La cheu

[kitsune]

Îl cheamă Muthwadige Tharindu și încă vreo două nume, mă doare mâna să le scriu. Nu e vina lui că îl cheamă așa, dacă l-aș pune să pronunțe Rădăuți sau Sighetu' Marmației și lui i s-ar înnoda limba. Să știi Dane că pare ok, vorbește o engleză ok, pare destul de cult, nu e căzut din copac. Iar cu conflictul de care spui tu cu brutăria... acolo e multă ignoranță și multă dezinformare. O observ la sovieticii hardcore de la navă (dar și la unii din colegii mei conaționali, din cei cu anumite surse de informare).
Aia cu schimbul din mers... e chestie de charter. El închiriază nava, are niste criterii de performanță, niște indicatori, nu îl interesează pe el de echipaj. S-a negociat cu el deviația asta, nu știu dacă s-a redus din chirie sau nu. Ce e drept, s-a făcut EOSP și BOSP oficial, bănuiesc că se decontează ceva.
Am avut noroc că s-a nimerit între două bulăuri, dacă va uitați pe meteo pe data aia se vede clar, unul la est și unul la vest.
Din păcate cam tot ce mișcă în ziua de azi pe mare e controlat de contabili, nu de oameni care știu cu ce se mănâncă marinăria. Am avut o fază faină acum ceva ani, când la un briefing la Hamburg un nene contabil (sau manager de ceva departament) cu o prezentare pps ne explica nouă un caz de vapor care folosise într-un an în medie 1,73 DG-uri pe zi, in timp ce o navă soră avea media de 0,89 DG-uri pe zi. Și vroia să știe de ce nu se poate ajunge și la primul vapor la o valoare subunitară. A fost cam greu de explicat că al doilea vapor avea generator pe ax iar primul nu. Greu tare.

@TibiV, așa e, nici nu se punea problema intratului in port, sunt taxe, cheltuieli, oho... așa este, OPL e mai ieftin. Dar mai dai și stop la mașină câteodată, nu așa, mă uitam cum curge apa pe sub scara de pilot când mă urcam

[subway]

Nashpa sa fii pe mare si sa mori de sete...

[kitsune]

Eh, e apă destulă in jur.

[subway]

Tu bei apa cu sare???

[dan tm]

Pai ce, tu nu bei moarea de varza aici ? la sol... ca sa te dregi?

Moarea de varza= apa in care se mureaza varza.

[subway]

Apa de mare provoaca blocaj renal, nimeni n-a supravieuit band doar asa ceva...
N-as vrea sa-ti recomand sa incerci o gura de apa din Marea Moarta!
De la muncitorii mei care lucrasera ani de zile in Algeria stiu ca obisnuiau sa bea apa usor sarata pentru a compensa pierderea de saruri minerale din transpiratie dar asta nu insemna deloc ca nu se hidratau si cu apa chioara sau suc de portocale. Sarea e buna doar in cantitati mici!

[bogdymol]

Pe cat de surprinzator pare, unul din cele mai mari pericole daca ramai naufragiat pe mare este deshidratarea. Ai atata apa in jur, dar nu poti sa o bei.

[dan tm]

Fiind discutia la cheu, am dat-o cu zeama de varza.M-am gindit ca mai ride kitsune cind citeste.
Stiu despre apa de mare.

[cicotan]

A propos de potabilitatea apei de mare: doctorul Alain Bombard a făcut un experiment extraordinar în 1952, cartea lui ,,Naufragiat de bunăvoie" e o frumuseţe.

[kitsune]

Nu beau apă cu sare, dar beau apă de mare... vorba vine. Apă de mare distilată în vid, remineralizată, filtrată și sterilizată UV. Există și echipamente cu osmoză inversă, dar noi nu le avem, pe la pasagerele mari am văzut că sunt, iar mai nou și prin ceva bărci de salvare.
Apă cu sare (și zahăr) am mai văzut pe la pakistanezi, indieni, maldivieni, srilankezi, in diferite forme, cu sau fără frunze de ceai, etc. La inventarul spitalului avem și tablete cu sare (că o fi numai clorură de sodiu sau e un amestec de săruri, sincer nu m-am uitat, scrie "salt tablets" pe ele, nu am fost curios).
Ce pot spune, avem și apă îmbuteliată (scrie că e de izvor, dar eu nu ii cred pe chinezi), dar eu beau din producție proprie. Chiar o să trimitem la analiză săptămâna viitoare.

Pe vremuri da, am băut apă de tank, luată de prin porturi (cine știe hidranții ăia or fi fost cu apă potabilă sau nu), apă de ploaie, condens de pe la diferitele răcitoare, cam tot ce curgea, inclusiv apă de mare, cate un pahar pe la botezuri. In flota românească nu prea au funcționat distilatoarele (tip Nirex sau Atlas), eu personal am prins doar unul, dar deja nava era vândută grecilor, investiseră ăia în piese de rezervă. La pescadoare mergeau, acolo era vital, restul nu, luau din porturi.
Acum nu există conceptul "nu merge echipamentul", doar excepțional, dacă s-a întâmplat ceva major și nu am putut repara. In rest, e nevoie de apă, pornim distilatorul. Azi am făcut 21 tone (că nu ne strofocăm, putem scoate vreo 28, dar trebuie curățat mai des).

Zeamă de varză, borș, murături în saramură, iarăși, sunt concepte SF pentru bucătar. In cel mai fericit caz mai comandă cate o cutie de sauerkraut nemțească, din aia tocată și acră ocnă, dar nu merge de băut zeama. Aș putea să încerc să pun eu, dar nici varza nu e soi (ca toate legumele astea long-life, plastic curat) și nici bucătarul nu mi se pare compatibil, e un pic dus... plus că e cu școala de bucătărie făcută la Hanseatic Cyprus cu profesor englez (un rețetar oribil, nu știu cum a gândit cineva că ce fac ăștia se poate numi mâncare). De 15 ani mă tot întâlnesc cu "produsele" scolii de acolo, mici variații în denumirea poșircilor, atât. Ăsta chiar a reușit o premieră, un nume nou pentru "fresh water soup", îi zice "stainless noodles soup". Dar e aceeași zeamă chioară (nu mai știu numele original). Meniul zilnic arată bine. Pe hârtie. În realitate...




Adică:
- conservă de ton prăjită cu ulei și ceapă in tigaie (ei trebuie să prăjească totul dimineața, salam, pește în conservă, crenvurștii, până și spam-ul îl prăjesc)
- ouă la comandă (ochi, omletă, fiert - aici nu prea are ce greși)
- lapte/suc, cașcaval/salam, iarăși, nu are ce greși (cu toate că e un salam olandez rânced, absolut toți îl comandă, are un nume special, am să îl caut. E oribil)
- baghetă semicoaptă congelată și toast (tot congelat). Nu corespund definiției de pâine.

- supa chioară cu ceva frunze de varză sau bok choy, n-am văzut fidea. Noi îi spunem "fresh water soup".
- specialitatea bucătarului (e extrem de greu să o greșești pe asta, fierbi carnea și o rumenești la tavă, dar unii mai reușesc. Ăsta o nimerește)
- cartofii văd că aproape invariabil sunt din cei preprăjiți, congelați. E mai simplu.
- măr cu ceară

- sincer, mă așteptam la un Cordon Bleu cu unt înăuntru (le cam încurcă ei) dar de fapt a fost o tocană de bucăți de pui (fără cartofi) cu ceva paste scurse stropite cu ulei.
- salata... varză, morcov, ceapă. Crude. Tăiate fâșii. Trei stafide. Jalnic. Înțeleg că nu mai are ingrediente, legumele proaspete sunt pe terminate, dar am avut bucătari care reușeau. Dacă vrei, poți.

Nu e numai vina lui. E și a comandantului dinainte (român) care nu l-a luat la rost, care nu a luat alimente ("că e scump la canadieni"), care nu l-a controlat și l-a lăsat să comande cum l-a dus pe el capul. Bine că a luat măcar ceva bucățele de miel pentru Crăciun ( ? ? ), or să fie foarte negre sărbătorile fără tradiționalul "lechon" filipinez. Și cu 4 lăzi de bere. 2 de cola. 3 cutii de alune. Jalnic. Noroc chior cu ce am adus eu de acasă, turtă dulce, acadele și bomboane de pom, printre altele. Am mirodenii de vin fiert, dar nu e vin

Feliz Navidad!

[Neufunk]

Din acest post se vede ce impact are mancarea asupra moralului echipajului .

Banuiesc ca bucatarul e cam printre cei mai prost platiti din echipaj, nu? Oricum cred ca e greu sa faci un meniu pe placul tuturor... mai ales cand vorbim de oameni din culturi atat de indepartate... Ceilalti din echipaj (in special filipinezii si restul de aziatici) ce zic de mancare?

[kitsune]

Bucătarul este printre cei mai bine plătiți nebrevetați. Are același salariu ca fitterul și nostromul, cu diferența că are mai multe ore de overtime, deci ia mai mult ca ei în cele din urmă.
E greu, e foarte greu să mulțumești un echipaj întreg. Dar, mulți o fac, deci nu e imposibil, doar trebuie un pic de interes. Pentru mine mâncarea trebuie să fie în primul rând comestibilă, calitatea vine pe locul al doilea, mai ales că e cantină, nu restaurant. Dar, dacă după o săptămână iau pastile, e de obicei semn că ceva nu e in regulă. In general asta se întâmplă de la aditivi prea mulți, inclusiv faimosul MSG, care in Asia se cam pune cu lingura în mâncare (Ajinomoto, Chinese salt, are multe denumiri). Sunt multe lucruri de spus aici, referitor la calitatea gătitului. Îți dai seama că am termen de comparație, că doar cu ei trăiesc de un sfert de secol, am trecut prin bucătari români (din care unii puneau sodă in fasole "să fiarbă mai repede" sau alte găselnițe), greci (unii ok, alții...), pakistanezi, indieni, birmanezi, filipinezi și ce-or mai fi fost, că nu mi-i aduc aminte pe toți acum, la ora asta.
Am învățat deja că dacă scrie "gulash" în meniu mă pot aștepta la vreo 50 de variante de carne cu sos, depinde de imaginația fiecăruia și de cât a înțeles el la curs (dacă a făcut vreun curs). Sau "cabbage rolls", care la noi și cam in tot Balkanistanul s-ar traduce prin "sarma" pot varia în mărime (cât farfuria sau jumătate), mod de împăturire (de obicei cu scobitori, că altfel se desfac), ingrediente (unii pun cuișoare, alții ghimbir, mulți bagă și niște zahăr, că mâncarea filipineză fara zahar e ca a noastră fără sare, pot fi cu orez sau fără, unul chiar le făcea cu conserve de "corned beef" in loc de carne tocată, că oricum ii rămâneau de la micul dejun).
Și lista poate continua la nesfârșit.
Mulți sunt mândri, vin de la pasagere sau au lucrat prin restaurante prin Occident, țări arabe sau cine mai știe pe unde. De obicei e adevărat, doar că nu pe post de bucătar. Ajutor de curățător de cartofi, poate că da. Și nu au plecat de bine de acolo, că nu sunt idioți să lase un job bun unde sunt apreciați ca să vină pe vapor, nu?
Am avut bucătari, cu B. Care se uitau la ce se mănâncă, la ce se aruncă, la cât de mulțumiți sunt oamenii, care știau să gestioneze eficient alimentele și să facă în același timp capodopere. Și am avut și pe unii de a trebuit să facem ședințe, că nici măcar filipinezii nu erau mulțumiți de mâncare (și fără să fie vreun stereotip, ei cam mănâncă orice, oricum, oricând, la maximum 2 ore le e foame).
Că veni vorba de ei, ce să zică? Mănâncă și tac, mâncare să fie. Unii au stat 14 luni acasă, fără salariu. Crezi că au curajul să spună ceva? Am râs totuși de srilankez. Că număra bucățelele de ardei iute din sambal oelek și se plângea că e prea "dulce" (in sensul de prea puțin iute). Nici sticluțele alea de Tabasco nu prea îl ajută, pentru el au un "kick" cam cât o cola light.
Vine Crăciunul în câteva zile. Vorbim atunci. Din păcate purcelul vine abia pe 30, poate chiar 31, deci o să lipsească de la masă.

[kitsune]

Night vision








Și bonus:




Powered by API/PUM imgur uploader

[kitsune]

Pentru că nu am avut timp să explic, pozele de mai sus prezintă conjuncția planetelor Saturn și Jupiter de acum câteva zile, prinse cu telefonul mobil in noaptea de 22.12 (că pe 21 era nor).

Meanwhile, some stowaways...





Crăciun fericit din 4°40'47 S, 81°17'28 E

[SB76UFO]

  Mamma mia, din mijlocul Oceanului Indian!
Craciun fericit!