvenţia cuvenită.

,,România este polarizată ca structură, ju­mătate de suprafaţă este lucrată din fer­me­le organizate, de peste 100 de hectare, şi ju­mă­ta­te din suprafaţă este lucrată de micii pro­prietari cu 3-5 hectare. În condiţiile aces­tea, mi-e greu să cred că productivitatea a cres­cut spectaculos la micii fermieri. Dacă vor­bim de fermele mari, asta ar fi însemnat ca producţia să crească cu 2 tone/hectar faţă de cel mai bun an al acestora şi din discuţiile cu alţi colegi nu este aşa", a adăugat Gheorghiţă.

De asemenea, Gheorghiţă Corbu, proprietarul Legam Agro, care se ocupă cu producţia de cereale în judeţul Constanţa, şi Cristian Andrici, administrator al Expert Agro Bucovina, care cultivă cereale pe câteva mii de hectare în judeţul Botoşani, susţin că producţiile sunt în linie cu media ultimilor cinci ani.

ZF

[tom_sawyer]

Ungaria vrea să obţină independenţă alimentară prin dezvoltarea sectorului agricol naţional şi realizarea unui lanţ comercial integrat. În regiune, România este singurul stat care importă mai multe produse agricole decât exportă

Ungaria produce alimente de 1.800 de euro pe hectar de teren cultivat. Austriecii au un randament de 3.000 de euro, polonezii de 2.500 de euro, în timp ce la campioana Europei, Olanda, valoarea producţiei agricole la hectar este de 18.000 de euro. Acesta este unul din argumentele folosite de un influent politician maghiar pentru a propune ca Ungaria să facă eforturi suplimentare pentru a-şi urca agricultura mai sus pe lanţul valoric.

Politicianul nu a menţionat şi România în comparaţia sa, dar, potrivit unor calcule bazate pe date de la Eurostat, în România valoarea producţiei agricole este de 1.345 de euro pe hectar de teren cultivat (valoarea în euro a producţiei din 2020 raportată la suprafaţa de teren cultivat din 2016, acestea fiind cele mai recente cifre).

Potrivit datelor Comisiei Eu­ropene, Ungaria a exportat anul trecut pro­duse agricole de 9,6 mld.  euro, la o po­pu­laţie de 9,7 milioane de locuitori, ceea ce în­seamnă exporturi agricole de aprope 1.000 de euro per capital. Importurile s-au situat la 6,5 mld. euro.

În aceeaşi perioadă, Polonia a exportat pro­duse agricole de 31,8 miliarde euro, la o po­p­u­laţie de 38 de milioane de locuitor, ceea ce înseamnă exporturi agricole de 837 de euro per capita. Importurile au fost de 28,5 mld. euro.

În acelaşi an, România a avut exporturi de produse agricole de aproape 7 miliarde de euro, la o populaţie de 19,2 milioane de locuitori. Astfel, exporturile au fost de 364 de euro per capita. Dintre cele trei state, România este singurul care a avut importurile mai mari decât exporturile: a importat produse agricole de 8,8 miliarde euro.

ZF

[Duta C]

Daea este noul ministru al Agriculturii, a fost votat in unanimitate de PSD-isti. Ciolacu: ,,A fost cel mai bun ministru al Agriculturii de dupa 1990"
IOANA HURDEA | 6 IULIE 2022




Consiliului Politic National al PSD a decis miercuri ca Petre Daea sa fie iar ministru al Agriculturii. El a fost votat in unanimitate.



Marcel Ciolacu a spus in sedinta ca "Petre Daea a fost cel mai bun ministru al Agriculturii de dupa 1990".

,,Am decis, impreuna cu colegii, ca inlocuitorul in acest moment al domnului Adrian Chesnoiu este fostul ministru Petre Daea, un om cu experienta si un om care nu trebuie sa invete ministerul si problemele pe care le au agricultorii si fermierii, un patriot foarte iubit de toti cei care activeaza mai ales in agricultura. Ma bucur ca toti colegii – a fost ca pe vremuri, vot in unanimitate in interiorul partidului ca domnul ministru Petre Daea sa revina in Guvernul Romaniei. Cu aceasta nominalizare vom merge la premier, dupa care cunoasteti procedurile", a declarat Ciolacu, la finalul sedintei Consiliului Politic National al PSD.


El a precizat ca au existat patru propuneri pentru aceasta functie.

Petre Daea a mai fost ministru al Agriculturii in Guvernul Dancila, intre 4 ianuarie 2017 – 4 noiembrie 2019.



Daea s-a remarcat in timpul prezentei sale in Guvern ca unul dintre cei mai slugarnici ministri fata de Liviu Dragnea.

https://www.aktual24.ro/breaking-daea-este-noul-ministru-al-agriculturii-a-fost-votat-in-unanimitate-de-psd-isti-ciolacu-a-fost-cel-mai-bun-ministru-al-agriculturii-de-dupa-1990/
Afara-i frig
In casa-i frig
Deschid geamul larg si strig
Sa ne traiesti iubit partid!!!
Suntem lovitii de soarta ai europei!!    

[reed]

În timp ce peste 70% din țară se confruntă cu secetă, iar apa este raționalizată în mai multe zone, România exportă apă pentru irigatii în Ungaria.

Link

[carutasul]

mureșul nu curge oricum în Ungaria?

[TibiV]

Detalii...

Un adevar nu trebuie sa stea in calea unui titlu bun de stire...

[carutasul]

Mi-l și imaginam pe Daea (că pe el îl cred în stare) cărând apă cu oborocul din Mureș în Moldova unde e secetă

[carutasul]

BTW, pentru că "plaiurile căruțești" sunt în acea zonă plastic descrisă de jurnaliști ca "Sahara Olteniei" și pentru că, fiind la vreo 15 km în linie dreaptă de Dăbuleni, am cultivat și noi lubenițe în vechiul regim cred că aș putea să spun povestea sistemelor de irigații văzută din partea beneficiarului, nu a ministerului sau a presei, care nu a udat niciodată pepenii...
Sistemul de irigații din zonă, construit de englezi (așa numeam zona în copilărie, "la englezi") folosea, la nivelul "utilizatorului final" țevi de aluminiu și aspersoare tot din aluminiu, cele pe care le-ați văzut pe câmpuri (inițial englezești, după aia copiate de români, ceva mai proaste dar folosibile...) . "Desfășurarea" sistemului în câmp era o acțiune de amploare, care putea lua o jumătate de zi dacă totul mergea bine ( țevile nu erau strâmbe, nu lipseau garnituri, nu trebuia reparat vreun aspersor etc. Am diverse amintiri pe tema asta care se terminau de fiecare dată cu toți membrii familiei fleașcă din cap până la picioare) . Când s-a desființat CAP-ul s-au întâmplat două chestii: de regulă suprafețele de teren erau prea înguste, deci aspersorul "bătea" și la vecini, chiar dacă el nu contribuia, dar principala problemă e că țevile au fost "privatizate" de cine s-a nimerit. Așa că erai nevoit să le "închiriezi" de la noul proprietar, să le descarci din căruță, să le încarci la loc după ce termini ( țineți cont că zona fiind nisipoasă, după irigare intrai în nisipul ud până la genunchi) Așa că după câțiva ani țăranii au renunțat rând pe rând; pânza freatică fiind în zonă la maxim 10 m a fost mai simplu să sape un puț și să folosească o pompă pe benzină, cu furtune obișnuite, mult mai ușoare și mai manevrabile. Pe unul din terenurile noastre am adus chiar și curent electric, la un moment dat s-a permis asta, prin cheltuiala a câtorva familii învecinate, așa că se poate folosi pompa electrică. Încă se folosește, factura vine la maică-mea și e împărțită între cei care mai lucrează...
 Deci, povestea cu "țăranii au devastat sistemul de irigații" deși tehnic e probabil adevărată, nu e adevărată în spirit. De fapt sistemul a devenit mai întâi nefuncțional ( câtă vreme a funcționat în zonă o fermă de stat mai apelau ei la irigații, dar evident ei își permiteau să meargă în pierdere). După ce a fost oprit sistemul a fost și devastat, dar asta e o altă poveste, era deja abandonat...
 Acum UE favorizează, și pe bună dreptate, sistemele de irigație "prin picătură". Cine circulă pe DN6 are ocazia să vadă, la Peretu, Teleorman, un sat de legumicultori, că tot câmpul e împânzit de astfel de sisteme.
   În schimb noi o ținem una și bună cu refacerea vechiului sistem, care s-a dovedit deja nefuncțional. Poate că atunci când încă funcționa ar fi putut fi menținut dacă s-ar fi transformat în "prestator": să plătești o sumă și să se ocupe ei. Poate așa ar fi reușit și ei tranziția la țevile de plastic, la cuplaje cu reducere de presiune etc pentru a deveni compatibili cu noul tip de agricultură ( fiind o zonă nisipoasă e nepotrivit să cultivi grâu sau porumb, așa că majoritatea celor care mai cultivă cultivă legume, cartofi, lubenițe, vinete, varză... din astea. Pentru astea comasarea terenului nu are mare sens) . Ar fi funcționat atunci pentru că s-ar fi valorificat investiția existentă. Acum, după vreo 20 de ani de inactivitate, investiția nu mai există, deci mi se pare evident că nici nu mai are sens să îl repari.
Irigația prin picătură necesită mai puțină apă, deci pânza freatică s-ar putea să fie de ajuns, e o investiție pe care deja unii au făcut-o... chiar nu mai are sens să vorbim de ce a fost...
 

[TVlad]

La legume e potrivita irigarea prin picurare dar pentru cereale cred ca aspersiunea e singura fezabila.

Stiu ca mai sint si alte probleme legate de protectia solului; nu intotdeauna e recomandabila folosirea surselor freatice. In alte situatii, folosirea surselor de suprafata a dus la probleme ecologice majore.

In orice caz, indiferent de metoda de irigatie folosita, eu cred ca o parte din vechile sisteme de aductiune are sens sa fie reactivate. Sigur nu o sa mai fie nevoie de debitele proiectate insa odata apa ajunsa la indemina utilizatorilor, va fi folosita.

Ieri am trecut pe A2 peste celebrul canal-magistrala al sistemului Pietroiu-Stefan cel Mare. Am constatat cu satisfactie ca era plin cu apa (asa a fost in fiecare din ultimele 3-4 veri) iar in apropiere se vedeau aspersoare in functiune. Din pacate nici un alt canal de irigatii traversate de A2 nu avea apa si nici semne de folosinta recenta.
 

[Oneinthecrowd]

@TVlad, nu e chiar asa. Uite ce zice omul asta de la Agricost (la 56000 ha e cea mai mare ferma din Europa):

E drept ca deocamdata vorbeste doar de porumb, dar ei sunt la inceput cu investitiile in acest sistem.

Cat despre alte culturi, prin tarile cu agricultura dezvoltata se fac progrese si la alte culturi, gen orez: ex. Israel:

[dr4qul4]

instalatiile prin picurare sunt smart. Cunosc programatori care au lucrat la implementarea unor astfel de solutii, astfel incat cantitatea de apa picurata si orarul de stropire, sunt controlate prin calculator si ajustate in functie de cultura si conditiile atmostferice si de sol!

Folosirea aspersoarelor duce apa pe frunzele plantelor, asa ca mare parte din apa se evapora, iar uneori poate dauna si plantei (apa rece pe frunza calda nu e tocmai benefica). In schimmb apa picurata la radacina ajunge intr-o zona umbrita si direct acolo unde planta o poate folosi.

[TVlad]

Smart, smart dar cind ai hectare intregi de griu, cite milioane de km de teava de plastic sint de intins? Si cine le intinde si recupereaza inainte de seceris?

[carutasul]

Am mai văzut în alte locuri sistemele "vechi" funcționale, de exemplu când mergeam mai des la Galați. Cred că pe unde au fost ferme mai mari și cultură mare nu prea s-au stricat. Câtă vreme instalațiile există și investiția e amortizată de zeci de ani ele sunt încă rentabile, mai ales când iau apa direct din Dunăre sau râuri învecinate. Exista și un avantaj al sistemului, și anume că apa se încălzea pe canale, ceea ce stresează mai puțin planta, apa din puț e rece.
@TVlad : și la sistemul cu aspersoare ai ceva țeavă de întins, am văzut că acum e de plastic și se poate umbla mai ușor ( am văzut că inclusiv aspersoarele sunt de plastic), se înfășoară pe tambur, dar oricum nu e chiar o fericire și e de diametru mult mai mare, deci probabil - nu știu de fapt- prețurile sunt comparabile ... Probabil depinde de situație, că sunt avantaje și dezavantaje: la aspersoare trebuie să le muți de ici colo, la picătură o dată cumpărate (da, scump ) le pui și le aduni toamna înainte de cules. Depinde și cât plătești apa... (în Israel clar că picătura e soluția, că apa e scumpă )

[carutasul]

Acum să nu se înțeleagă că eu știu care e soluția optimă
Nu mai practicăm agricultura de mulți ani, terenul e închiriat în cea mai mare parte, dar voiam doar să explic că lucrurile nu sunt așa de simple cum par prin presă, cu țăranii vandali care au stricat moștenirea ceaușistă.
Contextul a fost de așa natură încât tipul ăsta de irigat nu a mai fost rentabil, cel puțin în zona mea. Presupun că se puteau imagina inclusiv soluții mixte, nu am idee cât costă să umpli un canal din ăsta din Olt sau Dunăre și să îl folosești cu alt tip de instalații, mai mici, poate chiar picătură, nu știu nici cum ai putea să implementezi o soluție de taxare, că mai trebuie și plătită apa asta...  Anii '90 au fost oricum niște ani pierduți în care lucrurile se puteau rezolva mult mai bine. Sistemul era chiar mare, prin alte sate chiar se pune porumb și poate că lor le-ar fi prins bine. Dar ideea e că acum se propune aceeași soluție nu pentru că s-a făcut un studiu, ci pentru că e singura pe care ei o știu...

[stangabriel]

https://economedia.ro/breaking-start-pentru-mega-proiectul-de-investitii-siret-baragan.html

Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a scos la licitație în SICAP contractul de realizare a documentației pentru proiectul de investitții Canal Siret – Bărăgan, faza 1, kilometrul 0 – kilometrul 23. Este prima fază din proiectul ,,de suflet" al noului (și vechiului) ministru al Agriculturii Petre Daea, care presupune construcția unui canal care să aducă apele din râul Siret către câmpurile Bărăganului. Proiectul este încă din perioada comunistă și este și, în parte realizat, adică, pe o parte din traseu, canalul a fost deja dalat, dar, în cei 30 de ani de la Revoluție, multe dintre dale și infrastructura aferentă a dispărut.

Contractul scos la licitație, cu o valoare de 7,2 milioane lei, vizează elaborarea documentației ,,Canalul Siret Baragan etapa I, tronson km 0+000 – km 23+372, jud Vrancea DALI + Expertize tehnice pe specialități Studiu de teren (inclusiv studiul de impact).

Mai precis, lucrările vizate sunt reabilitarea canalului existent pe 5,7 km și execuția canalului nou pe 8,86 km cu construcțiile hidrotehnice aferente – Noduri hidrotehnice – Subtraversări vai naturale (V Zăbrăuți, V. Vinalcool, V. Panciu, V. Șușița). Subtraversare DN2 (E85) 2 buc, subtraversare CT Panciu Mărășești 1 buc.

,,Haideți să-l și facem! Acest lucru înseamnă cu adevărat reluarea activității și continuarea programului de investiții pe care l-am început", a declarat, pentru Economedia, ministrul Agriculturii Petre Daea.

Contractul scos acum la licitație de ANIF are o valoare de 7,2 milioane lei și are un termen de realizare de șase luni. Departajarea ofertei câștigătoare se va face în funcție de preț , experiența echipei de proiect și de propunerea tehnică. În 17 august se desfac ofertele, finanțarea contractului se face din fondurile proprii ANIF.

"Spațiul Șiret -Ialomița, parte componentă a Câmpiei Române are o suprafața de peste 700.000 ha. Pentru asigurarea unei producții sigure în condițiile factorilor climatici nefavorabili este necesară irigarea acestei zone. Soluția pentru irigarea acestor terenuri este realizarea unei derivații din râul Șiret, având priza în acumularea Calimanești și debușarea în acumularea Dridu, în etapa actuala în pîrîul regularizat (canalul de evacuare) Șoimul la Km 23+372.

Producțiile în zonă se găsesc sub potențialul agricol al zonei. în areale favorabile din punct de vedere pedologie și care recomandă culturi agricole în regim irigat cu randament superior. Se face referire inclusiv la plantațiile viti-pomicole care sunt specifice zonei și care au inceput sa fie înființate pe areale restrânse, mai ales în zonele irigabile de pe malul stâng al Canalului Magistral Siret-Bărăgan", citim în caitetul de sarcini al contractului scos acum la licitației. Tot în CS aflăm și fundamentarea acestei investiții. Astfel, odată canalul realizat, se vor crea condiții favorabile pentru extinderea și suplimentarea sistemului de irigații Ruginești -Pufești -Panciu pe o suprafață de până la 20.712 ha, inclusiv pentru racordarea și reactivarea unor sisteme de irigații existente precum Amenajarea Mărășești 1168 ha – priza la km 4+200, Extindere Mărășești 978 ha – priza la km 13+500, Amenajarea Biliești – Slobozia Ciorăști 14 000 ha – priza la km 17+500, la care se adaugă deținătorii individuali de terenuri agricole care sunt în curs de asociere in organizații ale utilizatorilor de apa pentru irigații.

Dincolo de o argumentare tehnică a oportunității Canalului Siret – Bărăgan, ANIF, instituție aflată direct în subordinea Ministerului Agriculturii, sintetizează, într-un limbaj mai simplu avantajele, grupate pe factori, astfel:

"Factorul economic:

–    sporirea suprafețelor irigate gravitațional cu costuri de producție minime, de unde va rezulta introducerea în circuitul economic al României a unor produse agricole având preț de cost redus;

–    spor de producții agricole, îmbunătățirea structurii folosințelor agricole cu suplimentarea producțiilor la culturile de păioase, prășitoare și culturi legumicole în arealele cuprinse pe malul stâng al canalului;

–    spor de producții agricole la culturi cu randament superior, respectiv plantații viticole si pomicole pe malul drept, unde se va practica irigarea prin picurare cu toate avantajele pe care de conferă aceasta tehnică de udare;

–    comasarea spontană a terenurilor agricole și constituirea de exploatații mari, rentabile prin înființare de organizații/federații (OUA1/FOUAI);

–    evitarea degradării solurilor prin practicarea unei agrotehnici superioare și adoptarea unei structuri corecte a culturilor;

–    asigurarea sursei pentru alimentarea cu apă a localităților riverane într-o zonă unde alimentarea din sursa subterană este dificilă din cauza adâncimii mari a apelor freatice;

–    dezvoltarea social economică a zonei prin sporirea producției animaliere, apariția și dezvoltarea micii industrii locale cu specific alimentar.

Factorul social:

–    locuri de muncă stabile pe perioada execuției, în exploatare, dezvoltarea pe ansamblu a zonelor riverane canalului;

–    refacerea conexiunilor rutiere întrerupte de traseul canalului în stadiul actual de execuție;

–    refacerea conexiunii feroviare pe relația Mărășești -Panciu și asigurarea transportului navetiștilor în timp scurt și în condiții de siguranță;

–    suplimentarea debitelor de apă pentru alimentarea cu apă pentru scop edilitar și industrial a localităților riverane, cu creșterea calității vieții locuitorilor;

Factorul mediu:

–    îmbunătățirea microclimatului prin factorul de mediu aer prin creșterea umidității atmosferice în zona limitrofa canalului;

–    regularizarea și reprofilarea albiilor cursurilor permanente/nepermanente care intersectează traseul canalului inclusiv aport pozitiv în bazinele de recepție ale acestora;

–    refacerea peisagisticii intr-o zonă grav afectată cu lucrări de execuție abandonate în diferite stadii de execuție."

Proiectul Canalului Siret-Bărăgan a fost aprobat de Nicolae Ceauşescu în 1986, iar în anul următor a început execuţia primului tronson. Conform proiectului, canalul ar trebui să aibă 198 kilometri, o lăţime la bază de 20 de metri şi o adâncime de 7 metri.    Lucrările au mers oarecum bine până la începutul anilor 1990, când s-au realizat şi primii kilometri de infrastructură din cele două tronsoane. Canalul ar trebui să aibă următorul traseu: Călimăneşti-Mărăşeşti-Focşani-Râmnicu Sărat-Buzău-Urziceni-Dridu, între Acumularea Călimăneşti de pe Siret şi lacul Dridu, situat la nord de Bucureşti, pe râul Ialomiţa.   Primul tronson al Canalului este amplasat pe teritoriul judeţului Vrancea şi are o lungime de 50 de kilometri, din care s-au început lucrări pe 11 kilometri, 5,7 kilometri fiind deja funcţionali.  Al doilea tronson are 140 de kilometri şi traversează judeţele Buzău şi Ialomiţa, până la Dridu. Acesta este şi cel mai costisitor.

Costul estimat al întregului proiect este de circa 3,6 miliarde de euro. În perioada Guvernului Cîțu, au existat intenții privind includerea acestui proiect în PNRR , pentru a fi finanțat din fonduri europene. Premierul Câțu însuși s-a opus, justificând că este greu de crezut că va fi finalizat până în 2026, ceea ce ar fi pus în pericol accesarea întregului PNRR. Nu știm acum de unde va veni finanțarea pentru proiect, ministrul Daea urmează să precizeze.