Letonia

[nenea_hartia]

Notă:  toate fotografiile din acest topic sunt eliberate sub licența Creative Commons ShareAlike 4.0 International (CC BY-SA 4.0).

În acest topic voi posta continuarea călătoriei mele în două din țările baltice. Deoarece deocamdată nu există o legătură feroviară între Lituania și Letonia, am rezervat un loc într-unul din autocarele firmei Lux Express, care asigură curse între capitalele sau orașele mari din acea parte a Europei. Autocarul meu a fost 2/3 gol, foarte confortabil și curat, iar șoferul s-a ocupat de așezarea bagajelor în cală (spre deosebire de FlixBus, spre exemplu, unde pasagerii se chinuie cu gențile de voiaj proprii). Pe lângă wifi, fiecare scaun era dotat cu o tabletă tactilă. Pe ea nu aveai acces la internet propriu-zis, dar puteai explora un număr limitat de site-ul de știri, site-ul Wikipedia și o hartă cu poziția în timp real a vehiculului. Se puteau cumpăra băuturi răcoritoare de la șofer, iar cafeaua era teoretic gratuită, însă aparatul din autocarul meu nu a funcționat.
Călătoria între autogările centrale din Vilnius și Riga a durat circa 4h30.

În apropiere de intrarea în Riga se lucrează la bypass-ul Ķekava. Lucrările se văd și pe Google Maps.







Intrarea în Riga nu e extrem de apetisantă...



Zona autogării și gării centrale este extrem de aglomerată și pestriță. Aici am văzut și primele tramvaie (reamintesc, în Lituania nu există tramvaie). Multe din ele sunt Tatra T3MR, cu pantograf de troleibuz și un singur braț conectat la rețea:

[nenea_hartia]

Aglomerația se datorează în special unei enorme Piețe Centrale, alcătuită din mai multe hale similare, din clădiri de diferite forme și dimensiuni, și din chioșcuri și tarabe în aer liber. Aproape tot ce se vede în poza de mai jos la sud (stânga) de podul feroviar pe arce peste fluviul Daugava sunt imobile din incinta pieței:

[nenea_hartia]

Un alt motiv al circulației mai greoaie din zonă se datorează șantierului Rail Baltica. Gara Centrală va fi extinsă și modernizată după un proiect al consorțiului BESIX + Rizzani de Eccher + SIA RERE BŪVE (mai multe randări aici). Am uitat să spun că, în cadrul aceluiași master plan Rail Baltica, Gara Centrală Vilnius va fi reconstruită după un proiect al Zaha Hadid Architects!

Cam așa arată lucrările din zona gării Riga:

[nenea_hartia]

În acest moment, gara arată așa:







Trenurile sunt toate de producție locală din perioada sovietică, în special DR1 sau ER2. Nu există trenuri noi precum în Lituania.

[nenea_hartia]

La sud de calea ferată și de gară arhitectura este amestecată. Sunt și clădiri frumoase, și clădiri meh, unele sunt reabilitate, altele în paragină. Tot în zona asta am văzut și aurolaci. Nu neapărat d-ăia care trag din pungă, dar genul de inși pe care e recomandat să-i ocolești. De asemenea, găști cu cutii de bere în mână la șapte dimineața, la 3-4 °C. Toți ăștia, fără excepție, rusofoni. Populația rusofonă a Letoniei se ridică la aproximativ 30%.





Ministerul Transporturilor:



Biserica ortodoxă Buna Vestire:

[nenea_hartia]

Cea mai impozantă clădire din acest cartier este Academia de Științe, un imobil cu o arhitectură extrem de familiară nouă:







Spre deosebire de noi, totuși, letonii i-au găsit o utilitate turistică: contra unei sume de 6 euro, o platformă aflată la 65 m înălțime oferă o splendidă panoramă a orașului:

[nenea_hartia]

[nenea_hartia]

Cu mai mult zoom se pot vedea podul rutier peste Daugava și cartierul de blocuri pe unde am intrat în Riga:







În zare se observă turnul televiziunii. M-am informat de pe internet înainte să plec în excursie: deși și acest turn se poate vizita, accesul la el este relativ dificil, iar orașul nu se poate admira de pe o platformă în aer liber, precum la Academia de Științe, ci din interiorul unui restaurant amenajat la un nivel superior. Geamurile acestuia ar fi murdare la exterior, ceea ce e de înțeles, astfel că vederea e oarecum obturată.



Aici se văd geamurile nu foarte mari ale restaurantului din turn. Am urmat sfaturile internauților și am sărit peste acest obiectiv.

[nenea_hartia]

Tot cu zoom, portul Riga:



Și o clădire decorată cu drapelul Ucrainei:



Am coborât, am traversat calea ferată și am intrat în centrul istoric. Primul meu obiectiv a fost catedrala Sf. Petru:





La baza catedralei se află un foarte simpatic monument inspirat de ,,Muzicanții din Bremen", povestirea fraților Grimm:

[nenea_hartia]

Interiorul catedralei este auster, dar turnul său se vizitează, iar panorama de acolo e și ea fantastică:

[nenea_hartia]

Va urma...

[nenea_hartia]

De o parte și de alta a catedralei Sf.Petru se află două alte obiective:

Biserica Sf.Ion:





Și Muzeul Ocupației:



Monumentul din fața muzeului, dedicat pușcașilor letoni, m-a descumpănit, pentru că pare unul sovietic:



Dar muzeul propriu-zis este un exemplu de profesionalism și de curaj. Să fiu iertat că pun mai multe poze din interior, dar ele sunt foarte relevante și actuale. Am fost și noi ocupați de ruși, dar n-avem timp și chef să amenajăm muzee la București. Găsim în schimb resurse, spațiu și autorizații pentru un monument în onoarea securiștilor, nu în sinistra lor amintire.

Revenind la muzeul leton, încă de la intrare se demonstrează cât preț pune Rusia pe tratatele cu vecinii.

[nenea_hartia]

Puțin mai încolo după intrare aflăm că, pe modelul sudului Basarabiei și nordului Bucovinei, Rusia (nu mă obosesc să scriu URSS, deoarece acronimul respectiv e praf în ochii lumii; în realitate e vorba de o singură țară, Rusia) a rupt o bucățică și din Letonia:



Asta a fost cea mai tare experiență din muzeu. Vizitatorul e îndemnat să sune la unul din numerele afișate pe perete (mă întreb dacă cei tineri știu să folosească discul ). Numerele sunt cele reale care au aparținut Comitetului Central al Partidului Comunist Leton, districtului militar baltic sau KGB. La aproape toate numerele ți se răspunde printre pârâituri și zgomote de fond care imită calitatea convorbirilor de acum câteva decenii. Diverse voci de activiști (înregistrate) recită sau latră la tine (în funcție de instituția apelată) texte de propagandă în rusă sau letonă. Am sunat și la KGB . Cineva a ridicat receptorul, dar n-a răspuns nimeni. În liniștea mormântală, întreruptă doar de paraziți, vizitatorul realizează că nu el e cel care ascultă la receptor, ci că el e cel ascultat. Mie experiența asta mi-a dat fiori.



Un tricou foarte simpatic:



Niște statistici foarte similare cu ce s-a petrecut în Basarabia:

[nenea_hartia]

Și o situație despre care auzisem doar vag. Coloniștii rusofoni parașutați în Letonia după invazia rusească din 1940 nu au dobândit automat cetățenia letonă odată restabilirea independenței țării. Pentru asta e nevoie de un test de limbă, printre altele, iar mulți dintre ei refuză să îl dea, preferând statutul de ,,ne-cetățeni", care vine cu niște limitări, inclusiv un pașaport aparte.







Un alt muzeu care trebuie neapărat vizitat este cel al Războiului. Este gratuit, iar colecția bogată de exponate e întinsă pe patru etaje.



Dacă tot vorbim de război și ocupație, și Riga e plină de semne de solidaritate cu Ucraina. Cele de mai jos sunt doar câteva exemple, dar veți mai zări și altele în pozele următoare.

:

[nenea_hartia]