[CT] Cazino Constanta

Started by Harry, November 13, 2014, 02:40:35 PM

Previous topic - Next topic

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Harry

Cum toata documentatia preliminara a fost finalizata, in cursul lunii decembrie va fi demarata licitatia pentru proiectarea si executia lucrarilor de consolidare si restaurare a Cazinoului.
Investitia se ridica la 10.000.000 euro, iar durata de executie va fi 24 de luni.
In cursul acestei saptamani s-au efectuat lucrari de reparatii la acoperis, igienizare a cladirii, inlocuire a ferestrelor sparte si conservare a imobilului pe timpul iernii.



Harry

"Cazinoul Constanţei a fost una dintre primele construcţii destinate pentru socializare şi distracţii. Aproape imediat după ce oraşul a fost preluat de către administraţia românească prefectul Remus Opreanu a considerat că pentru ceea ce urma să devină oraşul era necesară ridicarea unui astfel de local. Istoria Cazinoului a început în jurul anului 1880.

La acea vreme stabilimentul se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana) era o construcţie de paiantă, fardată cu scândură la exterior. Se afla lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I. Cazinul dispunea de sală de dans.

Existau două săli de lectura unde "vilegiaturiştii" puteau citi ziarele locale şi reviste, precum ,,Telegraf", "Farul Constanţei", dar şi publicaţii precum, ,,Figaro" sau ''L'Ilustration". Existau de asemenea două săli de jocuri şi o terasă cu deschidere la malul mării. Terasa era locul preferat de întâlnire al turiştilor şi a elitei constănţene dar şi a marinarilor ambarcaţi pe navele ce operau în port. În localul Cazinoului erau frecvente reprezentaţiile teatrale, concertele, balurile mascate, seratele cu caracter caritabil, conferinţele, recitalurile instrumentale sau cele susţinute de primadona operei din Milano de origine română, Carlotta Leria. Jocurile de şah, domino sau table susţineau interesul celor ce îşi doreau o companie pentru a se destinde în prezenţa unor companioni. Predomina aerul de vacanţă al ,,pleziriştilor".

Era locul în care Constanţa devenea un loc de unde se putea pleca cu amintiri plăcute. Distracţia şi petrecerile făceau cunoscut oraşul celor ce îl aleseseră spre a le fi gazdă ospitalieră a verilor la ţărm de mare. Cazinoul reprezenta locul în care Caragiale susţinea conferinţe şi unde se citeau fragmente din scrierile sale. Cu titlu anecdotic putem menţiona că intrarea se făcea pe bază de abonament sau cu bilete cu preţ variabil (Preţul abonamentului familial era de 50 de lei iar intrarea la baluri costa 2 lei de persoană).

Această primă amenajare este menţionată şi de Barbu Ştefănescu Delavrancea care a vizitat Constanţa în 1887 când a fost inaugurată statuia lui Ovidiu. El povestea: ,,În port, marinari români şi marinari englezi...sunt nelipsiţi de la petrecerile organizate la Casino, la Hotel Carol sau pe bulevard."

Tot în anul 1880 oficialii oraşului au considerat că lângă acest local trebuia construit ceva mai potrivit pentru urbe pe măsură ce aceasta va deveni din ce în ce mai frecventată de "vilegiaturişti". S-a preconizat construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion ce urma a fi situat mai jos de nivelul bulevardului. Contractul cu Guaracino a fost semnat un an mai târziu, de primarul Panait Holban şi prevedea că, după perioada de închiriere a localului (1881 - 1885), întreaga construcţie să intre în proprietatea comunei Constanţa.

În anul 1890 s-a pus deja problema unei construcţii definitive a Cazinului. Se ridicaseră câteva platforme dar erau modeste ca dimensiuni şi nu puteau oferi nimic din ceea ce ar fi adus cu sine o terasă. Era nevoie de acel loc ce putea oferi cu generozitate confort unei seri plăcute la mal de mare.

Începerea lucrărilor a fost tergiversată însă, în anul 1891 o furtună puternica a distrus în mare parte clădirea din lemn a Cazinului. Primăria a ajuns la concluzia că este mai ieftin să ridice o noua clădire decât să o repere pe cea parţial distrusă. A fost demolat la începutul anului 1892 (pe 29 ianuarie a fost aprobată demolarea). Locul noului local a fost mutat de lângă Farul Genovez spre port aproximativ în zona unde este amplasat actualul edificiu al Cazinoului.

Lucrările au început în aprilie 1892 la cererea primarului Al. Belik şi a fost dat în folosinţă în 1893. A fost tot o construcţie din paianta, susţinută de piloni din lemn.

Era compusa dintr-o sală de dans, mai multe încăperi şi o terasa deschisă către mare. În acest ,,frumos Salon" aşa cum îl descria ziarul "Farul Constanţei", publicul se strângea ,, ... pentru a petrece. Necesitatea lui era simţită de tótă lumea. Situat pe malul Mărei, împodobit cu drapele şi destul de spaţios, a devenit locul de întâlnire al tuturor. Diua se converséda, séra se jócă la sunetele musicei militare..."

Cazinul vechi este făcut numai din lemn şi aşezat pe ţăruşi puternici, pe marginea bulevardului. În salonul acela improvizat s-au bucurat şi au petrecut la baluri multe rânduri de sezonişti strânşi acolo din toate colturile ţării şi din toate părţile lumii. Azi însă se pare ca şi cerinţele au ajuns mai pretenţioase şi lumea priveşte cu milă la bătrâna baracă care a octrotit atâtea întâlniri şi extazuri. Strălucirea de altădată a Cazinului a fost pierdută. Pereţi sunt scorojiţi. Sunetul pianului a încetat să se mai audă, singurele zgomote fiind acelea ale muştelor sau porumbeilor. Podelele, care înainte obişnuiau să geamă sub tocurile doamnelor, au fost acoperite de mizeria acumulată în decursul anilor în care a căzut pradă indiferenţei.

Primăria s-a gândit atunci la o schimbare îndrăzneaţă, potrivit şi sborului pe care l-a luat oraşul şi a hotărât să facă un cazin cu toate înlesnirile moderne de petrecere. Deoarece disponibilităţile financiare erau precare încă de la începutul construcţiei (anii 1891-1893) se pusese problema rentabilităţii Cazinului. Iniţial a fost închiriat unui antreprenor, dar ulterior Consiliul Comunal a hotărât să-l exploateze în regie proprie. După ce a constatat că cheltuielile abia sunt acoperite de venituri, primăria a oferit iarăşi spre închiriere Cazinoul.

În mai 1902 antreprenor al Cazinului devine unicul fiu al marelui povestitor Ion Creanga, căpitanul C.I. Creanga, despre care George Călinescu spunea că ,, nu era nici deştept şi nici nu avea vreuna dintre însuşirile tatălui."
In cererea adresată autorităţilor locale, căpitanul Constantin Creangă solicita, în dublă calitate de cofetar şi bucătar, să i se închirieze Cazinoul, menţionând totodată deosebitele servicii pe care le poate oferi: ,,Cunoscând lumea aleasă a persoanelor ce frecventează acest cazin, mai ales în timpul sezonului şi fiind convins ca un serviciu curat, prompt şi mai ales cuviincios se răsfrânge în prima linie a gospodăriei comunale, posedând aceasta experienţă şi dispunând de un personal ales şi încercat, cunoascând cele doua limbi uzuale pentru străinii ce s-ar abate la Constanţa."

Căpitanul Creanga a reuşit să convingă Primăria Constanţa să-i închirieze Cazina pentru suma de 2000 de lei pe an. Pe lângă plata chiriei, Primăria i-a impus antreprenorului Creanga să pună în vânzare ,,articole de consumaţiune de cea mai buna calitate '' şi să folosească pentru iluminare ,, petroleum de cea mai buna calitate pentru a nu produce nici un miros''.
Revenind la cele scrise de Ion Adam. Acesta intuise cu exactitate faptul că vechiul cazin era demodat, deoarece, încă din anul 1903 edilii constănţeni, respectiv primarul Cristea Georgescu şi prefectul Scarlat Vârnav începuseră demersurile de ridicare la Constanţa a unui Cazino modern, asemenea celor de pe riviera franceză. A fost dorinţa elitelor oraşului dar şi un fapt dictat de necesitate, un oraş în plină dezvoltare trebuia să aibă o clădire de distracţii pe măsură şi nu o improvizaţie din lemn şi paiantă. În 1903 arhitectul Daniel Renard, care locuia în Constanţa, a primit contractul pentru Cazinou.

Mai marii politici aflaţi la putere în acel moment, diriguitori ai urbei tomitane, umblaţi prin Europa vremii, au fost de acord şi au dat cale liberă pentru începerea lucrărilor. În egală măsură însă, parte a politicienilor din opoziţie, au adoptat o poziţie de contestare a proiectului, fiind susţinătorii promovării unui stil arhitectural cu dominantă autohtonă.

Nu toată lumea era entuziasmată de concepţia lui Daniel Renard, motiv pentru care clădirea Cazinoului avea să fie un subiect aprig de discuţii, stârnind nenumărate controverse. Proiectul lui Daniel Renard era acceptat şi comentat favorabil de către liberali, aflaţi la putere, dar respins şi aspru criticat de partidele de opoziţie, stârnind în cele din urma un adevărat conflict politic pe plan local. De altfel, arhitectul era un om de încredere al prefectului Scarlat Vârnav.

Foarte mulţi dintre contestatari erau contrariaţi de asimetria şi irepetabilitatea elementelor de construcţie. Proiectul avea personalitate, susţinea distinct partajarea în spaţiu a elementelor distincte pentru cele două aripi ale clădirii precum şi pentru faţadele dinspre faleză şi dinspre mare.

Edilii bucureşteni îl solicitaseră de asemenea pe Daniel Renard să proiecteze ceea ce avea să fie cel mai mare hotel bucureştean al vremii: Athenee – Palace, terminat în 1910 şi realizat tot în stilul "Art nouveau".
Renard avusese o serie de eşecuri costisitoare, după ce clădirile proiectate de el - Palatul Administrativ şi cel de Justiţie - au crăpat, în timp ce calculele pentru construcţia Halei, ca şi cele de la Casino (parţial), erau greşite.
În toiul acestor dispute construcţia Cazinoului a început totuşi. Lucrările erau supravegheate de chiar proiectantul Daniel Renard. El şi-a început dezvoltarea proiectului şi a dispus turnarea concomitentă a fundaţiilor pentru a asigura platforma, ,,decupată din mare", pe care urma să se realizeze construcţia.

Pentru a realiza o linearitate a falezei, şi a consolida zona ce avea să fie "răpită" din mare, a fost nevoie de o cale ferată pe care s-au transportat importante cantităţi de material de umplutură şi consolidare. Această cale ferată pornea ca o ramificare din port şi s-a extins până la extremitatea falezei din zona Farului Genovez. După terminarea lucrărilor ea a fost dezafectată şi demontată faleza suportând etape succesive de amenajare pentru traficul vehiculelor şi cel pietonal.

În anul 1905 jocurile politice ale vremii au făcut ca liberalii să plece de la putere iar locul lor a fost luat de conservatori, care aveau (după cum s-a subliniat) alte opţiuni în privinţa Cazinoului constănţean. Conservatorii au renunţat la prestaţia lui Daniel Renard şi au apelat la unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi români din acea perioadă, Petre Antonescu, care a conceput proiectul unui Cazinou mult mai complicat, asemănător unui teatru, având la extremităţile faţadei două turnuri.

Într-o adresă emisă pe 8 august 1905 de Ministerul Lucrărilor Publice, se preciza că arhitectul Petru Antonescu a fost desemnat să realizeze noile planuri ale Cazinoului care a propus o construcţie în stil neo-românesc. Planul lui Petre Antonescu era o construcţie cu fundaţii, parter, antesol, două etaje şi pod.
Prima serie completă de planuri pentru construcţia clădirii a fost trimisă spre evaluare şi aprobare în februarie 1907.
Când cea de-a doua fundaţie a edificiului a fost gata, în 1907, liberalii au revenit însă din nou la putere, în aceeaşi formula administrativă. Analizând stadiul de execuţie al cazinoului primarul liberal Cristea Georgescu a identificat unele inconveniente ale proiectului lui Petre Antonescu iar rezoluţia finală a edilului l-a repus în funcţie pe Daniel Renard.

A urmat turnarea celei de-a treia fundaţii care a fost şi ultima. Construcţia Cazinoului în forma lui actuală a fost începută în anul 1907 (urma să fie finalizată în 1910).
Privind cu atenţie se distinge în imagine o garnitură de tren în zona şantierului unde se ridica clădirea cazinoului.

Odată cu avansarea lucrărilor de construcţie şi începerea finisării clădirii a început şi taluzarea terenului dintre Bulevardul Elisabeta şi faleza recent construită.

Datorită tergiversări cvasipermanente constructorii s-au lovit de criză. "Sunt trei ani de când am luat licitaţia construcţiei Cazinoului Comunal. Această lucrare ar fi trebuit să fie terminată în cel mult un an şi jumătate, însă din diferite cauze, toate datorite comunei, cum au fost schimbarea completă a pro-actului, modificări ale proiectului pentru că a fost făcut în pripă, diferite aprobări care au întârziat, nu s-a putut face plata la timp a multor lucrări", se consemnează în actele Primăriei din anul anul 1910. Documentele arată că, exact cum s-a întâmplat la începutul campaniei, când datoriile se ridicau la 289.000 lei, tot din lipsa finanţelor, s-au pierdut trei ani, ţinând capital şi garanţie angajate la construcţia acestei clădiri.

Din cauza acestor întârzieri, firma constructoare a pierdut bani şi nu s-a putut angrena în demararea altor lucrări. "Vă facem responsabili de orice întârziere care ne-ar duce la pierderea timpului şi neterminarea lucrărilor la data indicată", acuzau constructorii pe amploaiaţii Primăriei Constanţa, în urmă cu un secol.

Deoarece lucrările trenau din lipsa de fonduri, la data de 19 martie 1910, Ministerul de Interne aproba repartizarea sumei de 500.000 lei pentru terminarea Cazinoului Comunal. Cu aceşti bani au putut fi definitivate o importantă serie de lucrări.

Există acte din care reiese că lucrările efectuate la subsol au costat 63.491 lei, la parter - 106.787, iar la etaj - 39.430. În total, s-au cheltuit 209.708 lei. La această sumă se adaugă încă 547.616 lei pentru balustrade şi grilaje, lustre şi corpuri de iluminat, mobilier, alte decoraţiuni.
Electricitatea a fost instalată de Societatea Anonimă de Gaz din Budapesta iar feroneria a fost executată de fabrica Wolf din Bucureşti.
Asfaltarea trotuarului exterior şi grilajul de fier cu trei porţi au fost realizate de firma M. Segal din Bucureşti şi au costat 19 mii lei.
Primăria a mai cumpărat şi un pian de la firma Otto Harnisch din Bucureşti şi a angajat o orchestră de 18 persoane cu 20 de mii lei pe sezon.
Lucrările au costat la final circa 1.300.000 de lei. Suma nu a acoperit însă decât construcţia propriu-zisă. S-au adăugat şi alte cheltuieli pentru mobilier, iluminat , feronerie şi comisionul arhitectului (care a urcat la 5% faţă de 4% cât se ceruse iniţial).
Acesta a fost preţul final (1, 5 milioane lei) deşi conservatorii, care nu au reuşit să impună proiectul lui Petre Antonescu, au afirmat că suma a depăşit 2 milioane de lei.

Deşi a costat foarte mult, cazinoul a stârnit, cum era şi de aşteptat, controverse încă de la inaugurare. Au fost multe voci venite atât de la politicieni dar şi de la ingineri şi arhitecţi de seamă ai momentului care au criticat realizarea pentru diverse vicii tehnice, de execuţie sau pentru că pur şi simplu era o realizare a celor din opoziţia politică.
Pe 8 august 1910, ziarul ,,Conservatorul Constanţei" scria: ,,Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească şi ei cu ceva. Noua clădire a Cazinului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârşit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie şi amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust".

La 15 august 1910 (Sf. Maria), Cazinoul a fost inaugurat în prezenţa principelui Ferdinand. Au fost ţinute discursuri omagiale pentru regele Carol I, primul ministru Ionel Brătianu, ministru V. Morţun şi au fost organizate un spectacol susţinut de trupa de teatru Davilla şi un bal fastuos la care au luat parte notabilităţile Constanţei."

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/

igorashu

Faină lecția de istorie. Mulțumesc, Harry!
Abia aștept să văd Cazinoul restaurat. E dezolant acum...

Harry

Compania Nationala de Investitii a incheiat pe 18 decembrie contractul avand ca obiect Prestari servicii de proiectare - faza Studii preliminare (Studiu hidrogeotehnic, Studiu istoric, Relevee, Expertiza tehnica) si Documentatie de obtinere aviz de la Ministerul Culturii la faza DALI - "Consolidare si Restaurare Cazino Constanta", B-dul Elisabeta nr. 4, judetul Constanta pentru suma de 99.555,75 RON + TVA.

Contractul a fost incheiat cu SC MIRO GRUP SRL din Bucuresti.

Pe aceeasi data si pentru aceeasi suma de bani Compania Nationala de Investitii a incheiat cu SC DOOI STUDIO SRL din Bucuresti contractul avand ca obiect Servicii de proiectare pentru Reactualizarea Documentatiei de Avizare a lucrarilor de interventie (DALI) si Documentatia economica aferenta DALI pentru obiectivul de investitii: Consolidare si Restaurare Cazino Constanta, amplasament B-dul Elisabeta nr. 4, Constanta.

Harry

Se poate spune ca in sfarsit reabilitarea Cazinoului a intrat in linie dreapta. Compania Nationala de Investitii (CNI) a ales doua firme din Bucuresti care se vor ocupa de proiectul tehnic, respectiv studiul de fezabilitate, urmand ca dupa realizarea acestor studii sa fie selectat constructorul care se va ocupa de restaurarea cladirii.
Mai jos va prezentam planurile fatadelor.








Harry

Astazi, viceprimarul Decebal Fagadau s-a intors de la Bucuresti cu o veste excelenta pentru constanteni. Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice a aprobat documentația de avizare a lucrărilor de intervenție pentru reabilitarea Cazinoului.
Investitia se ridica la 9.5 milioane de euro.
In perioada urmatoare urmeaza organizarea licitatiei pentru alegerea constructorului care va efectua lucrarile.

Harry

comunicatul primariei:

Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice prin Compania Nationala de Investitii CNI SA a avizat documentatia pentru consolidarea si restaurarea Cazinoului din Constanta.
In perioada urmatoare se vor obtine avizele necesare, va fi elaborat caietul de sarcini si se va organiza licitatia pentru activitatile de proiectare si executie lucrari. Firma contractată va avea la dispoziție 24 de luni pentru reabilitarea Cazinoului.
Consiliul Local Constanta a aprobat in luna decembrie 2014, hotararea privind predarea catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice prin Compania Nationala de Investitii CNI SA a imobilului – teren si a constructiei Cazino Constanta, in vederea consolidarii si restaurarii acestuia.
Cazinoul Constanta este clasificat conform Ordinului nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii si Cultelor ca monument istoric iar Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice prin Compania Nationala de Investitii este obligat sa protejeze si sa pastreze regimul de monument istoric.
Consiliul Local Constanta a aprobat asigurarea finantarii lucrarilor de sistematizare pe verticala a amplasamentului, racordurile la utilitati ( energie electrica, apa, canalizare, gaze sau alt tip de combustibil utilizat, etc), intretinerea si exploatarea obiectivului de investitii.
De asemenea, Consiliul Local Constanta se obliga sa asigure, in conditiile legii, suprafetele de teren necesare pentru depozitarea si organizarea santierului. La finalizarea lucrarilor, imobilul – teren si constructia Cazinoului vor fi predate Municipiului Constanta.

Harry

Compania Nationala de Investitii a demarat licitatia pentru Intocmirea fazelor de proiectare PT+DTAC+DE, asistenta tehnica a proiectantului si executie lucrari aferente obiectivului de investitie ,,Consolidare si restaurare Cazino Constanta".

Valoarea estimata fara TVA: 31.608.903 RON.

Durata estimata a investitiei: 84 luni incepand de la data atribuirii contractului.

Deschiderea ofertelor va avea loc pe 23.06.2015 la ora 12:00.

Prin consolidarea şi restaurarea Cazinoului se vor obţine următoarele funcţiuni ale spaţiilor interioare şi exterioare:

Subsol :
Săli de promovare a Mării Negre;
Grupuri sanitare public;
Oficiu catering;
Preparare catering;
Depozitare catering;
Vestiare personal;
Spaţii tehnice;
Anexe funcţionale;
Holuri, circulaţii orizontale şi verticale;

Parter :
Expoziţie permanentă "Istoria Cazinoului";
Sală de promovare culturală a mediului marin;
Săli activităţi artistice;
Informaţii publice;
Cafenea/ceainărie;
Foier principal + garderobă;
Lounge;
Minibar;
Monitorizare şi pază;
Birouri director + curator;
Oficiu;
Anexe funcţionale;
Holuri, circulaţii orizontale şi verticale;
Amenajare flexibilă a terasei exterioare spre mare, în funcţie de activităţile din interior.

Etaj 1 :
Sală multifuncţională;
Sală bal, expoziţii, consiliu;
Foier;
Lounge;
Scenă;
Zonă culise + grupuri sanitare;
Oficiu;
Anexe funcţionale;
Holuri, circulaţii orizontale şi verticale;
Amenajare flexibilă a terasei exterioare (cocktail), în funcţie de activităţile din interior.

Mezanin :
Birouri administraţie;
Spaţii tehnice;
Anexe funcţionale;
Holuri, circulaţii orizontale şi verticale.

Se va acorda o atenţie deosebită restaurării tuturor elementelor decorative, cu punerea în valoare a grandorii spaţiului interior; Se va redeschide elementul vitrat (scoica) existent pe peretele sud al sălii mari din etaj, similar cu cel vizibil pe faţada nord.
Deoarece sălile de la etaj necesită lucrări privind instalaţii electrice, de supraveghere, pentru ventilarea spaţiilor,etc se propune realizarea unei pardoseli false cu cca 60cm peste cea existentă.
Pentru restaurarea şi refacerea finisajelor exterioare se va întocmi un proiect detaliat de componente artistice.

După curăţarea depunerilor de praf se vor chitui, completa şi consolida elementele decorative turnate, folosind mortare tip Remmers sau similar, compatibile cu cele originare. Se vor înlătura straturile succesive de gleturi aplicate în timp şi se vor aplica zugrăveli lavabile, conform cromaticii iniţiale.

Pentru restaurarea elementelor decorative interioare se vor prezenta, în cadrul proiectului detaliat de componente artistice, soluţiile adoptate pentru fiecare tip de element: stucatură, stuco-marmură, vitralii, feronerie, etc.
După consolidarea structurii acoperişului se va reface toată învelitoarea cu tablă de zinc, cu păstrarea detaliilor şi a elementelor decorative.
În funcţie de starea de degradare se va acorda o atenţie deosebită recondiţionării şi/sau înlocuirii tâmplăriei metalice şi de lemn, cu păstrarea tipului de material, a dimensiunilor elementelor componente şi a decoraţiilor originare.

În urma întocmirii proiectului de componente artistice se vor restaura şi reface decoraţiile interioare originare, iar noua amenajare se va integra stilului Art Nouveau, specific monumentului.

Tâmplăria interioară şi exterioară se va reface conform celei existente, având în vedere statutul de monument istoric al clădirii.

Se vor demola lifturile de marfă din zona bucatariilor, se va reface planseul si se vor construi lifturi noi. Modernizarea instalaţiilor clădirii implică crearea de noi goluri în planşee.
Unele zone din planşeul peste subsol necesită o nouă configurare pentru preluarea noilor funcţiuni şi vor fi demolate şi refăcute. Este vorba despre zona scării de acces în subsol şi zona de preparare şi depozitare catering.

Liftul de persoane dintre axele C, D şi 14, 15 va avea structură metalică. Pentru montarea lui se va demola planşeul peste subsol şi se va face un radier din beton armat aşezat pe umplutură.

Clădirea va fi dotaţă în exterior cu:
Iluminat arhitectural al fatadelor;
Firme luminoase;
Iluminatul teraselor si a circulaţiei pietonale din jurul casinoului.

Harry

Conform expertizei tehnice preliminare privind componentele artistice:

La interior, cu cateva mici exceptii (coloane hol etaj) stucco-marmura este acoperita cu patru-cinci straturi de vopsitorii, interventii efectuate in timp, ce urmeaza a fi inlaturate. Aceasta situatie nefericita o intalnim din pacate, in toate compartimentele, vopsitorii prezente atat pe elementele de stucatura cat si pe suprafetele pictate (plafoane sau oglinzi false).

La exterior, reparatiile necorespunzatoare efectuate in decursul vremii au compromis irecuperabil multe tencuieli originale. Astfel tencuielile necorespunzatoere au in compozitie ciment negru ce a facut o priza la original foarte puternica, inlaturarea lor fiind extrem de dificila sau de cele mai multe ori imposibila fara sa afecteze originalul.

Intervenţiile de intretinere- reparatii si ,,restaurare" neprofesionale, efectuate in timp, au afectat profund negativ imaginea initiala. Astfel, doar cateva din incaperi mai pastreaza atmosfera originala. Prin modalitatea de interventie cromatica realizata mai tarziu culorile initiale au fost acoperite in repetate randuri cu straturi de culoare ce de cele mai multe ori sunt folosite in afara registrului cromatic original.

Chituirile cu mortare necorespunzătoare a fisurilor şi a crăpăturilor acoperă în mod sistematic elementele originale (elemente decorative turnate: de ipsos, praf de piatra-ciment, relief, basorelief si altorelief -interior si exterior) deasemeni foarte aderente la original.

Toate elementele stucaturii policrome precum si suprafetele plane (oglinzi tavane si pereti verticali sunt acoperite cu straturi succesive de vopsitorii necorespunzătoare – straturi asternute in etape diferite, de cele mai multe ori
straturi de vopsitorii industriale cu o mare aderenta la original. Stucatura policroma in dorinta de a fi ,,protejata" a fost "vernisata" deasemeni necorespunzator cu un lac semi-mat de proastă calitate.

Pictura decorativa realizata pe plafoane sau in oglinzile false pereti (incadrate de profile stucatura de diferite latimi si inaltimi) prezinta deasemeni degradari datorita interventiilor necorespunzatoare cromatice, fondurile fiind repictate in totalitate, intr-un mod neglijent, afectand si elementele decorative cu motive vegetale: frunze, flori, vrejuri, etc. ce construiesc tema compozitionala.

Sala Teatrului din punct de vedere cromatic credem ca nu mai pastreaza nimic din pictura decorativa initiala, interventiile efectuate in timp fiind total nefericite. In acest caz se vor face propuneri atat pentru bolti, calota centrala dar si pentru pereti verticali, mai ales ca in urma modificarilor de arhitectura pe latura de sud a disparut golul ferestrei in oglinda cu cel de pe nord.

Lucrarile se vor desfasura pe o suprafata desfasurata de cca. 11.050 mp dupa cum urmeaza:

Interior:

-Stucatura policroma -tavane si pereti verticali -1.660mp(desfasurati);
-Pictura murala decorativa-tavane si pereti verticali (existenta)– 720 mp;
-Pictura murala decorativa-tavane si pereti verticali (in completare)- 670 mp;
-Suprafata plana –decoratie nefigurativa-2.800 mp;
-Stuco-marmura -180 mp;
-Vitralii – 160 mp;
-Elemente lemn – 20 mp;
-Feronerie – 40 mp.

Exterior:

-Elemente decorative relief/altorelief si tencuieli speciale–exterior-4.800 mp.

Harry


Harry

In urma cu cateva zile va anuntam ca a aparut si prima contestatie la licitatia privind restaurarea Cazinoului. Aceasta a fost depusa de S.C. MILCONSTRUCT TOTAL S.R.L. din Bucuresti. Contestatoarea cere anularea licitatiei motivand printre altele inadvertentele cu privire la termenul de finalizare a investitiei (cele 84 de luni din anunt fata de 24 de luni in documentatia tehnica) sau criteriul de atribuire "pretul cel mai scazut" ales de autoritatea contractanta.

Din fericire Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor a respins contestatia asa ca procedura de reabilitare a Cazinoului poate continua.

Harry

CNI a suspendat procedura de licitatie.

Harry

Procedura a fost scoasa din starea de suspendare la ora 12:15 si va merge mai departe.

TibiV

Mama proștilor este mereu gravidă... :)

Harry

Compania Nationala de Investitii a prelungit termenul de depunere a ofertelor pentru ziua de luni 29.06.2015 la ora 10, deschiderea plicurilor urmand sa se faca in aceeasi zi la ora 12.