News:

API te vrea în echipa din București!

Main Menu

Istoria Romaniei si a Fortelor Armate

Started by tom_sawyer, May 15, 2020, 07:02:52 PM

Previous topic - Next topic

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Harry

#60
Exact. Acolo! Cateva imagini din interior












Harry

Frumoasa actrita de origini constantene - Mary Don, vedeta a filmelor interbelice. In mod normal as fi pus un scan la rezolutie mare. Din pacate desi azi era ultima zi estimata de ebay pentru sosirea fotografiei, ea nu a mai ajuns...

:( >:( :((




Harry

Proaspat intrata in colectie. Intreaga arhiva ONT pe anii 1938 si 1939. Caut acum sa vad daca gasesc un fel de scanner vertical sau ceva de genul ca sa pot sa scanez tot ce e acolo

Harry

Gradina restaurantului romanesc, Expozitia Internationala Paris 1937.
Original color photo autochrome


Harry

Barca de asalt M.A.N. model "Lt.-col. Stan Vasile", brevet regal român nr. 29534/1939, fabricată la Aquila Româno-Americană din București, la teste pe Lacul Tei din București.




Harry


Harry

1838. Turnul Rosu. Are cineva idee despre ce e vorba?


Rodeo

Arata prea bine pentru 1838. Abia fusese inventata fotografia, la Paris. Mai degrabă 1938.

myid

in fundal seamana cu Muresul si Magura Uroiului in plan indepartat.
In prin plan poate ceva in actualul Simeria..

https://goo.gl/maps/uovYSzNDYRguUHcH8

Nu sunt sigur...

dr4qul4

Cocoase inutile care ne vor afecta zeci de ani:
1. Focsani 2. Boita 3. Balcauti
"multe multumiri" proiectantilor
2. Pariu cu hefaistos: 200 lei: UMB nu deschide nimic (min 9 km, chiar si HP)  pe A7 înainte de 15 iunie 2024

Harry

Unul din tunurile bateriei de coasta de pe str Traian, Poarta 3


tom_sawyer


tom_sawyer

#72
Zborurile secrete cu tone de aur românesc la bord. ​Petrolul, aurul și deciziile proaste ale lui Ceaușescu pentru a scăpa de datorii

Trimiterile de metal prețios în străinătate "pentru valorificare" din perioada 1980-1981 au totalizat aproape 40 de tone de aur fin. Erau vremuri dificile, care ne-au prins cu datorii mari care trebuiau achitate. Iar Ceaușescu voia ca România să își achite toate datoriile cu orice preț. Ceea ce s-a dovedit dezastruos pentru economie.

Astfel, în semestrul al doilea al anului 1986, la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, conducerea de atunci a României a decis prin Decretul Consiliului de Stat nr. 325/1986, vânzarea unei cantități de 80 de tone de aur din stocul Băncii Naționale pentru accelerarea plății datoriei externe, urmând ca aurul respectiv să fie răscumpărat după încheierea achitării datoriei. În conformitate cu actul normativ menționat, în intervalul 27 octombrie-27 noiembrie 1986, au fost transportate la Banca Reglementelor Internaționale 55 de tone de aur în lingouri. Această cantitate se adăuga celor aproape 26 de tone aur fin, aflate deja în străinătate la sfârșitul anului precedent. În total, la sfârșitul lunii noiembrie 1986 se aflau în străinătate 80,8 tone aur fin. Acest aur trebuia vândut până la 31 decembrie 1986.

Dar, așa cum își amintea Florea Dumitrescu, guvernatorul Băncii Naționale la acea dată, s-a aprobat în cele din urmă prelungirea acestui termen până în martie 1987, pentru a nu se influența prețul pe piața aurului.

La sfârșitul anului 1987, stocul de aur al BNR mai avea doar 42,5 tone de aur, cel mai redus nivel înregistrat după anul 1946, mai scăzut chiar decât cel consemnat la sfârșitul anului 1959, când stocul de aur atinsese, de asemenea, un minim, respectiv 51,2 tone de aur, din care 8 tone erau împrumutate din URSS.


[La sfârșitul anului 1989 Banca Națională deținea printre activele sale un stoc de aur de 67 610,517 kg aur fin. - din studiul BNR]

hotnews.ro (în articol date concrete despre subiectul "achitării datoriilor")

+ studiu BNR:
Evoluția stocului de aur  al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946-1989)

tom_sawyer

#73
Liste cu victimele deportărilor sovietice din Basarabia, făcute publice

4 iulie 2022

Numele victimelor regimului sovietic, care au fost deportate în Siberia în perioada 6-9 iulie 1949, au fost făcute în premieră publice.

Potrivit lui Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor din Republica Moldova, listele, pe eșantioane și vagoane, pot fi găsite pe site-ul instituției.

Mai exact, în listele respective apare o bună parte din cei care au fost deportați în Siberia din RSS Moldovenească, în cadrul Operațiunii ,,SUD" din 6-9 iulie 1949.

,,În total, în liste apar 35 144 persoane. După un raport al poliției politice sovietice din iunie 1952, numărul total al celor deportați a fost de 35 796 persoane, dintre care 14 033 femei, 11 899 copii și 8 864 bărbați. Prin urmare, listele pe care le oferim acum în premieră publicului larg conțin aproape 99 la sută din cei care au fost deportați. Puteți descărca toate listele în format pdf și găsi în câteva clipe printr-o căutare simplă, pe nume sau localitate, informația care vă interesează. Alternativ, puteți folosi opțiunea de căutare direct pe site după nume, prenume, localitate, anul de naștere", a subliniat directorul Agenției Naționale a Arhivelor din Republica Moldova.

Primul val al deportărilor sovietice a fost cel din 12 și 13 iunie 1940. Datele oficiale arată că atunci au fost deportate aproximativ 25 de mii de persoane. Au urmat alte doua valuri, în 1949 și 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.


infoprut.ro


http://arhiva.gov.md/dosarele-fondului-r-3397-inv-4/?fbclid=IwAR3jbjSugc6OTNFZlpVarAn82GH9J-kB4AbndWEFa2Hh6puZrKeK1ojIe2M

tom_sawyer

#74
Forturile Bucurestiului

Fortul 1 Chitila: Alături de fortul Otopeni, este singurul care a fost construit în totalitate conform planului generalului Brialmont, cu traseu pentagonal. Fortul, care se întinde pe mai bine de 6 hectare, a fost dezarmat în 1916. Terenul aparţine acum unei firme private care îl foloseşte ca depozit pentru vinuri. Situat în apropierea oraşului Chitila, este uşor accesibil de la gara omonimă, însă este ascuns de vegetaţia deansă din zonă. Fortul este nevizitabil pentru public.

Fortul 2 Mogoşoaia: Face parte din Tipul 2 de forturi, alături de Jilava. Deşi este de dimensiuni mai mici decât cel din Otopeni, putea găzdui aproximativ 3.000 de soldaţi. Până în anul 1988 a aparţinut unei baze militare, iar astăzi este propietatea unei fabrici de murături, care l-a transformat într-un depozit şi într-o ciupercărie. Accesul este interzis şi întregul perimetru este bine păzit.

Fortul 3 Otopeni: Este cel mai mare fort din inelul de apărare al Capitalei. Ca şi atunci când a fost construit astăzi este împărţit în două. Cea mai mare parte se află în incinta unei unităţi militare, iar cea de-a doua parte, formată din galeria de contraescapadă este în propietatea fabricii Zarea. A fost vopsit, conferindu-i un aspect diferit faţă de cel iniţial şi este folosit ca depozit pentru băuturi. Partea care aparţine fabricii respective poate fi vizitată.

Fortul 4 Tunari: Se află în incinta unei unităţi militare şi nu este folosit, fiind în cea mai mare parte inundat. Este un fort de tip 3 modificat, fiind cel mai mic dintre cele 18. Generalul Berindei a modificat planul iniţial de construcţie, adaptându-l la exigenţele militare ale anului 1889, fiind asatfel şi unul dintre cele mai eficiente. Deoarece este înscris într-o unitate militară accesul, fotografiatul sau vizitatul sunt strict interzise.

Fortul 5 Ştefăneşti: Este un fort special: conceput pentru a fi unul dintre cele mai sigure, este un fort acvatic, cu un lac permanent în faţa sa. Intrarea se făcea cu ajutorul unui pod retractabil şi şi era apărată cu grilaje metalice. În prezent este în propietatea unei unităţi militare, care împiedică accesul publicului în zona construcţiei.

Fortul 6 Afumaţi: Este un fort de tipul 2, dar fără redut. În schimb, are cele mai multe turele, 9 la număr, iar sistemul de culoare subterane este unul dintre cele mai complexe. În prezent este complet abandonat şi poate fi vizitat de curioşi, însă e nevoie de o orientare foarte bună, datorită vegetaţiei foarte dense şi a dezvoltării haotice a zonei. În trecut era folosit ca depozit, însă astăzi este în spatele unor firme care îl ignoră complet, fiind părăginit şi parţial inundat.

Fortul 7 Pantelimon: Este în propietatea a trei unităţi militare care îl folosesc ca poligpon de trageri şi depozit. Nu poate fi vizitat.Este unul dintre ultimele forturi construite şi prin urmare este de dimensiuni mai mici, cu facilităţi mai puţine dar şi mai eficient şi uşor de administrat.

Fortul 8 Pantelimon: A fost integrat în oraşul Pantelimon, de la marginea Bucureştiului. Situat pe Şoseaua Biruinţei este unul dintre forturile de tip 3, simplificate. Cea mai mare parte a acestui fort a fost distrusă în urma unei explozii de combustibili, iar tarea sa actuală este periclitată şi mai mult de hoţii de fier vechi sau intemperii. Şi acest fort este în incinta unei unităţi militare, însă este în totalitate abandonat.

Fortul 9 Căţeu: Este unul dintre cele mai ghinioniste. Din cauza unor manevre greşite şi a lipsei personalului specializat, aici au avut loc în anii 20 o serie de explozii de armament care au nimicit construcţia. Ruinele sale încă mai există, însă sunt pe terenul unei unităţi militare care împiedică accesul la el.

Fortul 10 Leurdeni: Generalul Brailmont a făcut o excepţie pentru acest fort şi l-a poziţionat în afara inelului defensiv, la peste 4 kilometri faţă de o baterie. În formă patrulateră, a fost împărţit în două între o unitate militară şi o firmă privată care l-a folosit până acum câţiva ani ca depozit. În prezent, este abandonat de ambii propietari şi se năruie sub ciocanele hoţilor de fier vechi.

Fortul 11 Popeşti: Se află la ieşirea din oraşul Popeşti Leordeni şi este într-o stare de conservare relativ bună. Spre deosebire de Fortul Leurdeni, acesta are dispuse culoarele de constraescapadă diferit, ducând la turelele construcţiei, ceeace îl face foarte eficient. Este pe terenul unei unităţi militare, iar accesul este strict interzis.

Fortul 12 Berceni: Este într-o stare de degradare avansată. Este amplasat în curtea Remat Sud, iar mare parte din el este acoperit de gunoaie şi moloz. Totodată, şanţul de apărare din spatele fortului este complet inundat. Din păcate, vestigiile acestui fort nu pot fi vizitate, din cauza politicii Remat Sud.

Fortul 13 Jilava: Are cea mai interesantă dar şi cea mai tragică poveste în spate. Aici au fost închişi paericipanţii de la răscoala din 1907. Pe vremea comuniştilor a fost folosit ca închisoare politică unde şi-au găsit sfârşitul numeroase personaje marcante ale culturii şi a vieţii publice româneşti. Este împrejumuit cu sârmă ghimpată şi garduri înalte, fiind integrat în curtea actualului penitenciar Jilava. Deşi este scos din uz, ocazional se poate vizita în mod organizat deoarece se încearcă transformarea lui în muzeu şi memorial al durerii. Este singurul fort care beneficiează de un cont de Facebook.

Fortul 14 Broscărei: Este unul dintre forturile construite după Tipul 3. A fost conceput ca o unitate specială, cu o capacitate peste medie de cazare. Deşi este în curtea unei unităţi militare, fortul poate fi văzut cu puţină atenţie chiar de pe şoseaua de centură.

Fortul 15 Măgurele: Acest fort este foarte controversat, deoarece a fost folosit ca depozit de materiale radioactive. Din 1977, statul a dispus scoaterea acestor reziduri din unitate şi astfel, în prezent, fortul a fost curăţat şi decontaminat în totalitate. Acum funcţionează aici principala cazarmă a jandarmilor care activează în Capitală.

Fortul 16 Bragadiru: Este singurul care a fost căptuşit cu metal pe toate palierele. Fortul este propietatea unei unităţi militare parţial abandonate, iar în zonă mai există şi o fabrică de beton părăginită. Cu puţină atenţie poate fi observat de la intersecţia şoselei de centură cu Şoseaua Alexandria.

Fortul 17 Domneşti: Este în administraţia unei unităţi militare, unde accesul vizitatorilor sau fotografiatul este strict interzis. Şi acest fort a fost lovit de câteva explozii, una în anul 1923 şi cealaltă în 1932 care s-au soldat cu 17 morţi. Unitatea militară îl foloseşte în prezent ca poligon de tragere pentru armament uşor.

Fortul 18 Chiajna: Acest fort este singurul care a fost construit în afara şoselei de centură a Bucureştiului. În prezent, fortul este pe terenul firmei SC Legume Fructe Militari SA şi este parţial abandonat. Accesul este interzis, însă propietarii terenului organizează la cerere tururi asistate ale ruinei.

https://adevarul.ro/stiri-locale/bucuresti/comoara-din-jurul-bucurestiului-macinata-de-timp-1396329.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/bucuresti/fortificatiile-din-jurul-capitalei-istoria-celei-1396113.html