Lucrări abandonate în Belgia

[ghrt]

Găseşti asemenea instalaţii şi în Franţa.

[Europiu]

Fantastice reportaje și extraordinar efort! Mulțumiri! 💪

[nenea_hartia]

Episodul 3

Vom rămâne și în acest episod pe canale, respectiv pe Canal du Centre, care unește albiile fluviilor Meuse și Escaut, permițând astfel navigația pe ape interioare între Germania, Țările de Jos și Franța. Ca și canalul Charleroi-Bruxelles prezentat în episodul precedent, și acest canal s-a lovit de problema diferențelor de altitudine, 66,2 m pe verticală între bazinele celor două fluvii. Pe lângă ecluzele clasice, soluția găsită de proiectanți a reprezentat-o un sistem spectaculos de ascensoare de ambarcațiuni, actualmente inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Voi încerca în fotografiile de mai jos să le prezint în sensul numerotării lor (sensul de curgere al canalului), însă fotografiile au fost făcute în altă ordine în cursul aceleiași zile, de aceea unele din ele surprind amurgul, în timp ce în altele soarele e sus pe cer. Am parcurs pe jos circa 11 km în acea zi și am pierdut timpul în foarte multe locuri pentru fotografii, așa că nu am reușit să ajung și la ascensorul numărul 1, cel de la Houdeng-Gœgnies, la nord de orașul La Louvière.

Secțiunea canalului delimitată de cele 4 ascensoare a trebuit abandonată în timp, odată cu explozia traficului naval și creșterea deplasamentului ambarcațiunilor, deoarece ascensoarele nu mai puteau primi vase care le depășeau dimensiunile de gabarit. Poate că ,,abandonat" nu e termenul corect. În teorie încă se poate naviga pe o lungă porțiune din cei circa 11 kilometri ai acestei secțiuni, însă traficul de mărfuri se desfășoară acum pe o variantă nouă a Canal du Centre, construită relativ paralel cu cea veche. Aceasta din urmă e folosită doar de mici iahturi sau bărci cu motor (un mic port de agrement este amenajat la Thieu), dar accesul nu se poate face decât dinspre nordul orașului La Louvière. După cum se poate vedea aici, capătul de vest al fostului traseu al canalului este înfundat.

În poza de mai jos se observă cât de îngust era vechiul canal în anumite puncte. În paranteză fie spus, felul cum supratraversează țeava mi-a amintit de România :


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Pornim spre aval:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Ascensorul numărul 2 este situat la Houdeng-Aimeries.


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Mergem mai departe, către ascensorul numărul 3, care este situat în Strépy-Bracquegnies.


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Aici se observă mai bine diferența de nivel:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Vedere spre aval:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Vedere spre amonte. În stânga, clădirea administrativă a ascensorului:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Mai departe, vechiul canal trece pe sub un pod turnant, care se rotește în jurul axei lui pentru a permite navigația:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Continuăm către următorul ascensor. Canalul devine mai larg:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Ascensorul numărul 4 este situat în localitatea Thieu:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Canalul trece pe la partea superioară a podului:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Clădirea administrativă:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

În fundal se observă micul port de agrement de la Thieu:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

După cum spuneam anterior, paralel cu fostul traseu al canalului a fost început în anii '80 și terminat în 2002 un traseu nou, mult mai lat și adânc, ce permite navigația barjelor fluviale moderne:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

În prim plan noul canal, iar în fundal ascensorul numărul 4 de pe vechiul canal:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Pentru a fluidiza navigația, s-a decis ca în loc de patru ascensoare să se construiască unul singur, de foarte mari dimensiuni:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Navele intră și ies din ascensor pe viaductul cu două căi din partea stângă a imaginilor. După aproximativ 100 de metri, cele două căi se unesc și devin un singur canal:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Urcăm la partea superioară a ascensorului:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Continuăm acum să mergem spre amonte:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Din loc în loc, pe sub canal trec drumuri locale:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

După o vreme ajungem la un viaduct foarte impresionant:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Putem s-o trecem și pe asta tot la lucrări abandonate :


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

[nenea_hartia]

Am coborât să fac poze și dedesubt:


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Din acest punct am părăsit noul canal și am colindat vechiul traseu, pe care vi l-am prezentat la începutul episodului, apoi m-am îndreptat cătinel spre gară.


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Un ochi atent poate desluși reflexia fotografului pe afișajul electronic al stațiilor


Imagine publicată sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0

Va urma

[mvmocanu]

Foarte frumos @nenea_hartia. Multumesc mult pentru imagini si text.

[nenea_hartia]

Episodul 4

Pentru acest episod am călătorit în regiunea germanofonă a Belgiei. Am luat trenul până la Welkenraedt, apoi un autobuz până la Montzen. După terminarea Primului Război Mondial, acolo a fost construit un triaj enorm (întins actualmente pe 80 ha), cu scopul de a facilita manevrarea și staționarea trenurilor încărcate cu reparații de război din Germania. În perioada interbelică și în deceniile de după cel de-Al Doilea Război Mondial, avantajat de situarea la frontiera a trei țări, Belgia, Germania și Țările de Jos, triajul s-a dezvoltat, fiind construite depouri, magazii și depozite, alte ramificații feroviare și o nouă gară de pasageri, zona ajungând să angajeze mii de oameni. În anii '60, gara Montzen se afla pe principala rută de transport de marfă dinspre Germania, dar declinul a început în anii '80, odată cu desființarea controalelor de frontieră și încetarea operațiunilor vamale, trenurile nemaifiind obligate să aștepte la graniță. Unele din linii au fost abandonate sau chiar demontate din teren, gara a fost demolată, depourile închise, iar miile de oameni puși pe liber.
Deoarece uploaderul PUM nu funcționează, am încărcat pozele la imgur, dar sunt de acord cu folosirea tuturor fotografiilor mele pe Wikipedia (imaginile vor fi publicate sub licența Creative Commons Atribuire-Distribuire în Condiții identice 4.0)

Vechiul depou de marfă e încă în picioare și acolo a fost punctul meu de pornire. Zona e oarecum împrejmuită, iar un panou montat de SNCB / NMBS (Căile Ferate Belgiene) avertizează că intrarea e ilegală, dar cum o cărare bătută sugera că multe persoane îl ignoră, l-am ignorat și eu.

Încă se mai distinge terasamentul liniilor:





Acesta e depoul:

[nenea_hartia]

Aici poate fi văzut un scurt reportaj făcut de un olandez cu ceva ani în urmă și se poate compara starea de atunci a depoului cu cea din fotografiile mele. M-a șocat să văd cum a putut fi vandalizată clădirea, practic orice zid, ușă, geam, instalație sau dispozitiv a fost rupt, spart, smuls, complet distrus sau acoperit cu graffiti. Șocul provine de la faptul că zona este una rurală, relativ slab populată, cu familii de fermieri foarte prospere, de origine germană. În plus, localitatea este oarecum izolată, nu se află pe nici un coridor principal de trafic rutier sau feroviar. Autobuzele către și dinspre Montzen sunt și ele rare. Astfel de vandalisme sunt obișnuite într-un oraș industrial, fost centru minier, precum Charleroi, cu o populație foarte diversă etnic, dar aici...

Nu eram singurul în depou, am dat de o familie din zonă. Tatăl îi arăta băiatului unde lucrase pe vremuri și mi-a povestit că acolo se depozitau inclusiv mașini străine de lux, în așteptarea vămuirii. În paranteză fie spus, regiunea e împânzită de ferme cu dimensiuni impresionante, cu zeci de vehicule și utilaje agricole, pe dealuri pasc cirezi mari de vite bine făcute , iar pe străzile satelor am văzut câteva Porsche, Harley-Davidson, Ford Mustang și un Lamborghini .

Să revenim:

[nenea_hartia]