Trenul ca fenomen social

[nokia2010]

Nu e ceva care ţine neapărat de România, dar nu am ştiu exact unde să deschid subiectul. 
Trenul ca fenomen social. Pentru mulţi trenul e doar pentru a merge cu el sau e ceva pentru săraki. Nu toţi cei care merg cu trenul sunt săraci. Unii sunt săraci şi dacă sunt, nu înseamnă că nu au dreptul de a călători. Poate muncesc, poate vor să fie aproape de cei dragi. Dar mai sunt cei care nu au alt mijloc de transport la dispoziţie sau sau au rău de maşină, teamă de avion sau au probleme medicale care-i impedică să zboare. Aşa precum alte categorii au drepturi, au şi ei drepturi. Ţin să menţionez lucrurile astea pentru că în decursul timpului mi-a fost dat să aud şi să citesc tot felul de aberaţii.
Veniturile şi nevoile unora sunt doar o parte a socialului. Cealaltă parte a socialului face diferenţa dintre tren şi alte mijloace de transport. Exceptând trenurile de lux, precum era "Orient Expresul" (toate variantele), până în anii '50, alea din S.U.A. de aveau numai vagoane de dormit, cum sunt unele trenuri turistice din ziua de azi (inclusiv "Nostalgia Orient Expres" sau cum i-o zice), într-un tren se pot întâlni diverse categorii de oameni, care, dacă excluzi transportul în comun urban şi periurban, nu se pot întâlni. Călătoresc la vagoane separate, dar dacă e să se adune la vagonul restaurant, bar, parlor (nu ştiu cum se traduce în Română), observator (traducere aproximativă), chiar dacă sunt de categorii diferite, se adună la un loc. Poate doar pe vapoarele de cursă lungă moderne mai fac asta - în trecut TransAtlanticele se pare că ţineau cont foarte mult între diferenţele de clasă (o aberaţie, segregare pe anumite motive fiind una dintre cele mai mari aberaţii ale istoriei). Plus că doar vapoarele şi trenurile pot oferi tot felul de facilităţi în timpul călătoriei, alte mijloace de transport neputând face asta. Poţi avea discotecă sau echivalent vagon restaurant în automobil sau avion?
Dacă se adună mulţi oameni la un loc, pot ajunge să nu se mai teamă unii de alţii.
În S.U.A., pe vremea segregaţii rasiale impuse la modul oficial Negri nu aveau voie să facă una-alta. Dar dacă erau angajaţi în domeniul feroviar, puteau intra în vagoane exclusiv destinate Albilor, călători pe distanţe lungi şi astfel afla informaţii, avea venituri ceva mai mari, lucru rar pe vreme aia, şi care nu ştiu ce domenii îl mai ofereau.

Acum am să sar puţin şi la economic... în S.U.A. exista chestia numită Railway Express Agency (R.E.A.). În fine, în S.U.A. se foloseşte şi railway, nu numai railroad. Dacă plecai undeva (de exemplu în vacanţă) îţi puteai trimite bagajele în avans la destinaţie... o fi exitând maşini azi, dar dacă nu ai chef de călătorit cu maşina, oare câţi oferă acest serviciu? Şi poşta + coletăria, feroviarul oferea directe, să vezi cum e la cu schimb de vehicule dintr-o ţară în alta (de exemplu pentru Germania - România, se schimbă vehiculele în Austria, Ungaria, România...) sau serviciul de curierat nu are legătură directă, trebuie să treacă prin centrul zonal. Uite că auto nu oferă rapiditate întotdeauna. În România puteai preda direct coletul la gară şi destinatarul de la gară îl ridica. Simplu şi rapid... poate oferă unele firme aşa ceva, dar care?

Ca ultim fenomen social menţionat, mă refer la gară. Gara era o operă de artă, un loc unde diferite categorii de oameni se întâlneau şi se întâlnesc. Dar înainte de epoca arhitecturii moderne (a nu se confunda modernă cu modernistă), dezumanizante, gara era ceva impresionant. Şi cel mai nepăsător şi incult om era probabil fascinat de o gară măreaţă. În România nu prea am avut aşa ceva, dar în alte ţări au fost, din păcate unele dintre ele dispărând... Iar în afară de aeroporturi, nu cred că altceva care să servească mijloace de transport nu cred că oferea şi oferă un oraş într-o construcţie. Oare în aeroporturi în sine (nu lângă) există hoteluri şi centre de afaceri aşa precum există în gări?

Nu sunt de la noi astea, dar merită privite ca parte a subiectului









Glorie eternă calului de fier! Glorie etrnă şinelor! Slavă eternă feroviarilor!
Nu ştiu cum e la alţii, dar mie trenurile mi-au deschis un orizont asupra lumii, orizont pe care altfel cred că cu greu l-aş fi descoperit.
Cred că m-a grăbit la partea cu ultima chestie legată de social. Pasiunile unesc oamenii. Dar în afară se zicem electronică/radioamatorism, fotografie/cinematografie, nu prea cred că există fenomen care să atragă sincer oameni aşa de diferiţi, dacă nu punem şi trenurile pe listă.
Îmi cer scuze pentru greşelile de tastare, dar sunt comune la mine. Dacă aş fi fost operator telex, zeţar, linotipist, monotastist, poate nu ar fi existat.

[frunzaverde]

Nu inteleg de unde si pana unde "trenul e pentru saraci". In aproape toata lumea avem o crestere masiva a transportului feroviar, mai ales pe trei segmente: HSR, trenuri conventionale de medie distanta (2-3.5 h de mers) si trenuri de naveta. Inclusiv in Romania, unde motorizarea individuala a inceput tarziu, incepe sa se vada o renastere feroviara. La fel, in aproape toata lumea, HSR-ul si media distanta sunt servicii premium.

Legat de istorie si social, romantezi prea mult:

In trecut, nu, clasele sociale nu se intalneau nici in tren. Vagonul restaurant era deschis exclusiv clientilor claselor I + II (clasele care, la reformele din anii '50, au devenit clasa I). Clientii clasei a III-a (si a IV-a unde se practica, gen Germania), nu aveau acces in vagonul restaurant. Abia in jurul celui de-al doilea razboi mondial s-a liberalizat situatia. In plus, clasele aveau propriile ghisee de bilete, proprille sali de asteptare, propriile accese la peron. Clasele sociale cel mult se vedeau cateva secunde pe peron. Mai mult, sistemele de rezervari pe ranguri cu suplimente, comune in Europa continentala (pe modelul Eilzug, D-Zug), facea ca clasele sociale bogate si medii sa circule cu trenurile rapide, pe cand saracimea sa ia trenurile lente, din cauze de pret. Situatia s-a corectat de-abia in anii '60-'70, cu eliminarea suplimentelor si tichetelor - in Romania inca (din pacate) persista.

In SUA, situatia era similara : toate trenurile americane aveau vagoane "cu scaune". Inclusiv cele de extrem de lunga distanta, care faceau zile sau saptamani pe drum. La fel, clasele de sus si medii mergeau la vagonul de dormit (Pullman), saracimea la scaun ("coach"). La fel, separarea intre clase era aproape totala. Si da, corect, majoritatea angajatilor Pullman pe vagoane erau negri - dar era munca de jos, de servitor / majordom, cu nimic mai buna sau mai speciala decat munca pe care o gaseau in orasele mari americane. Salariile erau ok, dar nu cine-stie-ce, si mult mai mici decat primeau albii. Singura diferenta era posibilitatea lor de a calatori si vedea alte locuri din America, si a comunica zvonuri si idei. La celelalte munci de jos (super-periculoase) gen manipulant si manevrant, nu aveau voie sa intre in vagoane, punct. Si constructia cailor ferate era adesea rezervata unor oameni care aveau statut inca si mai jos decat negri - chinezii, care nici macar n-aveau voie sa spere la cetatenie americana (le era, prin lege, interzis). Munca de sus in domeniul feroviar (mecanic, impiegat, dispecer, sef de tren) a fost mult timp meserie "alba", desegregata tarziu...

Si la vapoare era la fel - spatiile comune erau separate pe clase sociale; nu exista acces in spatiul clasei I pentru pasageri de clase inferioare. Si nici invers, in principiu.

Si da, arata romantic filmuletele din anii '50. Cu totii am fi vrut sa mergem cu asa ceva, arata fabulos. Ce nu-ti spun era pretul, care era urias. La modul, o familie din clasa de mijloc isi permitea o asemenea calatorie cel mult o data in viata, in anii '50. De asta au si disparut trenurile de calatori rapid in anii '50-'60 in SUA - era mai ieftin (si per total mai odihnitor) sa calatoresti cu masina si sa dormi la motelurile de pe marginea autostrazilor, si, incepand cu sfarstiul anilor '50, era mai ieftin sa iei avionul, decat sa mergi cu trenul. La fel si in Romania anilor '30 - o calatorie cu automotorul Malaxa Bucuresti - Constanta dus-intors (2 ore 35!) era leafa unui profesor de liceu pe vreo 15 zile. Sau a unui muncitor de fabrica pe cateva luni... Tarificatia stupida si investitia in serviciu doar pentru clasa I au omorit calea ferata de pasageri in anii '30-'70, nu avionul sau masina...

REA era un serviciu de curierat, mesagerie si bagajerie. In SUA, FedEx face exact acelasi lucru azi (inclusiv transport bagaje; desi nu cred ca cineva isi trimite bagajele in avans pentru o vacanta), DHL face asta in mare parte din Europa. Si, bineinteles, posta s-a dezvoltat la carat colete si bagaje - am folosit-o de multiple ori, inclusiv pentru chestii de lunga distanta. Logistica moderna, astazi, care foloseste servicii feroviare la greu, apropo, e mult mai variata decat a fost vreodata in trecut. Si, bineinteles ca exista servicii de curierat de inalta valoare, si de FOARTE mare viteza, la nivel global; depinde cat si cum vrei sa platesti. La fel cum exista servicii mai lente, de cantitati mari... Se cara curent fructe de mare din India pentru Singapore via bursa din Dubai, fac pe drum sub 24h... La fel cum poti cara o casa intreaga din UK in Germania la o fractiune din pretul pe kg... Am transportat eu un aparat de aer conditionat, de 30 kg, dintr-un oras la 70 km nord de Stockholm intr-un satuc din sudul Germaniei (la garantie, a functionat fix 20 secunde nenorocirea), cu vreo 30 euro. Si vrei servicii cu curier securizat, "o singura mana"? Desigur ca exista, la nivel global; si DHL si UPS iti pot aranja asta (cu costurile de rigoare), la fel cum iti pot aranja bancile mari. Spitalele si centrele de transplant au propriile lanturi logistice, la fel, cu o singura mana, certificata si pregatita pentru transportul special. Exista, de altfel, firme intregi de curierat, care au solutii de genul asta (curierat direct, fara hub, fara sortare), ca model de afaceri. Flash de exemplu; le vezi dubele si camioanele in toata Europa - aproape garantat vor cara ceva direct, de la poarta trimitatorului la poarta destinatarului, fara alta oprire, si fara grupaj. Si, daca vrei ceva ieftin, metoda "la mecanicul de locomotiva" merge in continuare in Romania si in majoritatea Europei de Est.

Si da, majoritatea aeroporturilor mari (de tip hub) au multiple hoteluri in aeroport. Plus restaurante, lounge-uri, centre de afaceri, spa-uri, centre comerciale, uneori si gradini publice si cinematografe. Unele, gen Amsterdam, Paris, Istanbul, Dubai, Frankfurt, Singapore, ofera inclusiv hoteluri complet airside - dincolo de vama si securitate, pentru cei care nu doresc sau nu pot sa intre in respectiva tara, fiind doar in tranzit. Cu intrarea, desigur, exclusiv din inima terminalului. Si, daca zbori business class sau first class, lunga distanta, ai servicii de "vagon restaurant" la avion. La economy class, primesti si acolo mancare, dar e mai de vagon-cantina muncitoreasca, mai degraba, functie de operator si distanta.

[nokia2010]

Aia cu trenul e pentru săraci e o idee perpetuată de unii cretini şi m-am gândit să fac referire la ei.
Poate cei de la clasa a III-a nu aveau voie la vagonul restaurant, dar mă îndoiesc că în S.U.A. cei de la coach nu aveau voie acolo. Unele companii restricţionau accesul celor fără bilete de clasa 1 la vagoanele observator, dar depinde de companie, că altele te lăsau şi cu bilet de clasa a 2-a. În parte din Europa doar trenurile de rang superior aveau vagoane restaurant - la noi, până în comunism C.F.R. le închiria de la C.I.W.L.
La vapoare însă nu aveai asta.
Se pare că au existat mecanici Negri pe locomotive cu aburi.
În gară şi acum sunt separate casele de bilete. Unde erau separate culoarele de trecere. Şi pe peron poţi aştepta mai mult de câteva secunde.
Ai observat corect aia cu suplimentul de viteză. În alte ţări s-a renunţat, la noi se continuă cu o aberaţie anacronică în condiţiile unei concurenţe mari. Sunt de acord să plăteşti o diferenţă de confort, dacă vrei compartimentat, cuşetă, dormitor, dar în rest, dacă vagoanele sunt la fel, ce rost mai are suplimentul de viteză.
În S.U.A. erau scumpe rău de tot bilete la vagoanele de dormit. Uite ceva tarife din 1950: https://rollymartincountry.blogspot.com/2018/02/great-northern-railway-1950-public.html
Mda, familie de 4, să dai cam 2.000-4.000 de Dolari per o călătorie de la Chicago la Seattle, destul de scump. 4.000 - 8.000 dus întors, mult de tot. Am adus preţurile din 1950 la ziua de azi, 53 de Dolari vin cam 530 de Dolari azi... oops, 530 x 4 face mai mult de 2.000
La avion, dacă zbori cu ceva mai de lux, cred că e sub 400 de Dolari biletul (depinde de cum o nimereşti). Da' îngrozitor se mişcă unele site-uri din S.U.A. ... Unele companii feroviare începuseră să aplice reduceri pentru familie (vezi pg. 16): https://streamlinermemories.info/South/MP60TT.pdf
Oare succesul trenurilor în unele ţări să fie legat şi de faptul că acele ţări practicau mai puţin segregarea socială pe bază de venituri?

[frunzaverde]

Nu calculezi bine - era si mai scump. Chicago - Seattle, un bilet dus-intors, in 1950, ar veni rata pentru clasa intermediara, adica 93.70, plus suplimentul Pullman, de 18.25, luat de doua ori (pentru dus-intors). Asta inseamna 130.20$, la care se adauga 15% taxe, 149.73. Asta inseamna la banii de azi 1617.08$ (americanii publica ratele inflatiei anual, gasesti usor calculatoare de valoare). De persoana, la "cuseta deschisa" (open section). Salariul minim pe economie, in 1950, era 132$ pe luna. Brut. O familie de 4 persoane, chiar si in cele mai ieftine paturi, dus-intors, ajungea la vreo 5000 $ in bani de azi, pe un simplu dus-intors...

In general, trenurile din SUA, in epoca Pullman, aveau sectiunea Pullman separata de sectiunea non-Pullman, cu insotitorul Pullman permanent blocand accesul (se puteau cumpara, daca mai erau paturi, suplimente Pullman direct de la el). Pasagerii de la "coach" adesea aveau acces exclusiv la serviciul "la scaun", sau, alternativ trebuiau sa plateasca separat pentru o rezervare la vagonul restaurant. In Europa, regula diferea ca strictete, functie de tara.

In aceiasi epoca, avionul dus-intors, costa un pic peste 200$ - si pana la sfarsitul anilor '50, avionul urma sa devina mai ieftin ca trenul. La avion, azi, un bilet Chicago - Seattle, direct, dus-intors, astazi, costa tot pe-acolo, doar ca preturile la avion au ignorat inflatia, vorbim de undeva la 150-300$ pentru un zbor azi (ma rog, pre-pandemie), cel mult. Nu mai exista de mult "servicii de lux" la americani, tot ce zboara are cam acelasi set de servicii. Oricum, zborul e scurt (un pic peste 4h).

[nokia2010]

Deci dacă erau dispuşi să plătească în plus, puteau merge la vagonul restaurant, nu era interzis. Însă era o prostie.
Eu am început cu bouvagoanele, adică coach. Nu am reuşit să aflu ce e aia "intermediate".
Cum de a reuşit transportul aerian să ajungă aşa de ieftin? Ştiu că a fost subvenţionată construcţia de aeroporturi, dar chiar dacă ai fi plătit în banii de azi 50-100 de dolari în plus ca taxă de aeroport în cazul în care nu exista subvenţia, tot ai fi ieşit mai ieftin decât cu trenul.

[nokia2010]

La partea cu vagoanele restaurant am să mai întreb în S.U.A. (pe un forum).
Trenurile alea de lux erau ca să arate potenţa. Din păcate nu s-au orientat la timp către pasagerii cu venituri mai mici, când ăia de lux au început să se mute la avion. Până la avion se găseau destui să plătească tarife mari la unele trenuri.
Măgărie la C.F.R.: băgau mai multe Rapide în loc de Accelerate spre mare, ca să jecmăneacă oamenii.

[MarianD]

https://clubferoviar.ro/contractele-de-servicii-publice-in-transportul-feroviar/

Practic se garantează starea de fapt.

https://arf.gov.ro/web/prezentare-otf/

Ce avem aici? Operatori de rable diesel SH (TFC, IRC / VTS, Regiotrans) sau care au rămas cu niște tepe pentru stat pe stoc (Softrans Hyperion). Singurul mai de doamne ajută, Astra, dacă consideram doar trasele cu vagoane și nu cele cu putregaie SH diesel. Reforma de succes. Sper sa nu treacă legea, trebuie privit prin prisma călătorului și nu al naționalismului de baltă. Ma doare undeva ce scrie pe tigaie,  ma interesează doar SERVICIUL pe care îl plătesc.

[Sorinus]

Eu zic , ca Romania statea bine la capitolul gari. Cele din Baragan au fost construite, cred, in prima parte a secolului 20, cand condititiile taranilor erau ca-n Morometii. Dar daca te uiti la cladiri gen Dalga, Dragos-Voda, etc, sunt chiar ok ca arhitectura si servicii, avand sala de asteptare, casa de bilete. Si au o arhitectura chiar draguta, desi in paragina.

Iar cele facute de Elie Radu, nu sunt marete, dar sunt clar oau ptr Romania rurala.