Estonia

[nenea_hartia]

Dealul Toompea, centrul centrului istoric. Ajungem și acolo.

[nenea_hartia]

Un bar foarte bine amplasat :



Vedere spre Linnahall. Mergem mai târziu să aruncăm un ochi și acolo.



Terminalul de feribot spre Finlanda și Suedia:



Pe cer se rotesc ulii NATO :

[nenea_hartia]

Centrul istoric e foarte mare și frumos, iar clădirile sunt în general splendid renovate.









În fața ambasadei ruse am dat și de o manifestație de solidaritate cu Ucraina, păzită de poliție.

[nenea_hartia]

Am început să urc agale pe Dealul Toompea.



Am trecut de ambasada Germaniei:



Și am ajuns la cea mai impunătoare construcție, Catedrala Aleksandr Nevski. Fotografiatul în interior este interzis, la fel ca în toate celelalte biserici rusești din Țările Baltice pe care le-am vizitat. Probabil așa s-a primit ordin pe unitate.





Parlamentul Estoniei (în poza de mai jos) este chiar în fața catedralei. Nu pot decât să-mi închipui frustrarea politicienilor estoni la ieșire, când primul lucru de care dau cu ochii este acel simbol (altfel foarte frumos arhitectonic) al ocupației rusești.

[nenea_hartia]

În apropiere se găsesc fortificațiile Tallinnului.





Nu toate turnurile se pot vizita, dar cel mai faimos dintre ele, Kiek in de Kök, simbolul Tallinnului, da.



Un alt turn cunoscut este Pikk Hermann:



Însă de departe cel mai interesant obiectiv al fortificațiilor sunt pasajele subterane, în realitate un foarte lung tunel pietonal cu câteva ramificații. Încă de la construcția bastionului, pasajele subterane au fost folosite ca garnizoană militară, depozit, spital în vremea ciumei, adăpost împotriva invaziilor, bombardamentelor, sau adăpost de protecție civilă în cazul unui război atomic. În ultimii ani ai ocupației rusești și primii ani de independență acolo s-au aciuat oameni ai străzii (printre care un profesor universitar!) sau punkeri care căutau un hogeac departe de ochii miliției (vedeți o poză aici).

[nenea_hartia]

O altă clădire importantă de pe deal este sediul guvernului:



Am coborât apoi și am vizitat Muzeul Ocupației, denumit de fapt Muzeul Ocupațiilor (succesive, n.m.) și al Libertății. În față este expusă o bucată din Zidul Berlinului, însă muzeul în sine conține aproape exclusiv material audio-video. Am ales la întâmplare câteva fișiere pe care le-am ascultat sau urmărit, dar după o vreme devine monoton, plus că durează foarte mult.





Cu același bilet se poate însă vizita Muzeul Celulelor KGB, situat, la fel ca și cel din Riga, într-o clădire foarte frumoasă, care masca ororile dinăuntru.

[nenea_hartia]

În Piața Libertății era afișat un enorm drapel al Ucrainei.





Un muzeu care trebuie neapărat vizitat este așa-numitul Port de Hidroavioane Tallinn, parte a Muzeului Maritim Eston.



Portul de Hidroavioane e o clădire enormă, cu exponate fantastice, printre care submarinul Lembit, care se poate vizita de la cap la coadă.





În exterior sunt expuse diverse vase și se vizitează spărgătorul de gheață Suur Tõll.

[nenea_hartia]

Lângă muzeu se găsește închisoarea Patarei, în care e în curs de amenajare un enorm muzeu al comunismului.



De pe mal se pot admira feriboturile spre Finlanda și turnul televiziunii, care e destul de departe (poza e făcută cu zoom)

[nenea_hartia]

Am mers și în estul orașului, unde am traversat splendidul parc Kadriorg ...





... pentru a ajunge la Rusalcă, ...



... iar apoi din nou pe malul Golfului Finlandei, în apa căruia am intrat cu picioarele, în ciuda faptului că era extrem de rece.



În zare se vedea ,,memorialul" Maarjamäe, una din nenumăratele aberații din beton construite de ruși (și de comuniști în general) peste tot pe unde au apucat:

[nenea_hartia]

M-am deplasat doar cu transportul în comun, care este foarte bine pus la punct, iar autobuzele și tramvaiele sunt în general noi (MAN și Iveco, respectiv CAF):







Există și tramvaie Tatra KT4 mai vechi, dar arată și funcționează foarte bine:

[nenea_hartia]

Am promis că dăm o fugă și la Linnahall, o altă structură sovietică gigantică și neterminată, acum abandonată:

[nenea_hartia]

Că tot am vorbit de sovietici: spre surpriza mea mare, mai ales ținând cont de atitudinea foarte bătăioasă a guvernului eston, la televizor sunt în continuare o puzderie de posturi rusești, inclusiv unul al popimii de la Moscova:







Din fericire, supermagazinele au marfă incredibil de variată (mult peste ce e aici, în Belgia), iar rafturile cu băuturi sovietice și post-sovietice sunt foarte generoase. Am evitat totuși samagonul și am optat pentru un excelent coniac (brandy) georgian, am găsit un post care a transmis fără pauze publicitare (două ore!) un concert al trupei Ensiferum și m-am apucat de treabă   :

[nenea_hartia]

Am mai vizitat Orașul Creativ Telliskivi, o fostă platformă industrială transformată în hub artistic, cu ateliere, restaurante și baruri mai simpatice sau mai meh, și cu talcioc dimineața, când poți cumpăra insigne și suveniruri sovietice, scule, unelte și alte obiecte mai mult sau mai puțin utile, casete cu Alla Pugaciova, Laima Vaikule sau Sofia Rotaru, iar cineva mi-a spus că în primii ani de independență puteai comanda și arme de asalt.





 

[nenea_hartia]

O imagine familiară nouă :



Mai puțin familiar e solul orașului. Ce se vede în poză nu e nisip care se pune peste cabluri, ci pur și simplu solul. Sunt lucrări mari în centrul orașului, iar într-una din zile a bătut vântul foarte puternic, ridicând nori de nisip mai peste tot.



Sunt multe firme pe care nu le-am văzut în vestul Europei. Spre exemplu băncile. Principalul lanț bancar pare să fie Swedbank, cu filiale peste tot.



Ultimul lucru pe care l-am văzut la Tallinn a fost Muzeul KGB, situat într-un apartament de la ultimul etaj al hotelului Viru. Se poate vizita doar cu ghid pentru că, deși butonul etajului respectiv există, liftul nu pornește până când ghidul (sau kaghebistul, pe vremuri) nu rotește o cheiță într-un lăcaș. Apartamentul era practic centrul de ascultare al KGB din Tallinn. Erau ascultați nu doar clienții străini ai hotelului, ci și locuitorii întregului oraș.





Probabil un prim exemplu de copy-paste din istorie: un ziar din RSS Estonă a publicat aproape exact același necrolog de o pagină, atât la moartea lui Leonid Brejnev, cât și a lui Iuri Andropov (la interval de doi ani), iar cenzura nu s-a prins . Cele două ziare pot fi observate pe birou:



Cam atât din Tallinn, dar VA URMA

[nenea_hartia]

Am stat câteva zile în Tallinn, dar am făcut și câteva excursii de acolo. Într-o dimineață am luat autobuzul către cariera RUMMU. Cea mai mare parte a ei a fost inundată de izvoarele subterane, iar calcarul dă o culoare aparte apei lacului astfel creat.







Împrejmuirea rectangulară din stânga pozei este fosta închisoare Rummu, care acum se vizitează dacă rezervi în avans: