La cheu

[kitsune]

Nu înțeleg @Harry, ce mediu?

[Harry]

Ma refeream la chestiile din zona mediului universitar al marinei civile. Scandalurile cu spagi si DNA si alte ...chestii

[kitsune]

Aha. Crezi că la Academie e altfel? E la fel, doar că nu răzbat în public cazurile.

Revenind la ce a fost acum 30 ani, cu înființarea IMC: odată cu preluarea în 1973 de către Ministerul Apărării a învățământului civil de marină și înființarea IMMB (Institutul de Marină Mircea cel Bătrân), armata a devenit stăpân. Fonduri veneau de la Ministerul Transporturilor, al Educației și al Agriculturii (aici nu sunt sigur, agricultura sau economie, cert e că veneau bani pentru secția de "iepurași" IPO). Ministerul Apărării a contribuit cu un gard (ajuns în vremurile bune ale lui Pora la 4 m înălțime, cu sârmă ghimpată în vârf îndreptată spre interior), corpul de gardă și armamentul de rigoare. De fapt, transformarea unui institut de învățământ superior în unitate militară, UM 02192. Scopul e clar, îndoctrinarea studenților pentru a nu mai "evada" când ajungeau în țări străine. Tot din motivul ăsta exista "avizul" obligatoriu înaintea unui voiaj extern, care elimina elementele "nesănătoase", cu rude în afară sau mai știu eu ce alte criterii (sunt expuse pe larg în presă).
Cum nici asta nu a dat rezultate, s-a introdus recomandarea de la UTC pentru dosarul de examen, verificarea de către cei de la Securitate (pe plan local) a viitorilor candidați (se făcea un dosar, se căutau toate rudele de "afară", se verifica "originea sănătoasă", CI-stul responsabil de dosar venea în secret și întreba vecinii, etc.). Ulterior, a devenit obligatorie înscrierea în Partid pentru a putea absolvi, deja prin anul I începuseră cu actele, semnăturile, angajamentele și ședințele de partid.
Componenta militară a IMMB nu se rezuma doar la perioada de instrucție (cea de după muncile agricole și până la jurământ), ci continua și după, cu un regim cazon timp de 4 ani, adică deșteptare, înviorare, apel, sectoare, ședința de la prânz (am uitat titulatura), apelul de seară (de câte ori nu îmbrăcam uniforma unui coleg mai mare și răspundeam "prezent" în mai multe locuri, contra cost desigur), ținuta, învoirile de 12, 24, 48 h, o zi pe săptămână de pregătire militară, aplicațiile, tragerile, SSC, veselari, etc. Existau comandanții militari, companiile, batalioanele, dar și profesorii militari, răngălăii, de obicei rangul 1. Mai exista și Șocu', comandant de batalion (plăcerea lui era să se bată parte în parte cu elevii, dacă scăpai fără ochi vineți și oase rupte era ok) sau Cămărașu "șinșpi zili di ariest", comandant de facultate. Și apoi trepădușii de jos, căpitani-locotenenți, frustrați și obosiți, a căror singură modalitate de a însenina viața era contrabanda cu țigări (dădeai cartoane ca să iei învoire, apoi le cumpărai la suprapreț de la apropiații căpitanului).
Majoritatea erau rupți de realitatea meseriei, mai prindeau câte un voiaj de practică cu Neptunul, așa se mai aeriseau și ei. După revoluție, unii și-au încercat norocul prin flotă, erau dezastru dpdv al meseriei.
Aveam caiete cu perle (s-or fi păstrat?), de genul "cine e prost și uită să-și cumpere carnețel, uite ca ăsta al meu", sau "dați-vă jos de pe iarbă", sau (rang 3 catedra de motoare, nu spun numele) "în oceanul Atlantic se ciocnesc două vapoare, după o săptămână au găsit arborele cotit plutind în derivă..."
Orice s-ar spune, armata nu aducea plusvaloare meseriei, țin minte colegii de anul 4, cărunți, îmbătrâniți la 24-25 de ani, unii cu 10 ani de armată deja (4 ani LMM, căzut la examenul de admitere, 2 ani armata la marină și apoi 4 ani de IMMB), țin minte copiii de 13-14 ani, anul 1 la LMM (supranumit Liceul Agricol Coiciu, că mai mult practică agricolă făceau).
Deci nu @Harry, nu e diferență. Aceeași șpagă se dădea și la IMMB. Doar că acolo începeai ziua cu Bobby McFerrin în difuzoare (ce ironie subtilă era dimineața, după sonerie începea (who's) "Bad" a lui Michael Jackson, apoi "Don't worry, be happy" și în timp ce alergai ture de cazarmă "Wonderful Life" a lui Black).
A, și mazărea deshidratată, orezul cu pește, oaia, ceaiul cu margarină. Marmelada de la 10 era bună. Asta și crema de ghete. Și cartofii prăjiți cu friptură de ziua Marinei

[TibiV]

Wow....

Astea sunt lucrurile care nu apar niciodata in presa... 

[kitsune]

Șurub Challenge (@TibiV) - M1




Powered by API/PUM imgur uploader


PS: nu e chiar off topic, o să vedeți mai încolo de ce.

[dan tm]

O sa deviez un pic subiect de pe cheiul asta la daba zero.

asa cum am intrebat despre numele vapoarelor, cititnd dincolo la porturi ca se va face un drum la dana 131 mi-a venit curiozitatea cum se numeroteaza danele?

de la 1 la XXX sau e o logica, un numar indica zona, al II-lea indica tipul de vapor, al III lea numar indica tipul de marfa?

Era o vreme cind cei care faceau armata in Dobrogea sau in port erau priviti ca ,,cineva". Si acuma cind povestesc unii de ,,poarta 6" ,,dana zero" multi gura casca asculta de parca au fost pe luna. Stiu ca acuma nu mai e chiar asa dar na, curiozitatea...

[Harry]

De la zero catre -> Dana zero daca nu ma insel e la gara maritima noua. E ca un nr de strada ca sa zic asa.

[dan tm]

Aha, deci e doar o numerotare simpla, fara nici o codificare. Mersi.
Cîte dane are portul Constanta?

[Harry]

156, dar nu stiu daca sunt incluse dana militara si cele noi de pe digul de larg

[kitsune]

Dana 0 era dana militară, se pleca cu Dana 1 imediat după molul ăla (la "înghite pui", de ce s-o fi numit așa?). Acum văd că la pasagere e DPSG și cele alăturate au alte denumiri, RO1 - RO5, DOC, danele militare sunt DTHN, DBNM.
Eu zic că sunt mai mult de 156 de dane, parcă auzisem de Dana 164, (25-29 nu sunt de marfă, sunt în șantierul naval), dar prin Constanța Sud parcă sunt câteva cu alt tip de numerotare.

[kitsune]

Șurub Challenge No. 2 - M64





Powered by API/PUM imgur uploader

[carutasul]

bărbatii trebuie mereu să se bată care are șurubul mai mare

[carutasul]

PS: bunicul,  ăla care făcea căruțe, avea un banc de lucru care la capăt avea o menghină. Menghina era parte integrantă din banc și avea un șurub ... de lemn care era complet nestandard, dar sigur era mai mare   Lemnul cred că era salcâm, asta se folosește pe aici. Din păcate, rămâne la capitolul povești (nemarinărești) , pentru că în ultima perioadă de viață a bunicii șopronul respectiv s-a deteriorat, o dată cu el și bancul, iar ulterior moștenitoarele ( maică-mea & co) au vândut casa, într-o perioadă prea agitată pentru mine ca să pot să îl recuperez.

[kitsune]

Ok. Beat this, then:

Șurub Challenge No. 3 - M85





Powered by API/PUM imgur uploader


Ăsta nu îl pot ține în mână 
Cât privește șurubul de salcâm... pe vremuri, când eram în grupa mică, plecam de la grădiniță singur și mă opream după câteva case la o familie până când terminau părinții slujba și veneau să mă ia. Nenea ăla era rotar și avea în mijlocul curții o mașinărie mare de lemn pentru asamblarea și bandarea roții. Mi se părea uriașă. Din păcate s-a pierdut, oamenii au murit, copiii nu au mai stat în satul ăla, căruțele au trecut la anvelope, apoi au devenit o nișă. Nu cred că au dispărut de tot pe-acolo (n-am mai ajuns prin satul ăla de vreo 30 de ani).

[TibiV]

You had me!...