La cheu

[kitsune]

@Harry, aia cu steagul e baza de la Ceronav, unde pisici anii '30, că e construită după ce am terminat eu institutul. Că o fi fost acolo ceva, nu contest. Dar clădirea aia nu mai are in ea nici măcar o pietricică veche.



Acolo unde trece kitsune prin foc:



Poze luate de pe site-ul Ceronav

[Harry]

Cladirea in comunism deja a suferit primele modificari | foto: Radu Cornescu

[kitsune]

Băi, uite pe asta nu o știam (că nu prea urmăresc SSC). Dar nu cred că mai e ceva original acolo. Am să mă uit mai atent la anul, că sigur voi ajunge (chiar dacă se fac cursurile IMO online acum, unele chestii chiar nu merg de la distanță). Poate observ sub termopane și rigipsuri vreun "mozaic" interbelic. Dar nu cred. Mi-ar fi atras atenția. Și fac cursuri IMO periodic, de vreo 25 de ani.
Dar cred că una din băștile alea cu supapă a rămas în inventar. Și halatul.

[kitsune]

Că vorbeam în pagina dinainte de Zephyros și șantierul făcut în Grecia. E uite că am găsit poze de pe atunci, chiar docul plutitor ce se vede in spatele vaporului, plus un birmanez pe motorul principal Pielstick 16 V și una bucată ciocănar prin santine.











Powered by API/PUM imgur uploader

[kitsune]

Și o poză de la un prieten:





Powered by API/PUM imgur uploader

[TibiV]

Ce i-au facut elicei aleia?...

[kitsune]

Te referi la albul de la "rădăcina" palelor? E procedura de căutat fisuri. Se decapează suprafața, se dă cu un fluid roșu intens care intră în toate cotloanele și fisurile și apoi cu revelatorul ăla alb. Orice fisură se va evidenția foarte clar.
Eu pusesem elicea pentru formă și mărime...

[dan tm]

Eu as intreba si despre rindurile alea de pe pale ca si cum ar fi fost slefuita cu flexu.

[kitsune]

Exact asta e, a fost șlefuită cu flexul. Cu perie de sârmă, procedura standard. Nu prea e altă metodă. Dar oricum, la dimensiunile alea, nu contează prea mult, nu trebuie să fie oglindă. Oricum se va acoperi cu vegetație, oxizi, scoici, etc. Și va fi curățată iar în un an, sau mai devreme, depinde de cât de repede se acoperă. Doar că se va face cu scafandri, nu merită intrat în doc pentru asta.
Și la mine în primăvară tot așa s-a făcut. Se observă cred și albul de la crack-finder, inclusiv pe muchii, că și alea pot crăpa, de la cavitație:




Powered by API/PUM imgur uploader

[Earthchild]

Pe pala de sus parcă se vede ceva circular in relief?

[kitsune]

Nu, e iluzie optică, cum bate lumina pe lustruiala ălora. Am inspectat elicea asta de m-am cocoșat. Uite din alt unghi:





Powered by API/PUM imgur uploader

[kitsune]

Detalii despre podul Donghai de la Ghicește drumul

La începuturi, prin 2005-2006, făceam linie Marea Neagră - Asia. Shanghai însemna un terminal undeva pe fluviu în sus, apoi două opriri (una la Yangshan), apoi a rămas doar Yangshan și am scăpat de nebunia aia de fluviu. Logic, mici întreprinzători furnizori de servicii pentru marinari au încercat să găsească spații comerciale pe insulă, dar cum aceasta nu era dezvoltată (practic a fost construit terminalul sub ochii mei, la fiecare voiaj mai adăugau câteva sute de metri de cheu) au găsit de cuviință să își facă magazinele pe continent și te luau cu dubița să te ducă acolo. Asta însemna 32 km dus și 32 întors pe pod. Ce profit făceau ăia, nu știu. Dar peste vreo doi ani deja mituiseră pe cineva și închiriaseră o cameră în căminul de muncitori de pe insulă.
Așa că se terminase cu vizitele gratuite ale podului. Însă prin 2008 prin toamnă, din cauza crizei economice, cam toate port-containerele noastre mari au intrat în lay-up (on charter pe vremea aia) în zona Shanghai, altele mai mici fiind pe la Singapore și unele chiar în cold lay-up printr-un golf la filipinezi. Majoritatea au ancorat în Shanghai Anchorage 1 și 2, care sunt undeva in afara gurii fluviului, pe stânga și pe dreapta. Comandantul nostru, un neamț, "știa el un loc" și a dus barabafta (360 m lungime) printre insule, cam pe aici. Decizia a fost bună într-un fel, pentru că la un moment dat a fost ceva bulău și noi doar ne-am legănat un pic, în timp ce surorilor noastre din rada exterioară le-au întors mațele pe dos și reamenajat cabinele (la modul: TV CRT de 120 cm diagonală zburat prin ușa dormitorului și aterizat în pat sau seiful comandantului plecat la plimbare prin cabină) plus "rușinea" deceniului: două nave surori s-au lovit la ancoră. Nu vreau sa le țin partea colegilor, dar rada exterioară era împachetată la refuz atunci, și să vrea și nu aveau ce face, unde să fugă.
În schimb, când a fost vorba de schimbat echipajul, ei au fost "privilegiați". Eu nu.
După negocieri intense pentru a pune în acord pe cei de la birouri să folosească aceeași barcă pentru schimb de echipaj (aveam echipaje din vreo trei surse, deci trei oficii de birocrați trebuiau să se alinieze în hârtii, lucru aproape imposibil), a venit ziua schimburilor. O balercă de toată jena a preluat marinarii veniți, undeva pe fluviu, apoi a coborât vreo 7 ore până la ancoraje. Câteva ore pe acolo, rondou să lase/preia schimburile. Apoi au constatat că trebuie încă vreo 3 ore să ajungă la mine, apoi încă 9 ore în sus pe fluviu, așa că au renunțat. Și am rămas singur.

to be continued... dar în alt post că deja se blochează browserul

[kitsune]

După negocieri cu birourile, s-a ajuns la o soluție de compromis. Pentru că barcazul ăla ar fi fost prea scump să vină doar pentru mine. Chinezii cereau cam 5000$ pentru operațiunea asta. Așa că norocul meu a fost comandantul, care a cerut și alimente (deja stăteam de ceva timp la radă) și a aranjat cu un supplier să le livreze direct la navă pentru 1500$ transportul. Asta însemnând inclusiv transportul schimbului meu la vapor și al meu la uscat. Ce frumos sună pe hârtie!
Pe la 17:00, o șalupă neagră cu roșu (negru de la reziduuri și funingine, roșu de la rugină) a tras lângă noi. Noroc că la tipul ăla de nave bunkerarea și pilotul se iau printr-o ușă etanșă in bordaj, altfel ne termina scara de pilot la o navă goală de 9000 teu. Schimbul a venit, i-am arătat câteva chestii timp de o oră cât s-au descărcat lăzile de alimente și la 18:00 am plecat în epopeea vieții.
Deja se lăsase seara și venise un val de ceață, o pâclă din aia compactă, cum numai pe acolo am văzut. Petice de ceață, parcă ești în nori. Dar nu foarte înalte, uneori de pe comandă nu vezi puntea dar vezi în depărtare.
Facem un pic de pauză, că am și poze, dar nu se urcă pe site. In fine, renunț la poze, le pun la sfârșit când oi ajunge acasă și am semnal wifi.

[kitsune]

Deci, Previously on ^^

Noapte, ceață, eu pe o coajă ruginită, marea Chinei undeva la est de Shanghai, aici.

Cu mine agentul, shipchandlerul care a adus alimentele și trei membri de echipaj ai barcazului. Noiembrie, frig. Dar nu se poate sta înăuntru din cauza fumului și nu numai (o să vedeți în poze), nici pe comandă, că acolo e strâmt și sunt 5 chinezi. Deci pedalez, înăuntru, afară, ba o țigară, ba un fum de la motor. Prin ceață se văd totuși farurile de pe insule, la un moment dat, de plictiseală, mă apuc să le număr sclipirile. Și constat că același far îl văd consecutiv în față, la tribord, la babord, pupa și iar în față. Așadar... ne învârtim in cerc. Mă duc spre comandă. Barcazul are un GPS cu ieșire pe un televizor cu tub, se văd niște semne acolo dar nimeni nu se uită la ele. Simulacrul de șofer de barcă (că nu îi pot spune comandant sau căpitan) a lăsat geamurile din prova (exact ca la jeep, se rabatau în față) și a trimis un chinez să stea la prova. Ăla strigă câte ceva, ăsta dă de timonă. Și PATRU ore ne învârtim in cerc. Nimeni nu vorbește engleză mai mult de "yes", "no" și "money" iar pe mine mă dor deja mâinile de atâta vorbit, dar cum nimeni nu mă aude pe întuneric, renunț. Norocul meu este că se ridică la un moment dat ceața și se găsește drumul. La ora 2:00 ajungem pe insulă (Shengsi îi spune, am căutat acum, atunci habar nu aveam unde sunt).
După vreo două telefoane și cam jumătate de oră pe un cheu friguros, o dubița ne ia pe mine și pe agent și ne duce la un hotel. Nu mai rețin hotelul, nici cum arăta, nici alte detalii. Mi-era foame, frig și somn, am căzut undeva pe vreun pat in ce cameră mi-au deschis ei.
La 5 dimineață bate agentul în ușă, cică hai, că pleacă feribotul la 7 și trebuie să ajungem în port să luăm bilete. Breakfast? Păi nu e deschisă bucătăria încă, las' că mâncăm la terminalul de ferry. Okay (in mintea mea, noroc că mai am jumătate de carton de țigări, jumătate am fumat-o azi-noapte).
A venit un taxi, am mers la terminal.

[kitsune]

Terminalul, o chestie de metal și sticlă, inox cât cuprinde (totul în China e inox, de la balustradele de pe străzi la barierele de intrare în instituții, gratiile de la geamuri, totul) cu un singur ghișeu stinger într-un colț. O aerogară de provincie, mare cât un hangar. Și goală. A, un automat cu sticle de apă.
Agentul ia bilete. Feribotul de 7 nu vine, că e ceață. Stăm prin hardughia aia, pe jos, că nu sunt bănci. O fi nouă? Or fi băncile pe feribot, acum vin să le instaleze? Nu-mi pasă. Mi-e somn și frig și foame și rău de la țigări. Agentul vine iar, zice că mai e un feribot la 11, ăsta e mare și vine sigur. Doar că nu merge unde are el mașina lăsată (unde și-a înțărcat dracu' copiii cred, habar nu am), merge la un alt terminal pe mainland, departe. Mă supăr dacă mergem cu autobuzul de acolo? Ha? Supăr? După o zi și o noapte de nesomn? Merg și cu caiacul, doar ia-mă de aici.
Așa că agentul schimbă biletele, feribotul ăla mare vine (de fapt e un pasager, n-am văzut mașini, dar fie, ferry, cum am spus, mă dor mâinile de atâta vorbit, nu mă mai împiedic in neconcordanțe de vocabular). Are scaune ca la avion. Sau la cinema. Rânduri lângă rânduri. Privind spre un perete. Ce mai contează. Pleacă rabla, se mai duce fumul, se mai liniștesc pasagerii. Aș dormi. Dar mi-e foame. Ca geniul din lampă apare agentul: ți-e foame? Ce să îți iau? Orez e bun? Porc sau pui? Porc prietene, bagă porc cât cuprinde! După 30 minute de stat la coadă vine omul cu cutii de carton ca la take away chinezesc, cu betele de rigoare. Orez într-una, oase în alta. Așa că am lins sosul de pe oase și ce resturi de carne scăpaseră pe acolo și am mâncat orezul bob cu bob, cu bețele, nu a rămas unul. Am râcâit și cutiile pe interior, poate mai e ceva hrănitor prin cartoanele alea. Aș mai vrea, dar bucătăria s-a închis. Așa că ies pe covertă, la o țigară. Văd podul, fac poze. Am vlagă să apăs pe buton. Dar nu prea incadrez. Și e și ceață. Asta e.
Apoi adorm cred, pe scaun. Vine agentul, ia bagajele și hai. O mare de oameni se îmbulzește cu cățel și purcel (la propriu) în autobuze. Cam ca cele de pe vremuri, dar cu scaune capitonate. Și compartiment de bagaje dedesubt.
Agentul stă lângă trapa aia până nu mai e loc și până pleacă ultimul pasager. El și șoferul. I-o fi dat ceva, nu știu, dar e mai mult ca sigur. Șoferul încuie trapele, urcă în autobuz cu agentul. De ce ai stat atât? Am păzit bagajele, să fiu sigur că le luăm cu noi. Bun băiat, știe locurile. Mă bucur că mi l-au trimis.