Lucrări abandonate în Belgia

[nenea_hartia]

Habar n-am dacă cineva își dorește să vadă și ruine în acest colț al PUM dedicat călătoriilor prin locuri frumoase, dar eu sunt fascinat că într-o lume modernă și atent cartografiată încă se mai pot explora locuri uitate și misterioase, ascunse direct la vedere în orașele noastre. Voi posta unele din aventurile mele urbane aici și voi începe cu linia către Châtelet a metroului ușor din Charleroi.

Concepută la sfârșitul anilor '60, rețeaua metroului ușor ar fi trebuit să fie una grandioasă și urma să lege diferite puncte din zona metropolitană foarte extinsă a orașului. Lucrările au demarat pe mai multe tronsoane simultan și au continuat cu sincope până la sfârșitul anilor '80, când în urma unor reforme succesive statul belgian a devenit unul federal, iar atribuțiile lucrărilor publice și transportului au fost transferate regiunilor componente. Din păcate, bugetele regionale erau mult mai reduse decât generosul buget federal, iar Regiunea Valonă a fost obligată să pună pauză multora din investițiile aflate în derulare. Linia 5 a metroului ușor a căzut și ea victimă, lucrările fiind complet înghețate.

În planul inițial linia urma să ajungă în centrul orașului Châtelet, dar construcția începuse doar pe o secțiune cuprinsă între centrul orașului Charleroi și centrul comercial Cora din suburbia Châtelineau. În momentul înghețării lucrărilor, mai mult de jumătate din traseu (între stațiile Waterloo și Centenaire) fusese complet terminat, în timp ce tronsonul Centenaire–Cora Châtelineau a fost construit doar la stadiul de structură de beton.

Deoarece secțiunea terminată este adesea patrulată de angajații TEC, compania de transport public din Charleroi și întreaga Valonie, iar accesul în stațiile Neuville și Centenaire nu se poate face decât mergând în lungul liniei dinspre stațiile Chet și Pensée, am fotografiat acest tronson mai mult din exterior, de pe domeniul public. Oricât ar părea de bizar, electrificarea de pe această porțiune care nu a fost niciodată dată în folosință funcționează, la fel și semnalele luminoase. Explicația este că una din cele două stații de transformare care alimentează întreaga rețea a metroului ușor se află în stația Chet, iar aceasta trebuie menținută în funcțiune.


Aici este primul punct în care linia devine vizibilă, ieșind din tunelul care pleacă din stația Waterloo. Dacă măriți poza se observă că semnalul luminos funcționează. Motivul absurd al încrucișării de linii este că această linie urma să fie operată nu de TEC, care deține tramvaie cu uși pe ambele părți, ci de altă companie, care avea în parc doar tramvaie cu uși pe dreapta. Aceste tramvaie trebuiau să treacă pe partea stângă pentru a permite accesului călătorilor de pe peroanele centrale.



Linia continuă pe viaduct până la stația Neuville:





Aici este Neuville:

[nenea_hartia]

Mai departe linia continuă pe viaduct către stația următoare, Chet.



Aici este Chet. Urmând sfatul unei doamne foarte amabile am urcat pe rambleu, am folosit o gaură tăiată în gardul care împrejmuiește tot traseul liniei și am intrat în stație să fac poze. Nu am coborât pe scările rulante din cauză că o canapea jerpelită așezată lângă ele sugera că stația e folosită de drogați sau de oamenii străzii. De altfel, mai multe articole postate pe bloguri avertizează că poți da de astfel de persoane sau de hoți de metale. Toate stațiile sunt puternic vandalizate.
Mai multe poze aici.

[nenea_hartia]

Linia continuă apoi în debleu către stația următoare, Pensée. După cum se observă, iarba era recent cosită și linia arată decent, deoarece tronsonul până la Centenaire este întreținut de TEC Charleroi.



Stația Pensée se află aici. Este construită în debleu și puteam sări gardul pentru poze printr-un loc în care plasa lui era deja îndoită de alții, dar cineva din blocurile din imediata vecinătate putea chema poliția. Nu cred că m-ar fi amendat, dar probabil mi-ar fi întrerupt călătoria din acea zi.
Mai multe poze aici.

[nenea_hartia]

Continuăm către Centenaire:



Următoarea stație este Centenaire.  Stația e complet subterană și nu se poate ajunge la ea decât mergând pe linie dinspre Pensée. Dacă dați clic pe link-ul spre Google Maps se observă că era dotată inițial cu o gură de acces la suprafață, dar aceasta a fost demolată de TEC în 2014, la cererea comercianților din zonă și după ce o mașină a intrat în ea și a avariat-o (informație pe care am primit-o de la domnul Marc Bolly, directorul direcției Infrastructură a TEC Charleroi).





Centenaire este ultima stație a secțiunii terminate, linia transformându-se mai departe într-o adevărată junglă, iar călătoria în lungul ei este doar pentru curajoși .



În acest loc linia de metrou subtraversează terasamentul unei foste căi ferate vicinale care ajungea aici, unde se află acum spitalul Sainte-Thérèse. O stradă din apropiere încă se mai numește Rue du Chemin de Fer (strada Căii Ferate).

[nenea_hartia]

Champeau este prima stație neterminată a liniei către Châtelet. Este construită la nivel și doar structura sa de rezistență a fost terminată.
Mai multe poze aici.

Am sărit gardul și din acest moment am mers doar pe fostul terasament al liniei.







La capătul peronului central începe o junglă de nedescris:



Totuși, o cărare prin vegetația înaltă asigură un acces relativ ușor către un scurt tunel situat sub acest triunghi de străzi. Era plin de sticle și cutii de bere goale, probabil tunelul e folosit de cei care preferă să bea un șpriț în sălbăticie . Întregul traseu de aici încolo e atât de ascuns și izolat că cineva poate să-ți dea liniștit în cap fără să fie văzut sau auzit.

[nenea_hartia]

Din acest punct și până la următorul tunel se află cea mai dificil de explorat secțiune. Vegetația e atât de densă și înaltă încât mi-a luat o oră întreagă să străbat cei 150 de metri. A trebuit să creez eu însumi o cărare, m-am umplut de zgârieturi și aproape mi-am rupt tricoul. Mi-am binecuvântat decizia de a veni în blugi groși și de a purta bocanci de șantier, dar am regretat că nu am luat și mănuși de grădinărit cu mine. E plin de rugi de mure și ar fi fost foarte folositoare. Am avut noroc cu căldura sufocantă care accentua duhoarea unor hoituri de câini și pisici, așa că am putut să le ocolesc. Altfel riscam să calc pe ele, pentru că e imposibil să vezi ceva printre bălării. Să nu uit, zona e și un rai al albinelor.

Bun, acum tunelul. E semnificativ mai lung decât precedentul.



La intrările lui e plin de gunoaie și deșeuri mari, presupun că oamenii le aruncă de deasupra, de la nivelul străzii:

[nenea_hartia]

Deși secțiunea următoare pare la fel de înverzită pe Google Maps, e de fapt mult mai ușor de traversat. Este mai degrabă ,,împădurită", iar în umbra arborilor vegetația nu a crescut atât de densă și înaltă. Așa că am ajuns relativ repede la stația următoare, Léopold.
Voi face o paranteză, pe fr.wikipedia este denumită Corbeau, după numele unei foste exploatări de huilă din zonă. Domnul Bolly de la TEC m-a lămurit însă că numele i-a fost schimbat între timp în Léopold.

Mai multe poze aici.







Asta am lăsat în urmă:



Alte imagini ale stației:

[nenea_hartia]

N-am idee cum au ajuns cărucioarele aici, practic nu există acces de la suprafață:



Privire către partea superioară a stației, aflată la nivelul străzii Léopold (stația propriu-zisă este subterană):



După cum am spus, nu se poate urca, scările lipsesc:



Așa arată stația de la nivelul străzii Léopold:

[nenea_hartia]

Peronul central este acoperit de mușchi:





Următorii 50 de metri sunt dezgustători. Pe undeva e spartă o conductă de canalizare și practic poți auzi cum curg dejecțiile, dar nu poți vedea nimic din cauza vegetației. Toată zona e o mlaștină urât mirositoare. E aproape imposibil să vezi pe unde calci, dar densitatea bălăriilor te și ajută să plutești oarecum deasupra mlaștinii. Am avut totuși nevoie de circa 30 de minute ca să străbat cei 50 de metri.



La un moment dat am simțit arsuri puternice pe picioare. Am reușit să urc pe o mică structură de beton a terasamentului și am constatat cu groază că erau acoperite de un strat subțire de furnici roșii . Mi-am scos bocancii, ciorapii și pantalonii (repet, nu te vede nimeni ) și le-am scuturat pe toate. Dar am ajuns în sfârșit la ultimul tunel al liniei. Asta am lăsat în urmă:

[nenea_hartia]

Tunelul începe aici și e foarte lung. Nu are nici o infiltrație, e complet uscat și, spre deosebire de precedentele, e relativ curat, probabil din cauză că accesul e atât de greu. Începe cu o curbă strânsă către nord, care e vizibilă și pe Google Maps.



Odată trecută curba, care are vreo 50 de metri, tunelul devine perfect drept, întunecat și sinistru. La un moment dat se aude un ecou straniu, ca și cum cineva te urmărește de la 30 de metri. M-am speriat puțin, recunosc, și am scrutat de câteva ori cu lanterna în spate. Practic ecoul se datora pașilor mei, dar era întârziat cu circa o secundă și aveam impresia că ,,urmăritorul" se oprea aproape imediat ce mă opream și eu.
Îmi cer scuze că pozele nu sunt foarte bune, dar aparatul meu e relativ ieftin și are peste 10 ani. În plus, toată lumina pe care o vedeți e produsă de bliț. Repet, înăuntru e beznă totală.





Am găsit un acces către suprafață:



Din loc în loc sunt dovezi că se fac și lucrări de întreținere a cămășuielii:

[nenea_hartia]

Călătoria mea s-a terminat în fața unui zid din blocuri de beton. Nu se poate trece sau vedea ce e dincolo.









Am încercat să folosesc funcția GPS offline a telefonului pentru a-mi stabili poziția, dar nu a funcționat bine, mă arăta mult mai la sud și mult mai aproape de intrare, ceea ce nu putea fi corect ținând cont de curbura tunelului către nord:

[nenea_hartia]

Am găsit și altceva interesant în tunel, markeri ai unei ridicări topografice recente, precum și un mesaj în engleză postat pe un zid: ,,3D Survey Point. Please do not remove". Am căutat pe net în articolele din presa valonă, dar n-am găsit nici un indiciu despre cine și ce a făcut sau face acolo.







Nu există nicăieri o sursă sigură care să spună dacă după zidul de beton s-ar afla o stație, iar articolele de presă sau de pe fr.wikipedia creează doar confuzie. Articolul acesta susține că da, stația există și se află la suprafață, dar reproduce o poză luată de aici, care prezintă de fapt stația anterioară, Léopold. M-am entuziasmat când am dat de o solicitare pentru o autorizație de funcționare, în care scrie clar că: ,,Stația « Corbeau » a metroului din Charleroi se găsește sub sit[ul Cora Châtelineau Shopping Center]. La capăt de linie, ea nu a fost niciodată dată în funcțiune, dar structura de rezistență este terminată".  Mai mult, această ultimă stație fantomă este figurată în anexele 3.2.2. și 3.2.3. (paginile 138-139) ale Planului de Mobilitate al orașului Charleroi sub numele ,,Cora". E drept, întreaga secțiune dintre ,,Corbeau" și ,,Cora" este desenată mult mai la nord decât în realitate.

În acest punct m-am adresat în scris TEC Charleroi și am primit un răspuns în 24 de ore. Pentru noi, obișnuiți cu răspunsurile cu jumătate de gură și jumătăți de adevăr ale CNAIR, explicațiile primite direct de la domnul director Marc Bolly, nu de la ofițerul de presă, sunt foarte detaliate. A răspuns punct cu punct întrebărilor mele și nu a sărit nici una. Mi-a explicat amănunțit și chiar mi-a oferit detalii suplimentare, pe care nu le cerusem. Tonul răspunsului nu a fost unul sobru și profesional, ci unul evident prietenos. S-a scuzat că nu deține un plan editabil al liniei, ci doar unul .pdf, și l-a atașat la email (cel din poză este domnul Bolly și acela este planul pe care mi l-a trimis). Din păcate răspunsul domniei sale a fost clar, în timp ce eu aș fi preferat mai degrabă misterul unei stații neatinse de picior de explorator :

,,Nu există o stație sub Cora Châtelineau, ci doar un tunel. Trebuie să ținem cont că locul respectiv avea cu totul altă configurație în perioada primelor proiecte, iar stația cea mai apropiată urma să fie situată aproape de sensul giratoriu. Tunelul se oprește sub Cora, la marginea străzii Trieu Kaisin." (Aici, conform planului pe care l-am primit.) ,,El trebuia efectiv fi prelungit pentru a traversa pe sub R3 (centura orașului, n.m), iar linia continuată spre Châtelet."

În planurile originale linia urma apoi să continue spre Châtelet pe terasamentul unei foste căi ferate vicinale convertit acum în această lungă pistă de biciclete până aproape de calea ferată și râul Sambre, care urmau probabil să fie traversate în tunel.

Cam atât. În episoadele următoare ne vom plimba pe canale.


Конец фильма

[maga998]

fenomenal reportaj ! Urban archaeology at its best !

[RaduC]

@nenea_hartia
3D survey points se ridica de obicei cand vrei sa vezi "the as-built,, si sa construiești un model BIM (building Information model) al structurii. Asta va ajuta la proiectarea structurilor viitoare etc.
Deci cine a comandat acel 3D survey a vrut sa vada exact ce se afla acolo, din punct de vedere ingineresc

p.s. cand ni s-au prezentat capacitatile REVIT de a construi modele BIM, ne-au spus
,,Think of REVIT being for AUTOCAD what was AUTOCAD for manual drafting"

[Ionut]

Excepțional fotoreportaj! Mulțumesc! Imi fac timp să mă uit pe îndelete.