News:

.

Main Menu

La cheu

Started by Ionut, May 23, 2019, 12:16:13 PM

Previous topic - Next topic

0 Members and 7 Guests are viewing this topic.

Anca_Emanuel

^Articolul e scris de Luana Păvălucă, angajată din martie 2012 la Digi24. Datele sunt din profilul linkedin.
Eu personal îi credeam serioși pe ăștia. Încerc să fiu cât mai politicos dar tanti o ia pe arătură.

kitsune

#541
Articolul e tradus de doamna respectivă, dintr-un articol publicat de SkyNews. Dar atunci când traduci ceva, părerea mea era că jurnaliștii se mai documentează, mai deschid niște Wikipedia ceva, să vadă ce pisici e ăla un compas. Aia cu giro care se folosește de gravitație e antologică. De pus în ramă. Chiar, cum își închipuie doamna că se vor face călătoriile interplanetare. Tot cu busola magnetică? Că dacă giro nu merge decât cu gravitația...

Ok, pentru cei care nu au tangență cu domeniul, navele se ghidează cu mai multe instrumente:
- Busola magnetică (Magnetic Compass), e un instrument simplu, folosit de milenii, un fier magnetizat care e așezat pe o plută într-o incintă. Arată nordul magnetic (de fapt sudul, în fine). E influențat de câmpurile magnetice, inclusiv de cel al navei, de aceea periodic se măsoară și se înregistrează eroarea.
- Girobusola (Gyrocompass) este un instrument foarte complicat, dar principiul este simplu. Un disc sau volant se învârte cu viteză foarte mare. Efectul giroscopic îl ține orientat mereu pe aceeași direcție. Volantul este instalat într-un dispozitiv care îi permite mișcarea liberă pe cele 3 axe. Nava se mișcă, giro rămâne orientat în aceeași direcție (în spațiu, ne-afectată de gravitație), se poate calcula rotirea planetei și deci nordul geografic, adică cel străpuns de axa în jurul căreia se mișcă planeta.
- sistemele de poziționare prin satelit (GPS, Galileo, Glonass, etc.). Sateliții emit un semnal constant, cu timestamp. Receptorul primește informația și triangulează pozitia navei pe baza diferențelor de timp din semnalele primite de la mai mulți sateliți. Nu indică nimic altceva decât poziția instantanee a navei, dar prin plotarea mai multor poziții, se creează un vector de mișcare pe baza căruia se poate presupune direcția navei (atenție, este doar o presupunere, pentru că se bazează pe date din trecut).
- observațiile astronomice cu ajutorul sextantului (soare pe zi, stele noaptea). Cred că nu mai trebuie explicat aici.
- observarea reperelor de la coastă (diverse, cum ar fi faruri, turnuri, forme geografice, etc).
- loch-ul, care arată viteza prin apă. Se poate determina distanța parcursă și atât. Nu este precis, pentru că apa se mișcă și ea. Dar în combinație cu alte metode, gen deget băgat în gură și ridicat în vânt...

Nu există posibilitatea de a te învârti în cerc fără să observi. Măcar că ai soare, lună, stele, te bate vântul, toate astea îți dau de gândit dacă încep să își schimbe direcția, indiferent cât de bătut în cap ești.

Nu am menționat globul de cristal, ăla se folosește pentru a afla viitorul, nu pentru navigație
Natural stupidity is much more dangerous than artificial intelligence

TibiV

Quote from: kitsune on June 07, 2020, 01:19:52 PM
Nu există posibilitatea de a te învârti în cerc fără să observi. Măcar că ai soare, lună, stele, te bate vântul, toate astea îți dau de gândit dacă încep să își schimbe direcția, indiferent cât de bătut în cap ești.

Mai rău... NU poți să faci nimic! Navele se învârt aiurea, și nimeni nu pune mâna pe timonă...
Ofițerii superiori de la bord se uită la traiectorie ca babele de drobul de sare...  :lol:
Quote from: kitsune on June 07, 2020, 05:03:52 AM
Quote
Era ora 1:00, când nava Willowy, care transporta țiței pentru o companie din Singapore, a virat spre tribord și a început să se învârtească în cerc. Devenise imposibil de stăpânit, a povestit echipajul, care a constatat că și alte patru nave din proximitate erau prinse într-o spirală similară, îndreptându-se ușor una către celalaltă și riscând să intre în coliziune, dintr-un motiv necunoscut.

Ofițerii superiori de la bord au fost chemați pe punte pentru a fi informați despre situația inexplicabilă. Navele nu puteau fi manevrate și erau în pericol să se ciocnească la un moment dat.

Quote from: kitsune on June 07, 2020, 05:03:52 AM
Apropo, pentru a fi jurnalist se cer studii sau doar competențe în google translate și vorbit din auzite?

Cred ca pentru a fi jurnalist trebuie să stăpânești perfect cursul universitar intitulat "Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi" (Cornel Udrea, Editura Dacia - 1978, ultima reeditare în 2019 la Editura Ecou Transilvan, ISBN: 9786067305067).
Conține informații interesante inclusiv despre viața șocâtelor maro...

Nu am gasit un link de descaracare decent pentru carte (este reală, nu este inventată), dar se poate citi aici, in versiunea originală din 1978.
Fără glumă, chiar MERITĂ!

PS
@kitsune
,
ai uitat să meționezi că orice navă are, pe lângă barometru, un porc și câțiva saci de paie. Daca porcul aruncă paiul peste bord, este vreme bună. Dacă porcul se plimbă cu paiul în gură pe toată puntea, se iau măsurile pentru furtună!... 
Am citit eu pe SkyNews!...

:lol: :lol: :lol: :lol:
Mama proștilor este mereu gravidă... :)

kitsune

 :lol: :lol: :lol:
Să știi că nu ești foarte departe de adevăr cu porcul (porcii). Pe vremea flotei de stat, se întâmpla uneori să cumpere marinarii câte un porc, doi. Îi țineau vii, în piscină  :lol: până la Ignat. Ah, ce vremuri de haiducie au fost. Nu se vor mai întoarce vreodată vremurile alea, cu stat în porturi cu săptămânile, cu bișnița cu blugi și cafea (și șepci de șoimii patriei), pompe de injecție și rulmenți la Suez, mama-san cu fetele ei pe la thailandezi, cu câte 3 baruri la pupa, cu magazinul lui Vasile din Las Palmas, cu trocul pe la africani pe un săpun și o pungă de dero, cu țigările scoase prin gard la poarta 5 și bătăile încasate în secția de miliție de la poarta 2, cu Mariana c*r de fier la Galați, ehei, vremuri apuse.
Băteam cu barosul în piulițele de la chiuloasă să le strângem sau desfacem, făceam baie în păcură la fiecare cart când se spărgea câte un furtun, goleam butelii de freon sau azot în cămăși să le putem scoate.
Azi? O molie dacă găsesc ăștia pe vapor ne luăm amenzi la greu. Un suc dacă e expirat ne usucă brazilienii. Azi am 10 computere în mașină plus nu știu câte HMI, mă chinui să găsesc un fir desprins care îmi dă o alarmă (apropo, știe cineva pe vreunul de la Kongsberg, că mă disperă?)
Natural stupidity is much more dangerous than artificial intelligence

Ionut

Viață de film. :lol:
Ce film... viata bate filmul...

As întreba despre Mariana CDF din Galați :lol: dar nu e după 12 noaptea.

Sunt totuși curios ce găseai la Vasile în Las Palmas. :o

Harry

Nu pot sa cred ca nu stii cine e Mariana :)))) E la fel de celebra ca Nelutu care are grija de sotiile marinarilor :)))


Ionut

Într-adevăr, omul cat traieste invata. :lol:

Tot nu mi-ati zis de Vasile din Las Palmas. Asocierea de nume în sine este teribil de comică. De la africani imi cam imaginez ce primeau în schimbul unui sapun.

kitsune

#548
Palmas a crescut și s-a dezvoltat economic de la sfârșitul anilor '70 și până prin '90 datorită flotelor comerciale și de pescuit. Română și sovietică. Aici se făceau aprovizionările cu țigări, whisky, televizoare color, video-playere, recordere, combine audio și câte și mai câte. Erau multe magazine care aprovizionau marinarii, cu proprietarii deja cunoscuți în flotă, fiecare cu porecla lui. Era mai simplu așa, ajungeai acasă cu un VCR, te întreba vecinul, marinar și el, de unde l-ai luat: De la Vasile Chioru' din Palmas. Sau de la Nicu, sau mai știu eu.
De multe ori suna comandantul în mașină la apropierea de Palmas, "Șefule, vezi că ți s-a spart o cămașă la principal", "- Ce cămașă toașu' comandant, că toate sunt ok?" "La principal, la cilindrul 5, vezi că trebuie să trimitem radiogramă că durează vreo 20 de ore să o schimbăm, ancorăm la Palmas", "Am înțeles, să trăiți, s-a spart cămașa la cilindrul 5!"
Și acolo se lăsa barca la apă, deh, ocazie pentru un rol de abandon. Și, dacă ea vorba de Polar care se întorcea spre casă, se lăsau brichetele cu calamari sau pește ca lumea, brichete sortate special pentru asta. La noi pe masă ajungea peștele oceanic care era un pic mai bun decât sortul ce se băga la făină. In Palmas ajungeau trufandalele. Pe bani buni, care se transformau în VCR-uri. Care se vindeau apoi în țară la preț de garsonieră.
Vasile era și apelativul generalizat pentru români, în loc de domnule, sau Mister, sau ce vreți voi. La Suez venea Mohammad cu bazarul și îl întindea pe vapor. Prima mea traversare, eram doiar, făceam cartul 4-8. În cartul nostru de seară s-a făcut manevra, ne-am legat la geamanduri în așteptarea convoiului. La 20 am ieșit din cart, duș și la masa de seară, cu motoristul, că doar noi eram nemâncați. Intră unul în careu, un arab, se uită la noi și zice: Vasili, ci faci? S*gi b*la. Am bluji, jiacă de biele, orijinal. (La mine e trecut de ora 22 când scriu astea, copii cred că s-au dus la culcare).Hai ca dau eftin la tine. Ai bomba? Rulmenți?
Încă o paranteză, am vândut tractoare și Dacii către egipteni la greu, dar era mai prost cu piesele de schimb. Așa că, cine avea pile sau putea să facă rost, se vindeau foarte bine pompele de injecție și rulmenții la Suez. Și cum spunea Jean Constantin (dar palid, că nu l-a lăsat cenzura să spună multe), cu banii pe pompe se luau geci și papirusuri, care se vindeau in alta parte de unde se cumpara altceva și tot așa. Informațiile se schimbau apoi între marinari prin porturile in care se întâlneau, sau pe acasă, pe la Colonade (unde se făceau multe afaceri). Și așa legenda cu șepcile de șoimii patriei. De fapt pălăriuțele alea albastre. Se spune că un nou venit pe vapor tot insista pe lângă echipaj și tot întreba ce merge în portul african în care mergeau. Echipajele erau foarte omogene pe vremea aia, un străin era privit cu reticență, normal de altfel, putea fi informator și atunci o luau toți. De multe ori în echipaj se înrudeau, încuscreau, cumetreau, era o mare familie. Și vine ăsta băgăcios, băi, ce se vinde la ăia, să iau și eu să fac un ban. Logic, i se răspunde în doi peri și ca să scape de el... pălăriuțe de șoimii patriei. Pleacă omul, face rost de pe unde a putut, a luat cât a găsit. Ajung în Africa, vinde ăla tot. Se călcau africanii în picioare pentru șepcile alea, o fi fost albastrul ăla culoare mișto pentru ei, nimeni nu știe. Cert e că s-a dat toată marfa. Ajunge vaporul acasă, s-au golit toate depozitele de pălăriuțe de șoimii patriei. Dar vaporul nu a mai ajuns la africani, a rămas "marfa" pe stoc. :lol:
Asta e poveste auzită de la un motorist. O fi adevărată, nu știu. Pare plauzibilă, africanilor le place să se îmbrace colorat și fistichiu.
Natural stupidity is much more dangerous than artificial intelligence

ciprebbe

Mai bine sa ratacesti in padure decat fara padure!
E-republik

A3-UMB-5 alunecari>20m - 1000ron Ciprebbe

Ionut

Fascinant, pe cuvant. :lol:
Deci data viitoare cand ma duc la supermarket asa vorbesc cu casierul, Vasile. :captain:

dragos76

Ei, asta cu nume românești date africanilor (sau afro-americanilor) e o tradiție la Cluj, în domeniul sportivilor veniți din afară (la echipele de baschet, fotbal etc). Indiferent de cum îi chema, cam toți ajungeau cu porecle de genul Vasile, Ghiță, Laurențiu etc. Și normal, la pachet cu glume despre "lungimea furtunului" :).

Neufunk

Intr-adevar, fascinant.

Ce aveau africanii de oferit? Ce dadeau la schimb?

dan tm

Vezi la pagina  ca a mai descris colegul niste aventuri prin Canalul Suez.

http://forum.peundemerg.ro/index.php?action=search2

kitsune

#554
În primul rând trebuie detaliat un pic contextul. Flota comercială română a cunoscut o creștere puternică începând cu anii '70. Asta a însemnat că aproape peste noapte (nu chiar, dar sună bine) a fost nevoie de oameni care să o deservească. Noi aveam o singură școală pe vremea aia, Școala Superioara de Marină, devenită ulterior Institutul de Marină Mircea cel Bătrân, apoi UM02192. IMMB pregătea ofițerii, de punte și de mașină (plus electricienii) și era "patronat" de Ministerul Transporturilor, al Agriculturii și al Educației. Ulterior, s-a pus totul sub "tutela" armatei, și a apărut și secția militară pe lângă cea comercială și de pescuit.
Tot în anii '70 s-a înființat și Liceul Navrom, care pregătea personalul nebrevetat, adică marinari, timonieri, motoriști, electricieni de bord, etc.
Flota a crescut mai repede decât puteau ei pregăti oameni, așa că de multe ori se dădeau niște derogări de la legislație și  puteau veni oameni din afară, în special la mecanici, așa numiții "tractoriști". Se mai dădeau derogări și la licențiere, erau ani când se putea sări un brevet, de exemplu, puteai să dai de căpitan/mecanic 1 dacă aveai 30 luni de ambarcare pe funcția de ofițer 3, fără să mai dai brevetul de doiar. Sau șeful electrician putea sa dea examenul de mecanic 1, etc., în funcție de ce nevoi erau în flotă.
Meseria era grea, dar căutată. Inițial pentru idealurile alea cu "văzut lumea". Pentru mulți era o șansă să ajungă în vest, US, Australia, să înceapă o viață nouă, departe de lumina călăuzitoare a Partidului. Pentru alții, o sursă de bani și o șansă la îmbogățire (atât cât se putea pe vremea aia, când intrau "la ilicit" dacă aveai prea multe). Odată cu începutul dezastrului, deci cu anii '80, contrabanda a ajuns să fie din ce in ce mai bănoasă.
Un comandant de navă avea la vremea aia in jur de 3000 lei salariu. Poate mai mult, nu știu date exacte, dar nu erau salarii mari. Diurna de voiaj era de 2$ pe zi pentru comandant, 1,45-1,55 pentru ofițeri, 0,8 pentru nebrevetați. Deci, la un calcul sumar, un voiaj de circa 7 luni aducea comandantului 420$ (adică 5250 lei la cursul oficial) și unui marinar de rând 168$ (2100 lei).
Asta în condițiile în care o Dacie costa oficial 72-90000 lei (în funcție de dotări), un apartament 90-120000 lei. Dar pentru Dacie așteptai ani buni să îți vină rândul, pentru apartament trebuia repartiție.
Deci veniturile trebuiau suplimentate cumva. Și de aici incepe povestea.
Unii făceau modele de nave, lucrate frumos și cu migală de-a lungul lungilor luni de traversadă. Bijuterii, care se vindeau cu 100-150$ prin țările cu apă caldă. Ca de obicei în fiecare afacere, au apărut alții care lucrau en-gros, tăiau bocaportul aproximativ în formă de navă, băgau niște vele din cearceaf și ieșea o chestie grosolană de 10-15 $. 10 bucăți se făceau într-o săptămână, profit tot 150$, la fel ca cea lucrată în detaliu, luni de zile.
Alții cumpărau din țară diverse bunuri (rulmenți, pompe de injecție, scule "vidia", coniac "Unirea", păpuși, perdele de Pașcani, lista continuă la nesfârșit) orice se putea vinde la destinație sau pe parcurs. Cu banii luați se cumpărau alte bunuri, pentru a fi vândute în portul următor sau acasă, la Constanța (de menționat blugii, carpetele, mohairul, țigările și cafeaua, laptele praf, TV color, VCR, whisky, medicamente, suplimente gen Liv52 din India, tot așa, lista continuă). In general lucruri pe care comerțul socialist nu le importa și care nu se găseau. Kent-ul era valută forte. La doctor, la orice. Ness-ul, cafeaua, Whisky-ul. Valuta era periculoasă, nu aveai voie să o deții decât dacă aveai un act că e câștigată legal. Uneori se dădeau bonuri valorice cu care se putea cumpăra din Shop-uri. Dar cu valută nedeclarată se făcea pușcărie. Pentru un dolar (știu caz concret).
Cum toate astea se scoteau din port prin vamă, cantitățile erau limitate. Aveai voie sa aduci o anumită cantitate sau in valoare de o anumită sumă, legal. Dar era puțin.
Așa că s-a "inventat" buf-ul.

(va urma, merg la muncă acum).
Natural stupidity is much more dangerous than artificial intelligence