Scopul acestui topic este de a prezenta cladirile din perioada 1850 - 1950 care au supravietuit pana astazi. Unde este posibil voi trece si arhitectul, povestea cladirii si o fotografie de epoca.
De ce 1850? Pentru ca pe la acea data sosesc la Constanta comnpaniile britanice care transforma un catun cu nici 200 de locuitori intr-un oras modern.
De ce 1950? Cam dupa 1950 incep constructiile socrealiste si apoi socialiste. Desi in toata aceasta mare de cuburi prefabricate commies se regasesc si cateva cladiri brutaliste deosebite.
Abatorul de exportIn anul 1933, la initiativa primarului Grigorescu, si dupa planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu, se punea piatra de temelie a celui mai mare edificiu industrial constantean - Abatorul de Export. Acesta este cel mai mare complex industrial in stil art deco din Romania care a reusit sa supravietuiasca demolarilor comuniste.
Impresionantul complex a fost finalizat in 1936, la inaugurare fiind prezent si Regele Carol al 2-lea.
In comunism este nationalizat dar din fericire scapa de demolare. Cu toate acestea castelul de apa este daramat. Nu se putea ca un imboil interbelic sa fie mai inalt decat blocurile insipide "epocii de aur".
In prezent cladirea este abandonata. Parerea noastra este ca imobilul ar trebui declarat monument istoric si dupa o restaurare a fatadelor si o reconstruire a castelului de apa, merge reconvertit intr-un centru comercial modern.
Cateva fotografii de epoca:
Si cateva fotografii cu starea lui actuala, via arhitect Radu Cornescu.
Blocul EdilitateaIn anii '30, in apropierea Cazinoului, dupa planurile arhitectului K. Rosu, societatea bucuresteana Edilitatea construieste blocul cu acelasi nume. Imobilul cu demisol, parter si cinci etaje, realizat in stil streamline deco a fost primul bloc de locuinte de vacanta din Mamaia. Mai apoi imobilul este extins cu un restaurant cu terasa. Restaurantul era decorat cu superbe pergole art deco, iar in centrul terasei se afla roza vanturilor.
Din pacate astazi restaurantul cu terasa nu mai exista.
Dupa nationalizare, in anii '50 blocul Edilitatea devine Scoala de Pescuit, pentru ca in anii '60 la propunerea lui Cezar Lazarescu sa fie transformat in hotelul Albatros, functiune pe care o detine si astazi.
fotografii de epoca: Arhitect Radu Cornescu
In anii '30, familia Panopoulos ridica pe actuala strada Constantin Brancoveanu un mic bloc cu trei etaje si terasa. Pentru proiect este ales reputatul arhitect Harry Goldstein (cel care dupa 1940 isi schimba numele in Horia Maicu). Acesta realizeaza un superb imobil streamline deco.
Dupa nationalizare, la fel ca toate cladirile din centrul vechi si acest imobil se degradeaza puternic din cauza lipsei de intretinere.
In prezent urmasul proprietarilor este in procedura de reintrare in posesie a imobilului.
Ii multumim pe aceasta cale domnului Christos Panopoulos pentru fotografiile de epoca din arhiva familiei.
In anii '30 pe strada Grigore Tocilescu, familia Panopoulos ridica un bloc de locuinte cu 3 etaje. Realizat in stil art deco, blocul reproduce motivul pachebotului, iar pe usa regasim motivul soarelui, ale carui raze razbat prin norii de furtuna. Si in acest caz discutam din pacate de deteriorari ale imobilului. Catargul a disparut, balcoane inchise, terasa partial inchisa, geamurile-hublou zidite.
In perioada interbelica, pe strada Constantin Bratescu, la intersectia cu Siretului, dupa planurile arhirectului M. Kessikbal se ridica o mica vila art deco cu etaj si terasa.
Din pacate balcoanele inchise si mansarda adaugate pe parcurs au alterat proportiile cladirii.
Se remarca coloanele art deco care decoreaza intrarea, catargul pastrat in conditii excelente si usa de acces.
Vila Pr. Atefanescu
Hari Goldstein este unul din promotorii art deco-ului in Constanta.
Goldstein a oscilat intre doua teme predilecte: pachebotul si Mediterana/marile sudului.
Astfel pe strada Puskin langa o impresionanta vila cu tematica pachebotului, proiectata tot de Goldstein, acesta realizeaza o casa desfasurata pe un singur nivel. Casa cu elemente mediteraneene s-a pastrat intr-o stare foarte buna pana in zilele noastre.
La inceputul anilor 30 pe strada Puskin, R. Aruia decide sa isi ridice o vila. Acesta apeleaza la serviciile arhitectului Goldstein. Acesta proiecteaza o superba vila art deco. Vila desfasurata pe subsol, parter, etaj si terasa circulabila prezinta tematica pachebotului, fiind o veritabila "casa vapor". De la hublouri pana la forma de castel de vapor si pana la catargul azi disparut vila se remarca prin calitatea designului fiind unul din cele mai reusite proiecte semnate de Goldstein.
Bulevardul Mamaia, fost Regina Maria, inca mai gazduieste o serie de imobile interbelice care au supravietuit buldozerelor.
Unele dintre ele sunt chiar valoroase cum este si cazul acestei vile cu parter si etaj.
Aici se remarca designul industrial al usii si cele doua hublouri -tematica pachebotului- ce flancheaza intrarea.
o vila, excelenta reprezentanta a cubismului
In statiunea Mamaia avem o frumoasa vila care a supravietuit buldozerelor comuniste. Vila imbina elemente moderniste cu elemente mediteraneene.
vila art deco. Mamaia
In cursul zilei de ieri am vizitat perimetrul cuprins intre strada Zorelelor- Unirii - Politia Judeteana-Bulevardul Mamaia.
O zona care ascunde numeroase cladiri valoaorase din punct de vedere arhitectural. Este si cazul acestei bijuterii art deco streamline.
Vila in cauza este mai mult ca sigur un Goldstein. Dincolo de tematica pachebotului, modul in care este desenat livingul (partea semirotunda ce iese in exteriorul cladirii) este identic cu cel al VILEI R. ARUIA. De asemenea pe usa, care este cea originala, sunt 3 hublouri cu design si proportii identice cu hublourile de pe vila mentionata anterior, BLOCUL PANOPOULOS 1 si PANOPOULOS 2.
In perioada interbelica, pe strada Calarasi, dupa planurile reputatului arhitect constantean Ioan Capsuneanu se ridica un superb imobil streamline asemanator cu un hotel proiectat tot de Capsuneanu in statiunea Mamaia - actualul sediu Radio Vacanta.
In prezent imobilul gazduieste sediul companiei de apa.
In data de 22 decembrie 1931 in cadrul unei sedinte de consiliu local se aproba preluarea terenului si demararea procedurilor pentru proiectul construirii Aeroportului Constanta.
Este vorba de un lot de teren amplasat in zona de sud-vest a orasului. Terenul fusese cedat orasului de catre Ministerul Industriei si Comertului.
Aeroportul urma sa dispuna de aerogara, depozit de benzina, statie radio si hangar.
In data de 25 februarie 1933 consiliul local aproba planurile aeroportului. Proiectul este realizat de catre arhitectul Constantin Dragu. In data de 16 iulie 1936 se face receptia aerogarii, iar pe 3 noiembrie in acelasi an lucrarile la intregul complex sunt finalizate.
Soarta aeroportului constantean a fost pecetluita odata cu instaurarea regimului comunist.
Acestia trantesc pe terenul aeroportului un gigant industrial - CET Constanta. In mod miraculos cladirile aeroportului scapa de demolare.
Cea mai valoroasa fiind fara indoiala aerogara. O mica dar cocheta cladire in stil art - deco. Aceasta era alcatuita dintr-un ax central, 2 sali de asteptare, un birou si turnul de control. In prezent aceasta se prezinta inca destul de bine. Din pacate scrisul de pe fatada a disparut, iar catargul este indoit.
Cateva poze cu stadiul actual al cladirii, realizate de catre arhitectul Radu Cornescu.
Pe strada Unirii am gasit un interesant ansamblu de doua imobile (unul art deco si un in stil mediteranean*) ce provin cel mai probabil de la mijlocul anilor 30. Ambele cladiri prezinta elemente decorative si finisaje de calitate semn ca cel mai probabil poarta semnatura unor arhitecti constanteni renumiti.
Se remarca, la vila art deco, modul in care a fost tratata casa scarii si itnrarea in vila, corpul respectiv dand o nota de monumentalitate si masivitate. Acest mod monumental de a realiza intrarea se regaseste la unele din cele mai reprezentative edificii art deco din lume, ele simbolizand puterea pe care a dobandit-o omul la inceputul erei industriale. Regasirea acestui element specific mai degraba unor cladiri publice, la aceasta vila denota talentul, viziunea si creativitatea arhitectului.
____________________
*asupra imobilullui in stil mediteraneean voi reveni intr-un post viitor
In cartierul Faleza Nord am gasit o micuta casa de prin anii '30 sau poate chiar '40. Casa in sine nu are o arhitectura deosebita dar se remarca cateva elemente: catargul art deco, decoratiunile de tip mediteraneean de deasupra ferestrelor si ancora de la strada - semn ca a apartinut unui "om al marii".
La o examinare mai atenta a elemntelor decorative enumerate mai sus apare o ipoteza. Initial casa sa fi fost mult mai bogat decorata si in perioada comunista sa se fi intervenit asupra fatadei.
In cartierul Faleza Nord am gasit o micuta dar bine realizata casa in stil art deco. Desfasurata doar pe un singur nivel, casa prezinta cateva elemente interesante cum ar fi acoperisul - terasa (probabil circulabila) si impozantul catarg. Dupa frontispiciul pe care este prins catargul si dupa alte cateva elemente decorative credem ca imobilul are acelasi arhitect ca al casei cu ancora.
La final trebuie sa felicitam proprietarii pentru ca au pastrat usile originale.
Fasia cuprinsa intre bulevardul Mamaia si Mare pana spre Pescarie a inceput sa se formeze ca si cartier pe la mijlocul anilor '30. In periplul de zilele trecute am putu vedea si analiza evolutia cestui cartier. Casele vechi sunt in mare parte doar parter, locuinte simple vernaculare, printre care se regasesc destule cu elemnte art deco si moderniste dar si cateva in stil neoromanesc insa la fel de modeste ca suprafata. Imobilele nu sunt bogat decorate, fiind de altfel prima generatie de case ale unui nou cartier, cartier care era cel mai probabil muncitoresc. Exceptie fac cateva vile mai impunatoare, insa cele mai reprezentative edificii raman Spitalul Militar, Sediul IPJ si Scoala I. Gh. Duca (actuala universitate). Trebuie mentionat ca in jurul acestui cartier se aflau mai multe unitati militare (dintre care 3 formidabile baterii de coasta), centrala termoelectrica si mai tarziu in timpul celui de al doilea razboi mondial un aerodrom militar. Toate acestea nu il faceau un cartier atractiv pentru oamenii cu stare ai Constantei acelor vremuri, oameni care preferau zona centrala, strada Eminescu (unde au fost ridicate adevarate manshion-uri) sau tanara statiune Mamaia.
Mai jos va prezentam o casa tipica pentru Faleza Nord anii '30-'40. E o casa mica, simpla, cu cateva elemente art deco, insa este o casa eleganta.
Scoala I. Gh. DucaPovestea noastră este o reîntoarcere în perioada martie 1934 - decembrie 1937 în primul mandat al primarului Horia Grigorescu.
Datorită taxei speciale instituită pe petrolul exportat prin port, în cele două mandate ale sale care totalizează doar 4 ani, Grigorescu reuşeşte să finalzeze proiecte de o anvergură foarte mare. Cazinoul din Mamaia, Abatorul de Export, hotelul Rex, Bulevardul Regina Maria (Mamaia de astăzi), Biserica "Sfinţii Constantin şi Elena", planul cadastral, consolidarea falezelor, extinderea reţelei e canalizare, pavarea şi plantarea cu pomi de-a lungul a 30 km de străzi ale oraşului, numeroase blocuri şi şcoli.
Astfel Grigorescu ia decizia ca pe noul bulevard Regina Maria să se realizeze o şcoală modernă, cu toate dotările necesare.
Cel care primeşte lucrarea este arhitectul Ioan Căpşuneanu. Născut în anul 1903, promotor al modernismului si art deco-ului, acesta îşi pune semnătura pe numeroase clădiri din Constanţa.
Capsuneanu proiectează o şcoală în stil art deco unicat în oraş. Şcoala, pe numele său "I. Gh. Duca" era desfăşurată pe parter, etaj şi terasă. Superba terasă era umbrită de pergole. Pentru a da şcolii un caracter marin, Căpşuneanu alege ca motiv pentru gardul imprejmuitor şi porţile de acces tematica pachebotului - balustradele şi colacul de salvare. Însă ceea ce îi dă unicitate şcolii este bazinul de înot.
Acesta se întindea în lateralul şcolii având deschidere directă la bulevard.
Şcoala inaugurată în 1937 era o adevărată mândrie pentru oraş, primar şi arhitect.
Din păcate sosirea comunismulu a adus cu sine arestarea lui Căpşuneanu şi nişte decizii care au făcut să dispară farmecul clădirii. Astfel in locul terasei se amenajează un etaj şi o mansardă şi se extinde clădirea cu o aripă nouă care nu avea nici o treabă cu arhitectura iniţială. Bazinul de înot este la rândul lui umplut cu pământ şi deasupra se amenajează o alee şi spaţii verzi. După revoluţie se realizează o extindere a Bibliotecii total nenspirată, noua aripă obturând vizibilitatea asupra unei laturi a vechii şcoli interbelice.
Iată câteva imagini realizate chiar în 1937 în ziua inaugurării şcolii.
si imagini de acum
În perioada interbelică, oameni din high class care doreau să îşi petreacă verile la mare, însă departe de agitaţia oraşului au ales să contruiască în jurul Constanţei o serie de vile şi conace. Din păcate acum majoritatea sunt abandonate şi se în stadii avansate de degradare ca urmare a tăvălugului comunist şi a indiferenţei de după 1990.
O astfel de vilă se află chiar la ieşirea din Constanţa spre Valul lui Traian, pe partea dreaptă imediat cum treci de autostrada A4.
Construită în perioada interbelică "Villa Anna - Maria" sau Vila Duduca era înconjurată de o superbă livadă. Vila era desfăşurată pe demisol, parter şi etaj parţial şi beneficia de terase spaţioase atât la fiecaree nivel cât şi pe acoperiş.
La demisol se aflau bucătăria şi sala de mese, la parter era camera de zi, o baie şi o debara, în timp ce la etaj se găsea dormitorul şi a doua baie.
Cine a fost Anna - Maria numită şi Duduca, care este povestea ei şi a vilei nu ştim. Cert este că în comunism vila este naţionalizată şi oficial devine sediul cenzurii deşi era folosită pe timp de vară ca vilă de protocol pentru nomenclatură. În această perioadă arhitectura vilei este stricată de modificările aduse, vila fiind etajată şi mai apoi mansardată. Spre sfârşitul perioadei comuniste să până în anii 90 serveşte drept adăpost pentru mai multe familii nevoiaşe.
În anii 90 un incendiu violent distruge complet acoperişul de lemn. Ne mai putând fi locuită şi necesitând reparaţii capitale vila este abandonată ajungând o ruină.
Zilele trecute am revenit la vilă pentru a fotografia ce a mai rămas din ea. Uşile şi ferestrele precum şi orice alt element din lemn sau metal au fost deja furate. De asemenea gunoaiele acoperă aproape complet pardoseala.
Pe alocuri varul comunist a căzut de pe pereţi scoţând la iveală tencuiala decorativă originală care împodobea pereţii. Motivel florale, linii drepte sau spirale toate au fost realizate cu măestrie şi atenţie de meşterii pricepuţi ai vremurilor de odinioară.
Deşi acoperită cu mormane de gunoaie pardoseala originală s-a conservat excelent. pe o plăcuţă de la parter aflăm şi provenienţa ei : Fabrica Damadian Constanţa. Armeanul Damadian era unul din oamenii de afaceri prosperi ai Constanţei interbelice. Acesta locuia în Piaţa Ovidiu într-o impresionantă vilă, vilă ce astăzi este restaurată, iar la parter funcţionează restaurantul La Historia de Argentina. Revenind la Damadian, acesta deţinea cea mai mare fabrică de ceramică din Constanţa. Aceasta era amplasată în afara oraşului, la marginea unei livezi. Pe locul livezii şi a fabricii în comunism avea să se amenajeze baza RATC de pe strada Soveja (zona Delfinariu).
La exterior balsutradele terasei de la parter au dispărut fiind distruse de căutătorii de fier vechi. Singura porţiune de balustradă rămasă este la etaj. Vorbim de o porţiune de 1 m lungime zidită între doi pereţi.
La final lăsăm pozele să vorbească despre drama acestui imobil, având totuşi speranţa că într-o zi vom afla povestea Duducăi şi a vilei de la marginea Constanţei.
O imagine de epoca din colectia Radu Cornescu
La intersectia strazii Sarmisegetuza cu Marc Aureliu se afla o eleganta vila modernista care poarta semantura lui Harry Goldstein. Imobilul este unul destul de mare fiind desfasurat pe demisol, parter, doua etaje si terasa circulabila.
Vila atrage atentia prin trei aspecte. Modul unic prin care a fost tratat coltul, grilajele din geton ale geamurilor de la demisol, geamuri foarte inalte de altfel. Si in cele din urma usile de acces care sunt identice cu cele de la o alta vila semnata Goldstein. Cea de la intersectia Mamaia cu I. Gh. Duca.
Printre cladirile interbelice din Mamaia care au supravietuit buldozerelor comuniste se afla si aceasta superba vila art deco.
Vila imbina armonios elementele mediteraneene cu cele purt art deco avand tematica pachebotului: balustradele, gardul, poarta de acces si catargul.
In perioada interbelica, la Pescarie, chiar pe malul apei (pe atunci nu exista peninsula din zona, aceasta fiind amenajata in comunism cu pamant adus de la canal) dupa planurile reputatului arhitect Ioan Capsuneanu se realizeaza un imobil modernist cu unele elemente art deco. Desi este un imobil simplu ca design, nu putem sa nu remarcam feroneria casei scarii care prezinta motivul soarelui.
Prin intermediul arhitectului Radu Cornescu va putem oferi o imagine cu imobilul, imagine ce provine cel mai probabil de la inceputul perioadei comuniste.
Pe strada General Manu, in apropierea intersectiei cu strada Sarmisegetuza se afla o mica si destul de simpla vila art deco. In ciuda lipsei elementelor decorative, vila are un aspect placut dat de simetrie, iar desfasurarea orizontala este intrerupta elegant de nota verticala data de modelul usii care se continua cu casa scarii si se termina cu catargul.
Pe bulevardul Tomis, peste drum de Scoala de Arte Theodor Burada se afla un mic bloc modernist cu doua etaje si terasa. Acesta dateaza cel mai probabil de la sfarsitul anilor '30 - inceputul anilor '40.
In imediata apropiere a blocului prezentat anterior se afla un alt bloc realizat tot in stil modernist. Imobilul cu 3 etaje provine probabil, la fel ca si vecinul sau, din perioada de sfarsit a anilor '30, inceput de ani '40.
Pa la sfarsitul anilor '30 sau inceputul anilor '40, pe bulevardul Regina Maria de atunci, Mamaia de astazi, este ridicat un spital militar. Cladirea in stil modernist se mai pastreaza si astazi intr-o stare excelenta. Singura pierdere este usa originala care a fost inlocuita cu una din termopan.
In perioada interbelica, in partea de vest a orasului, in prezent in spatele garii, Societatea Petroliera Astra Romana ridica un parc de depozite petroliere. Trebuie mentionat ca petrolul romanesc in perioada interbelica era exportat prin portul Constanta, aici primarul Grigorescu insitutie chiar o taxa speciala pe petrolul exportat, din banii stransi realizand numeroase cladiri: scoli, blocuri, abatorul de export, Cazinoul din Mamaia etc.
In comunism, dupa construirea terminalului din zona de sud a orasului, vechile depozite sunt dezafectate. In prezent aflate in proprietatea Oil Terminal, depozitele sunt in mare parte in stare avansata de degradare. Cu toate acestea privind la o viitoare urbanizare a zonei, trei astfel de rezervoare pot fi pastrate si transformate intr-un mic muzeu al industriei petroliere romanesti.
foto: reverse & Anamaria Trandafir
In perioada interbelica, pe strada Traian, fostul prefect al Constantei Petre Grigorescu, ridica un superb imobil cu 2 etaje si mansarda. In formatul initial cladirea avea la parter doua garaje care dupa nationalizare au fost transformate in spatii locative.
Si o imagine de epoca din colectia Radu Cornescu.
foto: reverse
foto: reverse
imobil industrial interbelic din portul vechi
depozite interbelice
Amplasat la intersecţia bulevardului Tomis cu bulevardul Ferdinand, Muzeul de Artă Constanţa este al doilea cel mai valoros muzeu de acest fel din România. Instituţia este găzduită de un imobil cu o bogată istorie.
Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului Ion Socolescu în 1895 având rol de şcoală. În timpul primului război mondial devine comandament al armatei germane, pentru ca mai apoi să redevină şcoală sub numele de "Şcoala de băieţi şi fete Principele Ferdinand şi Principesa Maria". Funcţie pe care a păstrat-o până spre mijlocul perioadei comuniste, sub denumirea de Şcoala no. 12. In anii '70 se ia decizia transformării clădirii în muzeu. Gardul ce înconjura şcoala este demolat şi în loc se amenajează o piaţetă cu o fântână arteziană, de asemenea clădirii i se adaugă o aripă nouă.
Recomandăm celor ce vizitează muzeul ca atunci când achiziţionează biletul să solicite şi vizitarea Muzeionului. Muzeionul este o sală aflată în subsol. Însă această sală ce găzduieşte variate opere de artă (sculpturi, tablouri, gravuri etc.), nu este altceva decât una din bazilicile antice ale Tomisului, aflată într-o excelentă stare de conservare.
Muzeul de Artă din Constanţa deţine valoroase lucrări ale unor pictori români celebrii: Aman, Grigorescu, Luchian, Pallady. De asemenea deţine cea mai mare colecţie de tablouri semnate Tonitza din ţară.
La toate acestea se adaugă numeroase sculpturi semnate Jalea ori Medrea, dar şi mobilier de epocă, obiecte de decor din perioada interbelică precum şi o colecţie de porţelanuri.
Săptămânal muzeul este gazdă a diverse evenimente: vernisaje, concerte, spectacole de teatru şi poezie.
Amplasat pe bulevardul Tomis la intersecţia cu Vasile Alecsandri, edficiul este unul care atrage imediat privirle trecătorilor. Imobilul a fost dat în folosinţă în 1896. Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului Ion Socolescu. Muzeul este un mix de stiluri: neoromânesc, elemente orientale şi elemente preluate de la catedralele gotice. Imobilul a avut destinaţia de primărie până în anul 1906 când devine sediul Poştei şi Telegrafului. După 1970 devine clădirea este transformată în muzeu etnografic. În perioada 1987 - 1988 clădirea trece printrun proces de reparaţii capitale. Interiorul a fost reamenajat şi modernizat în urmă cu câţiva ani cu ajutorul fondurilor europene.
Clădirea găzduieşte exponate tradiţionale ale tuturor etniilor şi religiilor din Dobrogea. Datorită cererii turiştilor ce vizitează clădirea s-a luat decizia ca la etaj să fie aduse costme populare româneşti din toate regiunile ţării. Astfel dintr-un muzeu cu caracter regional a devenit unul cu caracter naţional.
De asemenea muzeul găzduieşte expoziţii temporare dar şi ateliere interactive cu elevii din oraş.
Intre 1900 si 1905, in port, dupa planurile marelui inginer Anghel Saligny se realizeaza uzina electrica. Aceasta este un superb exemplu de arhitectura industriala cu elemente neoclasice.
Si o fotografie de epoca din colectia arhitectului Radu Cornescu.
In imediata vecinatate a Bursei "Vechi" si in aceeasi periaoda cu ea se ridica un imbol de birouri cu parter si etaj. Amplasata la mica distanta de calea ferata, cladirea e posibil sa fi apartinut CFR si sa fi fost ridicata de catre Saligny.
Imobilul destul de sobru si simplu prezinta totusi anumite elemente neoclasice.
In perioada interbelica, in apropierea actualei Poarta 3 - Port Constanta se ridica o cladire in stil modernist. Desfasurata pe parter si etaj, cladirea a avut ca destinatie cazarma a granicerilor.
Din pacate cladirea este in prezent abandonata. Cu geamurile sparte si usile larg deschise nu a durat mult pana cand s-a umplut de gunoaie.
foto: Ovidiu Oprea
si o imagine din anul inaugurarii (colectia Radu Cornescu)
In perioada interbelica, la mica distanta de cazarma granicerilor se ridica un imobil modernist cu parte si etaj. In prezent cladirea este abandonata.
Aici incheiem seria noastra dedicata cladirilor istorice din portul vechi, cu speranta ca intr-o zi masterplanul va fi aplicat si portul vechi va fi transformat in zona turistica, iar cladirile vechi restaurate.
Dupa planurile lui Anghel Saligny, avocatul Traian Bellu, un reputat avocat al Constantei interbelice isi ridica o impunatoare casa cu turn ce imbina elemente neobaroce si neoromanesti.
Dupa nationalizare este transformata in bloc de locuinte si incepe procesul de degradare a cladirii. Din fericire dupa 2000 intra in proprietate privata este renovata si transformata in "Hotelul Carol".
Aici incheiem seria dedicata marelui inginer Anghel Saligny cel care si-a pus puternic amprenta pe dezvoltarea Constantei si mai ales a portului.
De altfel orasul de la malul marii este singurul din tara unde se afla o statuie a lui Saligny.
In perioada interbelica, pe actuala strada Revolutiei, Virgil Moceanu ridica un interesant imobil cu parter, etaj si terasa. Din pacate parterul a suferit unele modificari care i-au alterat aspectul.
foto: Radu Cornescu
Farul Regele Carol 1 - 1909
Grand Hotel Rex Mamaia. O fotografie de exceptie. Din ce stiu este singura imagine in care se pot vedea corpurile de iluminat monumentale montate pe plaja. Acestea au fost demolate in perioada comunista.
O alta imagine rara si extrem de interesanta. Anul este 1942, orasul este Constanta. In prim plan avem lacul Tabacarie. In fundal se vad:
1- CTE - Centrala Termo Electrica (astazi in ruine)
2- Cherhanaua (astazi disparuta)
3- Depozitul de combustibil al unitatii militare (astazi disparut)
(GPS) (http://maps.google.com/maps?q=44.2353509,28.6264095)
(https://i.imgur.com/5VKmeKY.jpg)
Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)
Powered by API/PUM imgur uploader (http://proinfrastructura.ro/poze.html)
Trebuie demolata de urgenta si reconstruita conf planurilor originale, insa pe un amplasament nou, pe noua linie a tarmului dupa extinderea plajei si pus un dig in cap ca pe viitor sa de poata face o marina acolo
Da, știu, erau și niște variante puse pe forum. Nici nu le-am mai găsit. Cred că nici ei nu mai dau de ele prin ce sertar le-au ascuns. Între timp structura se degradează. La fel ca multe altele prin oraș. Pasarela nouă e încă ok-ish, cu toate că am văzut că lipsesc toți colacii de salvare (nu sunt toți furați, unele cutii erau goale și încuiate). În rest... betoane pe plajă cat cuprinde. Și un Cazino transformat în kitch. Nici măcar panourile cu pozele de demult nu mai sunt, au rămas doar etichetele.
(GPS) (http://maps.google.com/maps?q=44.236369799722226,28.625276199722222)
Imagine publicată sub licența [URL=https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/]Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0 (https://i.imgur.com/Ln1lnVV.jpg)
(GPS) (http://maps.google.com/maps?q=44.2353509,28.6264095)
(https://i.imgur.com/ICDJSVy.jpg)
Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)
Trăiască manelismul și tencuiala decorativă! Și bineînțeles antenele favorizante de semnal pentru postat selfie de la mare(a înghesuială).
Powered by API/PUM imgur uploader (http://proinfrastructura.ro/poze.html)
Ultima varianta e la fel de cretina: acoperit pasarela cu nisip pe perioada lucrarilor si apoi dat la o parte nisipul si acoperit cu plasa de santier....
(GPS) (http://maps.google.com/maps?q=44.180142599999996,28.64433119972222)
(https://i.imgur.com/0C09FaT.jpg)
Powered by API/PUM imgur uploader (http://proinfrastructura.ro/poze.html)