La cheu

[myid]

soon, thread-ul asta o sa fie mai urmarit decat multe threaduri de autostrazi ! Way to Go kitsune ! esti mare !!!

[paullie]

Da imi adu aminte ce nebunie era cu VCR si combine (Mama ce batrân sunt  ) 40 de ani mai târziu avem smartphone, MP3 player, consola si mai ales Gigabit la 40 RON.

[kitsune]

Buf-ul, sau mai degrabă contrabanda organizată. Mai ales pe navele care făceau linie, plecau și veneau din Constanța, cu rute bine știute. Majoritatea veneau cu țigări. Kent, Marlboro, Assos mai târziu. Echipajul participa la comun cu bani, țigările se comandau și cumpărau en-gros de la ship chandler, la prețuri de en-gros și fără taxe (vamale, TVA, etc.). Marfa se ascundea în mod organizat. Era cărată in mașină și un singur om o ascundea. De multe ori nici nu se știa cine e cel care o ascunde. Pe navă era întotdeauna câte un turnător la Secu, oamenii se fereau (de aia și cumetriile, creștea încrederea, dar de multe ori s-a aflat după revoluție că turnau cei la care nu te așteptai). La Constanța venea vama, autoritățile, apoi se scotea buf-ul de la ascunzătoare și se vindea. En-gros în port. Sau cine vroia să riște, scotea din port personal și vindea. Treaba era aranjată, multe mâini spălau pe altele, ochii se închideau. O țară întreagă a fost aprovizionată așa cu țigări și cafea. Din când în când mai cădea câte unul, în general cei incomozi, sau se găsea câte un bax de țigări fără proprietar, astfel avea și miliția depășire de plan. Unii cădeau de proști, ca nea Fane, fost boxer în tinerețe, a ajuns pe mâna celor de la Poarta 2 care au bătut la el ca la fasole (așa băi, ești boxer, ia să vedem noi cât ții). L-am prins o lună pe un vapor, un munte de om, rămas cu sechele, plângea ca un copil dacă ridicai tonul la el. Exista și varianta pușcăriei sau a muncii obligatorii (unii au ajuns prin Libia, prin deșert, la construit ce pisici construiam noi acolo pentru Ghadafi, oricum, mai rău ca la galere).
Sumele vehiculate aici deja depășeau zona micului trafic de frontieră. Se ajungea la sute de baxuri de țigări. Navele erau modificate când făceau șantierul (uneori chiar de noi), erau compartimente ascunse care nu existau nici în planuri, erau babale cu filet, erau pereți falși, multe...). Se ajungea la chestii de genul mituit cel de la birouri să țină nava pe o rută care nu era profitabilă din punctul de vedere al mărfii, dar se făcea buf puternic. În Brazilia, cafeaua verde era la 1 dolar kilogramul. În țară se vindea cu 1000 lei kilogramul. Faceți un calcul al profitului având în vedere faptul că un dolar la oficial era 10,50 lei, mai apoi vreo 12,50 lei. La negru era între 25 și 100, depinde de unde îl luai. Tot echipajul asta făcea pe drumul de întoarcere, prăjea cafea, o "glazura" cu un pic de apă cu zahăr, o ambala în pungi de 0,2, 0,5 kg în funcție de destinație. Și apoi, cât stătea nava în port in Constanța se scotea și se vindea. Dacă aveai un cumătru la poartă era ok. Dacă nu, cu balerca de muncitori, cu pilotina, cu trenurile ce ieșeau din port, cu câte și mai câte metode.
Cei care mergeau la Brăila, Galați la încărcare erau privilegiați, pe tot cursul Dunării scăpai de buf lejer. Și nu numai de buf. Ci și de ce se "vămuia" din marfă, dacă era orez sau zahăr sau mai știu eu ce. Nu mai vorbesc de frigoriferele care aduceau portocale, banane, etc. Aici se lucra direct cu macaragiul, scotea ăla coțada din magazie și o dădea de gard exact unde erau adunați muncitorii. Logic că se rupeau lăzile. Totul intra la "spărturi".
Metoda asta se mai folosea și la lăzile de alcool, se punea sacul și se spărgeau sticlele, alcoolul se scurgea in sac, navetele rămâneau intacte cu cioburile înăuntru.
Prin metodele astea (și nu numai, asta e o mică parte din ce se făcea) se câștigau bani mulți, de genul unui apartament pe voiaj, uneori mai mult. Cine a putut și a fost deștept, a economisit și a ajuns departe după revoluție. Alții au spart totul pe băutură și bordeluri și mai știu eu ce. Era și greu pe vremea aia să ai mai multe proprietăți sau mașini, intrai la "ilicit", legea 18 parcă. Dar mașina o luai cu banii jos, "câștigată" la loz în plic, mai "câștigai" una și o vindeai, se albeau banii.
Nu judec sau condamn ce a fost, oamenii au avut o ocazie, au profitat de ea. Vremurile erau grele. Știu oameni care și-au crescut copii cu lapte praf de la antidot și cu soba de motorină la etajul 4, cărau cu sticla zilnic de la vapor. Și kent-ul deschidea ușa la doctor, la repartiție la apartament, la notar, la mai știu eu cine. Pentru cei tineri, care nu au apucat, Notariatul de Stat din Constanța era o clădire prin spatele magazinului Tomis, unde așteptai săptămâni la cozi infernale pentru o semnătură, o autentificare, etc. Cu kent-ul aveai acces la coada din spatele clădirii, mai mică și mai "selectă".
Spuneam că nu judec și nu condamn. Cu o excepție. Cambuzierii. Comandanții care, din varii motive, alegeau să "bage mâna în cambuză", adică să facă afaceri cu banii destinați mâncării echipajului. Fie că era aprovizionare făcută în țară, fie că era afară. Din cauza lor, echipajele au făcut foamea, au mâncat tot felul de chestii sub standard, etc. Pentru ei nu am niciun respect, se înfruptau din cei 2 $ pe zi de om (sincer nu mai țin minte, cred că totuși era pe la 4,5 $ din care 1 $ antidotul, chiar nu mai știu).
Așadar, marinarii o duceau bine nu din cauza salariilor, ci din cauza contrabandei. Pe unul din mineralierele mai mari, în rada portului Constanța s-a turnat un film. Nu spui care. Actorii și actrițele au stat câteva săptămâni la bord, împreună cu echipa de filmare. Era deja vremea penelor organizate de curent, a cartelelor de pâine și ulei. Mi s-au povestit niște chestii pe care nu le suportă ecranul, dar de care și celebra Mariana s-ar fi înroșit.

@paullie, un VCR (Video Cassette Recorder) se vindea la mica publicitate din Scânteia la schimb cu garsonieră plus diferență. Sau la schimb cu o Dacie.

[tom_sawyer]

Daca tot s-au declansat povestile marinaresti, mi-amintesc ca am citit mai demult asta, care confirma multe din aspectele pe care le-ai mentionat (mai ales cele cu Las Palmas si contrabanda cu diverse obiecte la africani; astia din Mauritania aveau o preferinta anume se pare...):

http://albuflorin.ro/nouadhiboumauritania-cinzeci-si-doua-de-zile-de-infern-pe-oceanul-atlantic-partea-1/

E o poveste in 5 parti a unui student la piscicultura, aflat in voiajul de practica la finalizarea studiilor, in vara anului 1989, pe cateva din vasele IPO.

[nicolaem]

evident ca nu poti condamna (verbal) pe nimeni. asa era societatea atunci. fiecare se descurca si "facea rost" de produse de la intreprinderea unde lucra. un furt generalizat in toata tara. e una din puternicele radacini ale tolerantei romanului la coruptie din ziua de azi. la peste 10 ani dupa 89 am vazut profesor universitar care primea whiskey inainte de examen. preventiv, ca un reflex ramas peste timp nu pt un favor clar evidentiat.
si mai sunt atatia care spun "ce bine era pe vremea comunismului".....

[kitsune]

Da, interesant episodul cu pescadoare. Și succint. Omul a spus doar idei importante, avea o carte întreagă de scris despre cele 50 și ceva de zile. Cursele charter ale Taromului până la Noadhibou. Oamenii de pe pescadoare, munciți până la epuizare în mirosul de făină de pește. O viață izolată. Noi mai prindeam câte un port, mai clăteam ochii. Ei erau 7 luni la bandă, pușcărie. Știu că erau mulți lipoveni, pentru ei salariile de acolo erau cu mult mai mari decât ce puteau câștiga în țară.
Toate poveștile astea au un rol, de a zugrăvi cumva viața din flota românească, cea pe care o plâng mulți, mulți din cei care nici nu au urcat vreodată pe un vapor.
Nu era flota aia idilică văzută pe la telejurnal sau prin filme. Era o aglomerare de ruginituri legate cu sârmă. Chiar și navele noi erau vechi (ca design, concept, dotări, performanțe). Echipajele erau cum erau. Mulți "tractoriști". Alții idealiști, veniți să vadă lumea. Alții cu gândul să rămână afară. Cei mai mulți cu gândul să facă bani. Nava, navlul, compania, toate erau pe planul doi. Că așa era în comunism. Dezinteres total. Nici piese de schimb nu erau. Vopsea de proastă calitate, aplicată prost. Ce nave au rezistat au fost alea făcute la japonezi, la DDR, câteva de-ale noastre. Dar nu puteai face treabă cu ele. Motoarele de Reșița, oricâtă mândrie națională am avea, erau proaste. Nu se respectau rețetele și tratamentele la oteluri, piesele trebuiau supradimensionate, crăpau cămăși și pistoane, se gripau cuzineți într-o veselie. Uleiurile folosite erau proaste, nu aveau calități de ungere adecvate. Și multe altele.
Echipajele, cum am spus. Dezinteresați. Să meargă vaporul, să facă buf-ul. În rest, dacă pica câte o staționare de o lună la Koh Sichang, era și mai bine.
În '90, un sfert din flotă avea depășit termenul de exploatare, jumătate era uzată moral, 99,9% nu respecta normele internaționale de poluare. Separatoarele de santină erau piese de mobilier, eu nu am văzut vreunul funcțional, nici măcar cel de pe Neptun, nava școală. Desfăcut și curățat mereu de studenți, nu era folosit niciodată, santina se trăgea direct la baltă.
Aer condiționat am văzut prima dată în flota străină. La fel și un giro care să meargă. Atlasul (distilatorul de apă, erau două tipuri în flotă, Atlas și Nirex) era tot piesă de muzeu. La pescadoare mergea, acolo era vital. Noi... luam apă prin porturi, mai ploua, ne descurcam.
Și băutura.... se bea până la abrutizare. Pleca vaporul din Constanța, veneau ăia din echipaj de acasă cu damigene, canistre, zeci de litri de vin și țuică. Juniorii eram de cart la plecare, rămâneam in cart până la Suez, restul erau zmei, până nu terminau tot ce aduseseră nu coborau. Plânge lumea pe cei pierduți prin diversele tragedii. Câți au curajul să spună că de multe ori tragediile alea s-au întâmplat pentru că cei din echipaj erau "muci"? Nu spune nimeni, pentru că solidaritatea marinărească era ca Omerta. "Ia, uite, s-a mai dus unul din generația veche. Da ce a avut? Eh, ciroză. Da, săracul, Dumnezău să-l ierte!" Da' plăpumioara, carcaletele, Marinero cu gem sau pastă de dinți? Baxul de Carpați sau Bucegi?
Nu e de mirare că nu mai există nicio navă din flotă (ar fi și culmea, cea mai tânără ar avea acum 29 de ani). Cu toate că Dej-ul, rebotezat Albatros, își face veacul prin Dana 0. Chiar aș fi curios să îi fac o vizită odată, să mai văd un Sulzer 5RD68, oare mai merge? Știu că navă soră cu Neptunul încă mai e navă școală pe la ruși, Professor Khlyustin, IMO 7230288.

PS: @Ionut și @Harry, conservele alea să aibă termenul de garanție mare, că se prelungește treaba.

[Harry]

nu-i bai schimbam conserve vechi pe bere rece ))

App. de aventurile romanilor in epoca de aur prin africa de nord. Cine ajunge pe la Constanta, recomand o vizita la muzeul militar este o expozitie premanenta cu fotografii facuta intr-o misiune secreta in care militarii romani au consturit aeroporturi militare in zona respectiva si au pregatit forte miltiare destul de dubioase.

[Ionut]

Pff, inca n-ai scapat.

[dan tm]

Interesante povestile marinaresti, insa ai atins un punct interesant. Securistii si /sau turnatorii.
Nu cumva acest mod de viata era cunoscut si tolerat si beneficiile se imparteau spe virful unei piramide?

Ma gîndesc ca pe nava era un securist sau ce o fi fost, cum aveau fabricile CI-st. SAu pe nava nu aveau curajul sa comenteze?

[kitsune]

In mod cert existau turnători. Exista și organizație de partid, iar secretarul ei nu era neapărat comandantul. Cum scrie și colegul de la IPO in articolul citat de tom_sawyer mai sus, în general erau știuți turnătorii, ți se spunea să ai grijă ce vorbești în preajma lor.
Industria era de mare "risc" pentru Secu. Oameni cu acces în afara țării, cu posibilitatea de a avea valută, de a vedea și experimenta o altă orânduire decât cea socialistă, asta însemna că trebuie să fie supravegheați. Pentru ofițeri era mai simplu, în momentul în care depuneai actele de înscriere la Institut, se punea în mișcare mașinăria. Nu era o înscriere propriu-zisă, ci o încorporare la UM02192. După Revoluție unii din vecini mi-au spus că a venit cineva prin bloc și a pus întrebări despre mine, familie, rude, etc. Probabil că în arhive undeva există un dosar. Nu l-am căutat niciodată, nu vreau să descopăr că oameni cu care am crescut... Știu sigur, dar nu vreau să știu cine.
După absolvire era acel "aviz" fără el nu plecai in voiaj. Era o pârghie importantă, lipsa avizului însemna că ai făcut 4 ani de armată degeaba, nu ai voie pe mare.
Probabil că în contrabanda asta au fost implicați mulți de mai sus și că a fost tolerată într-un fel. Cum am spus, o țară întreagă a fost aprovizionată cu țigări, blugi, cafea prin filiera asta. Ce mișca în RSR fără să știe Secu? Mai ales că se foloseau de flotă pentru exportul de armament, nu poți spune că făceau asta cu nave in ale căror echipaje nu aveau încredere.
Ca în toată societatea românească de atunci, frica păzea bostănăria. De aia și bătăile de la Poarta 2, postul ăla de miliție era poziționat strategic, pe la poarta 2 intrau navigatorii, birourile Navrom erau chiar acolo. Un "constant reminder" că poți oricând avea soarta colegilor din beciurile alea.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Nu povestesc neapărat de dragul de a înșira lucruri. Scopul meu este de a zugrăvi o imagine cat mai aproape de real a ceea ce a fost flota românească, văzută din interior. Și poate așa să demitizez ideea aia cu "am avut cea mai mare flotă din lume și cine mai era ca noi". Da, am avut flotă exact așa cum aveam depășiri de producție de 150% la grâu și porumb. Așa cum aram in fiecare primăvară o suprafață mai mare decât cea a țării. Așa cum am trăit viitorul luminos îmbrăcat cu trei treninguri și făcând lecțiile la lampa cu gaz. Așa cum am cules roadele patriei de prin clasa a 3-a și până în institut, muncă forțată. Cum era, exploatarea omului de către om? Păi o țară întreagă a forțat copiii să muncească pe câmp, toamnă de toamnă.
A, și "mărețele realizări"! Să fim serioși. Erau plătite cu lipsurile noastre, cu jumătatea de pâine pe care o cumpăram pe cartelă. Cu frigul din casă și baia în lighean. Cu pensiile cooperatorilor, alea de 15 lei.

[Ionut]

Frigul în casă, baia în lighean și buleftrica lipsa le-am prins și eu, deci inteleg frustrarea. De cozi și ratii la pâine și carne nici nu mai zic.

[kitsune]

Frustrarea este și pentru că mulți nostalgici sau neo-nostalgici ne scot ochii cu realizările mărețe și cu ce s-a făcut în vremea aia. Da. S-au făcut multe. Cu costuri enorme. Unul din ele fiind înfometarea unui popor. Altul fiind munca forțată a unei întregi țări, elevi, studenți, militari, deținuți politici, brigadieri, muncitori scoși din producție, etc. Am vândut evreii, am vândut sașii.
Ce mă doare este că urmașii (morali ai) activiștilor de partid și politrucilor, a tuturor incompetenților puși în funcții pe pile, cunoștințe și relații ne conduc și acum. Avem aceiași birocrați, aceiași plimbători de hârtii, aceiași incompetenți in aparatul de stat în funcții cu mult mai bine plătite de data asta. Din păcate, avem același învățământ, care nu mai este în acord cu vremea. Nu mai avem nevoie de "omul nou, multilateral dezvoltat". Am înlocuit programa școlară cu "curriculum", ședinta cu consiliul și așa mai departe. Dar tot comentarii din Mara și Moara cu Noroc dăm la Bac. Că atâta știm. Să băgăm cu sila in capul copiilor concepte învechite. De câtă analiză matematică are nevoie un ospătar? Sau chimie organică?
E o dispută pe unul din topicuri cu desființarea/reformarea unor instituții de stat. E aceeași chestie cu flota de pe vremuri. Dinozauri. La prima cutremurare a sistemului, au dispărut.

Nu există pădure fără uscaturi. Și nici sistem perfect. Mâine dau jos mecanicul 1. Mă chinui din decembrie cu el. Mi-a pus oamenii în pericol, s-a pus pe el însuși în pericol. Am urmat toate procedurile și etapele. Mâine e gata. Debarcat, contractul de muncă desfăcut, repatriere cu suportarea cheltuielilor pentru încălcarea repetată a normelor de protecția muncii. Ironia soartei, nu pot pleca acasă din cauza C19, o singură insulă acceptă schimburi, nu putem rezerva zboruri pentru cei care vin să ajungă la timp. Dar pot să las idiotul să stea la hotel pe banii lui până când i-or putea găsi zboruri. Eu acum am un om în minus în echipă, dar nu regret. Procedurile sunt (cum spunea cineva) scrise cu sânge, iar idiotul ăsta a bifat toate "așa nu" din catastif.

[TibiV]

Român?...

[kitsune]

Sovietic din Ucraina. Dar chiar și român dacă îmi făcea asta, tot îl trimiteam acasă. Aici nu e pe naționalități, e pe profesionalism.
Chestia este că procedura e atât de complicată azi, încât ți-e lehamite sa te apuci de ea. Nu cumva să zici ceva să se interpreteze drept discriminare, hărțuire, bully-ing, etc. Și logic că omul nu e prost de tot. Sau l-a învățat cineva. A ieșit imediat cu declarație că l-am umilit in fața subalternilor. Dar nu ține. Nici ăia de la companie nu sunt proști. Dacă era așa, avea metode să mă raporteze direct sau prin comandant.

[Ionut]

^ Imi imaginez ce incredere trebuie să ai în echipaj cand treci prin astfel de valuri. Oricum, daca o sa imi fac curaj vreodată să merg într-o croazieră, o sa imi iau multe perechi de chiloți cu mine.