Lituania

[nenea_hartia]

Restaurantele și terasele sunt foarte simpatice, iar mâncarea e ieftină, comparativ cu vestul Europei. Un fel de mâncare costă 6,5-9 euro, iar mâncarea locală, pe bază de cartofi (+ carne) e foarte bună. Pintul de bere, în schimb, costă 4-5 euro în centrul istoric, față de 2-2,5 euro la terase mai mărginașe și 0,90-1,10 euro la magazin.
Tinerii, mai ales, vorbesc engleză, dar am conversat chiar și cu o șoferiță de troleibuz, un naș de pe tren și cu o doamnă de la casele de bilete ale gării (nu există automate de bilete nicăieri în Lituania, sau eu nu am găsit).



Deoarece orașul e așezat în principal pe valea râului Neman, cartierele de la nord și sud de acesta sunt construite pe dealuri, iar accesul pietonal se poate face și cu două funiculare istorice. Funicularul Žaliakalnis, deschis în 1931, permite transportul spre cartierele de nord.





Zona este străjuită de o impozantă, dar nu foarte estetică catedrală romano-catolică:

[nenea_hartia]

Pentru a ajunge în sud trebuie traversat râul Neman:



De pe podul Vytautas Cel Mare se observă o clădire zâmbitoare din incinta Universității Vilnius din Kaunas, precum și poziția fabuloasă a catedralei romano-catolice pomenite anterior:





Am urcat apoi cu funicularul Aleksotas:







La partea superioară, o platformă de observație deschide o panoramă frumoasă a orașului:

[nenea_hartia]

Ehehei, zoom-ul aparatului de fotografiat oferă imagini mai cunoscute călătorului român :







Să vedem și mai de aproape. În drumul meu spre fortul 7, am luat troleul către cartierul Žaliakalnis. Anumite porțiuni mi-au adus aminte de zona Orizont-Favorit-Moghioroș (sau cum s-o numi acum) din Drumul Taberei, cu blocuri nu foarte înghesuite și cu multă verdeață.



Unele din ele sunt acoperite cu cărămidă aparentă de culoare albă, care le dă o impresie neplăcută, de clădiri neterminate. Este însă vorba de un specific al arhitecturii locale, pentru că sunt și case particulare noi construite în acest fel.

[nenea_hartia]

Fortul 7 este și el bine conservat, în ciuda vegetației mari de pe unele coline, unde era să calc pe o vulpe .

[nenea_hartia]

Aici poate că e cazul să vorbesc despre spațiul verde din orașele lituaniene. Kaunas și Vilnius mi s-au părut enorme, în ciuda numărului nu foarte mare de locuitori. Însă bulevardele sunt foarte largi, parcurile și spațiile verzi foarte dese, iar pe alocuri, mai ales în Vilnius, în zone relativ centrale există păduri de-a dreptul. Cartierele de blocuri sunt construite la periferie, și chiar și acolo sunt distanțe relativ mari între clădiri. În Vilnius, într-o zonă de blocuri foarte întinsă, se construia unul nou între două blocuri vechi. Chiar și așa, între ele rămânea un spațiu verde foarte generos.
O altă caracteristică e gazonul. Lituanienii par obsedați - în sens bun - de gazon. Pe marginea străzii, în parcuri, în curți de instituții sau curți private, inclusiv ale unor ateliere ponosite, iarba e tunsă impecabil. Un exemplu mai jos, dar se poate vedea și aici, aici sau aici. Am întâlnit echipe cu motocoase sau mașinuțe de tuns iarba, iar suprafețele totale despre care vorbesc totalizează probabil zeci de hectare. E un lucru care îți sare imediat în ochi, nu am mai văzut așa ceva în nici o țară pe care am vizitat-o.
Despre grija față de verdeață vorbește și altă poză de mai jos. Deși nu e soluția ideală, faptul că un arbore monumental a fost lăsat în mijlocul trotuarului spune multe. E destul de evident ce s-ar fi întâmplat la noi, iar asta probabil chiar în urma plângerilor locuitorilor, deranjați că trebuie să ocolească 1 metru.





Altă observație: orașele sunt foarte curate. N-am văzut decât rar mucuri de țigară, iar foarte puținele deșeuri zărite pe jos păreau mai degrabă căzute de undeva decât aruncate cu intenție. Oamenii arată în general civilizat și normal, în ciuda hainelor vizibil mai ieftine. Spre deosebire de Letonia, în Lituania nu există - sau n-am văzut eu - cerșetori, aurolaci, găști care ling o bere în parc la șase dimineața sau genul de ,,cântăreți la metrou". De asemenea, oamenii arată cam la fel atât în centru, cât și în cartierele de blocuri de la periferii. Nu era nimeni în șlapi, maiou sau la bustul gol, ca la noi. Ce-i drept, era cam frig .

Ce mi-a mai plăcut: toate trotuarele noi se construiesc cu sisteme de ghidare pentru nevăzători. Nu doar ,,stop, aici se termină trotuarul", ci și trasee în lungul trotuarului sau delimitarea stațiilor de autobuz. În centrul Kaunasului nu am văzut așa ceva, dar întâlnești des această soluție în zonele de blocuri.



Fără legătură cu cele de mai sus, mai pun câteva poze la întâmplare. Una din rețelele de benzinării, dacă interesează pe cineva prețurile:



În multe stații de autobuz sunt chioșcuri de ziare standard, care arată ca mai jos:



O mașină de poliție:

[nenea_hartia]

După cum am mai spus, al doilea mare râu care curge prin Kaunas este Neris:





Pe malul lui sunt bulevarde foarte largi, care conduc către autostrada A1:





Cartierele de pe malul drept ne par familiare:

[nenea_hartia]

Am luat un autobuz până acolo și am făcut câteva poze la autobaza companiei de transport public din oraș. După cum am scris anterior, toate vehiculele sunt vopsite în aceeași schemă de culoare.







Observați gazonul :

[nenea_hartia]

Nelipsitele troleibuze:



Există însă o arhitectură locală care nu a dispărut complet și care mie mi-a plăcut foarte tare. Din loc în loc, uneori izolate, alteori grupate, pot fi zărite case din lemn precum am văzut în Finlanda. Înțeleg că și în Rusia sunt, dar eu n-am fost niciodată acolo.

[nenea_hartia]

Un sediu Mercedes / BMW?



Casa memorială, acum muzeu, a compozitorilor și cântăreților de operă Kipras și Mikas Petrauskas, arborând și ea steagul ucrainean:

[nenea_hartia]

În Kaunas și Vilnius se pot rezerva curse cu balonul cu aer cald. În funcție de durată, de număr de persoane, etc, pot costa între 150 și 2000 de euro și sunt foarte populare, nu e de mirare de ce.

[nenea_hartia]

Cam atât. Știu că am pus exagerat de multe poze, dar Kaunas e un oraș în care probabil n-a ajuns multă lume. M-am străduit să arăt toate părțile și fațetele lui, cel puțin atât cât le-am văzut și înțeles eu. Spre deosebire de Vilnius, nu e nimic cu adevărat spectaculos în Kaunas, dar e peste orice oraș din România, deși se vede că am plecat cu toții cam din același punct. Mici exemple: și pe la ei mai sunt multe clădiri în paragină, și pe la ei mai stau uneori ospătarii ciucure pe scaune lângă bucătărie, în loc să iasă pe terasă să-și servească clienții, dar partea grea pare depășită. Kaunas este - păstrând proporțiile - ceea ce ar fi putut fi unele orașe românești mari dacă ar fi fost administrate de oameni normali la cap, relativ inteligenți și cu oarece dorință de a îmbunătăți și înfrumuseța. Oameni care înțeleg că zonele istorice trebuie protejate, că e destul loc de construit la periferie, nu în mijlocul orașului, că transportul în comun e cheia unei mai bune mobilități și că plămânul verde trebuie menținut și extins, nu betonat.

M-am simțit foarte bine acolo și singurul lucru care m-a deranjat a fost să mă uit seara, târziu, la televizor. După cum era de așteptat, sunt numeroase canale TV din Ucraina, țările baltice, Belarus și chiar Rusia. Probabil că cele de propagandă sunt blocate, însă chiar și cele de divertisment sunt grețoase. Sigur, acum domnișoarele din Rusia poartă tocuri înalte la televizor, dar emisiunile și muzica sunt tot ca în tinerețile Allei Pugaciova, iar lumea râde, se hlizește și aplaudă frenetic în picioare de parcă la doi pași de ei, într-o țară vecină, alții ca ei nu ar omorî oameni nevinovați.





Luni dimineața am luat trenul spre Vilnius. Cadența e foarte bună, câte un tren pe oră, iar călătoria durează în jur de 1h30. Trenul fabricat de Škoda are wifi, prize la fiecare pereche de scaune, ceas și anunțare bilingvă (lt / en) a stațiilor următoare, spații pentru bagajele mai voluminoase (îl vedeți pe al meu acolo) și ecrane unde poziția garniturii e monitorizată prin GPS.

[nenea_hartia]

Va urma...

[AFC]

 

[nenea_hartia]

De la Kaunas am mers direct la Vilnius, unde am vizitat o parte din oraș. A doua zi am dat o fugă la Trakai, apoi m-am întors și am continuat vizitarea capitalei. Pentru a nu amesteca pozele, voi începe cu Trakai, apoi voi vorbi despre Vilnius.

TRAKAI (+ Paneriai)

Trenurile spre Trakai (se pronunță un fel de ,,Traakăi") sunt relativ dese, iar călătoria durează 35 de minute. Sunt și multe autobuze din Vilnius.
Pe drum am avut un vecin de vagon cam nesimțit, care s-a urcat cu picioarele pe canapea .





Altfel, trenul impecabil:



Gara Trakai:



Și acolo sunt prezente acele ghidaje pentru nevăzători pe care le-am observat în Kaunas. Remarcați ghidajul din mijlocul trotuarului, în lungul lui, care îl conduce pe nevăzător până în dreptul trecerii de pietoni, unde un careu profilat îi dă de înțeles că trebuie să se oprească, pentru a se întoarce spre stânga:





De altfel, indicatoarele (precum cel de mai jos), semnalizarea și mobilierul stradal sunt similare în toate cele trei orașe pe care le-am vizitat, lucru care nu e decât de salutat. Sigur, fiecare localitate are specificul și simbolurile ei, dar la nivel de urbanism edilitar totul e în general standardizat.

[nenea_hartia]

Trakai este o mică stațiune. Sunt și blocuri acolo, dar și multe case de lemn, bătrânești sau mai noi.