Vroom vroom... pe tren

[dorum]

offff....si nu depaseste nimeni de pe autostrada trenul... ce naspa...

[SB76UFO]

Infrastructura

[iuli]

Infrastrucura de acum 2 secole 

[sebba]

terminati cu astea mai copii, va vad prezidentiabilii si ne trezim cu promisiuni de submarin de mare viteza intre arad si mangalia, dat in folosinta chiar pana la Craciun

[igorashu]

Infrastrucura de acum 2 secole 

Nu chiar, dar pe-aproape Dat în folosință în 1902. Construit în 18 luni.

[NordKapp]

In gara din Basel, Elvetia. 

[dorel]

^Zefiro ?

[Zimox]

Gara noua *AV Bologna*


Ruta Torino - Salerno (se ajunge la 350km/h pe alocuri)

[anacronox]

Am avut ghinionul sa pelc aseara de la Deva cu IR 1822. Din cauza ca a luat foc o locomotiva la un tren marfar in drum spre Petrosani am ramas blocati in camp 2 ore. Iam intebat insotiroul de bord ce se intampla si raspunsul lui e ca trebuie sa imi dea mie explicatii.

Pana la urma la 12 juma noaptea am plecat inapoi spre Simeria.
Am ajuns pe Blaj Brasov Bucuresti. Fiind la cuseta de 4 persoane am rugat insotitorul sa dea drumul la clima. Raspunsul a fost ca n face fata locomotiva. Am intrebat si de apa, fiind peste 30 de grade in compartiment. Raspusul a fost ca ajungem in brasov si pot sa imi iau din gara.
Am facut reclamatie la CFR, sa vedem ce se intampla. La ProTv au spus ca s-a dat apa in tren, dar va spun ca nu a fost asa.

[frunzaverde]

Am ajuns pe Blaj Brasov Bucuresti. Fiind la cuseta de 4 persoane am rugat insotitorul sa dea drumul la clima. Raspunsul a fost ca n face fata locomotiva

Ce bullshit e si asta? Locomotiva are 5100 kW, din care la tractiune nu-i trebuie, pentru 10 vagoane de 50 t bucata, nici macar la urcare spre Predeal, mai mult de 2500-3000. 1 kW pentru HVAC nu inseamna nici macar cat orzul la gaste; asta-i o scuza penibila.

[nirolf]

IR1945 acum vreo 2 săptămâni. Ajunge în București cu 40 de minute întârziere pt că s-a stricat locomotiva la Ciulnița. La Ploiești sunt decuplate cele 2 locomotive (defectă + ajutor) și trenul staționează în gară 40 de minute până vine altă locomotivă. Trenul ajunge noaptea în munți, climatizarea probabil era lăsată pe 16 grade... rezultatul e că oamenii (mulți veniți de la mare) tremură de frig, cine a avut a stat cu jacheta pe el!

[frunzaverde]

Pana acum pe threadul asta ne-am plimbat cu trenul prin Romania si prin Europa. Hai sa ne plimbam si prin Asia, nu?

Saptamana trecuta trebuia sa ajung din Singapore la Kuala Lumpur. Doua metropole uriase, fiecare cu 6 milioane de locuitori, separate de 350 km de jungla si plantatii de palmieri (de ulei si de arbori de cauciuc).

Adica de-aici:


aici:



Aveam de-ales intre 41 de zboruri directe pe zi, 50 de minute de zbor. Dar, daca tot am batut 16 ore de zbor in jurul pamantului ca sa ajung la Singapore, m-am gandit ca vreau sa vad si natura si lumea din jurul meu, asa ca am decis sa ma deplasez pe sol. Ca doar 320 si 737-uri avem si noi in Europa. Inchiriat masina? Nici o sansa - doar formalitatile de vama pentru a traversa granita in Malaiezia cu un bun care nu-ti apartine sunt infernale.

Autobuz? Sunt cateva zeci de curse pe zi, operate de tot felul de companii care-si fac reclame cu nume care mai de care mai imbietoare gen "Ekspress", "Eksekutif", "Gold Class". Cumva insa nu-mi place sa merg cu autobuzul, mi se face rau usor de la miros si balans, plus ca 6h pe autostrada (si oricat intre 30 de minute si 3 ore in vama) nu-mi suradeau absolut deloc.

Deci ramane calea ferata. Singapore este legata la reteaua sud-est asiatica de cale ferata, o retea construita de britanici in epoca coloniala care porneste din Singapore, traverseaza Malaezia, ajungand la KL, urca apoi via Ipoh si Butterworth pana la granita tailandeza la Hat Yay, de unde continua sa urce pana ajunge la Bangkok, de-acolo spargandu-se in ramuri diverse, una spre Chiang Mai, alta spre Vientiane in Laos si alte doua spre estul Tailandei. Intre Singapore si Bangkok se poate putea circula cu doar o schimbare de tren; din iunie anul curent e nevoie de 2 schimbari.

Pana in 2011 trenurile plecau din centrul orasului Singapore, dintr-o gara numita Tanjong Pagar. O foarte complicata situatie politica (in care gara si reteaua feroviara din Singapore apartin statului Malaezian) si apetitul imobiliar al ambelor state (care doreau sa foloseasca spatiul ocupat de sine pentru investitii mai profitabile) au pus capat garii respective. In 2011, gara Singapore s-a mutat la marginea orasului, chiar langa vama si podul spre Malaezia, intr-un loc numit Woodlands. Sinele au fost rapid dezafectate, iar terenul vandut, profiturile urmand a fi impartite 60-40 intre Malaezia si Singapore. In schimb, se va construi metrou intre Singapore si primul oras din Malaezia (Johor Bahru) pana prin 2020 si tren de mare viteza (cu statiile subterane in Singapore) intre KL si Singapore pana in 2025.

Mai mult, pentru a usura traficul de navetisti, trenurile de lunga distanta pleaca din Johor Bahru, astfel incat sa fie loc de trenuri de navetisti intre Woodlands si Johor Bahru (se face foarte intensiv naveta internationala; sunt doar 3 km, nu exista mare diferenta culturala, si salariile sunt triple in Singapore fata de Malaezia). Asa incat, trenul meu spre Kuala Lumpur nu va pleca din Singapore, ci din Johor Bahru. Pana in Johor Bahru, ori tren de naveta, ori autobuz, ori taxi. Am ales trenul de naveta, pentru trei motive - se sincroniza cu trenul de lunga distanta; timpul la vama e fix (in cazul in care mergeam rutier, vama putea dura oricat intre 10 minute si 3 ore, in functie de cat de rea e coada), si formalitatile sunt mai simple (o vama in loc de doua).

Deci, la ora 6:30 dimineata, chem un taxi la hotelul meu, si ii cer sa ma duca la punctul vamal feroviar Woodlands. 35 minute mai tarziu (si 25 de S$ mai tarziu), ajung la vama. Spre deosebire de puhoiul de lume de la vama rutiera, pe feroviar erau trei oameni. Fara coada, primesc rapid stampilele (ambele controale se fac in aceiasi cladire, existand deci o singura vama cu patru ghisee - imigrari SG, vama SG, imigrari MY, vama MY), si ma sui in trenul de naveta care urma sa parcurga cele 5 minute peste stramtoarea Johor. Nu e nimeni pentru ca trenul de naveta inspre nord este scump. Politica idioata a operatorului feroviar face ca cursul de schimb intre ringitul malaezian si dolarul singaporez sa fie de 1:1 fata de 3:1 in realitate. Trenul e deci de 3 ori mai scump intre Singapore si Johor decat este intre Johor si Singapore (5$ fata de 5 MR, adica 15 lei fata de 5; autobuzul este vreo 2$, si te ia din centrul orasului, nu de la margine).

Dupa curatenia ireprosabila din Singapore ma izbeste impresia din vagonul uzat al cailor ferate malaeziene. Dupa ce se dau jos cei 300 de calatori veniti dinspre nord, ma sui si eu impreuna cu ceilalti doi calatori care mergeau inspre nord.

Mai jos vagonul care asigura naveta intre Singapore si Johor (2.5 km):


La 8 fix (si 3 minute, ca deh, nu e Elvetia) ne punem in miscare. Mai jos intreaga calatorie cu trenul de naveta Singapore Woodlands - Johor Bahru Sentral. 5$, 5 minute. Un dolar pe minut, 2 pe km, de doua ori mai scump decat taxiul singaporez. Nu-i nimic, macar n-am stat in vama 2 ore (era o coada de cativa kilometri):

http://www.youtube.com/v/7cfIe_nvQ7E

Se vede inclusiv granita - traversam faimosul pod ("the Causeway") construit de britanici in anii '20, care a fost locul unor lupte grele in 1942. Ceata si lumina galbuie nu sunt naturale, sunt de la incendii de mlastina si de padure din Indonezia. Situatia e cu atat mai rea anul asta - datorita cresterii pretului la ulei de palmier si prabusirii pietei latexului, foarte multi fermieri inlocuiesc culturile, si fac asta (in mod ilegal) cu foc. Rezultatul este ca din Cambodia pana in Australia, 4000 km, cerul e acoperit cu un smog galbui toxic.

La 8:05 ajungem in Johor Bahru Sentral. O gara uriasa, ultra-moderna (desi construita un pic "on the cheap" dupa calitatea finisajelor), unde aerul conditionat tinea temperatura ambientala la 12 C:



La 8.40, trenul meu, Ekspres Rakyat 2 (Expresul National 2) cu destinatia KL Sentral, Ipoh, Butterworth si vagoane directe spre Hat Yay si mai departe spre Bangkok pleaca de la linia 3. Feriti linia 3. Imi iau o cafea (kopi o kosong) si o prajitura, si ma asez la coada la poarta de imbarcare - spre deosebire de multe alte locuri din lume, imbarcarea se face pe acelasi sistem ca la avioane - exista o poarta, unde se strange lumea, dupa care se verifica biletele si se face imbarcarea la peron in grup.

Trenul:


si in interior:


18 vagoane, unele pline, unele mai putin pline. Desi in poza pare gol, pana la urma, vagonul meu s-a umplut pana la plecarea trenului, fiind 80% plin tot drumul. Exista o singura clasa, "clasa superioara". Inainte exista si clasa de lux, dar s-a renuntat la ea pentru ca nu avea musterii. Aerul conditionat reuseste sa tina vagonul la 14 C tot drumul, facandu-ma sa cer nasului o patura (afara erau 36 C, ca de altfel in fiecare zi). Malaezienii si singaporezii au o obsesie cu aerul conditionat - e atat de frig in toate spatiile inchise incat maneca lunga si eventual un pulover sunt necesare. Chiar si americanii (alti obsedati de stat in frigider) nu sunt in halul asta. Ma sui in vagon si ma asez pe scaunul meu, 6A in vagonul R2.

Se poate cumpara bilet on-line, direct de pe site-ul CFR-ului malaezian (Keretapi Tanah Melayu, Caile Ferate din Malaiezia), sau de la case/automate din gari sau de la nasul imbracat intr-o uniforma turcoaz stralucitoare si apretata pana cand nu se mai vedea vreo umbra de cuta sau sifonare (nu a vrut sa fie pozat).
 
Si plecam. Scartainid din roti, pe sinele cu ecartament metric, ne punem lent in miscare. Si parasim civilizatia, intram in jungla:

















Curbe multe, zgomot si vibratii, restrictii multe pe calea ferata. Linia extrem de serpuita prin jungla si prin plantatii de palmieri de ulei nu permite viteze mari. Rareori depasim 60 km/h, si pe zeci de kilometri intregi mergem cu 20-30 la ora.

Restrictie de 15 km/h:



Si restrictie extrema:



Ne intersectam cu un alt tren:

http://www.youtube.com/v/zggyU6cCQ0U

Si continuam printre ferme de palmieri de ulei:

http://www.youtube.com/v/8POJTVH-wOA

http://www.youtube.com/v/RUSIA8BCOC0

si orasele mici:







Ma duc la vagonul restaurant unde pentru 6 ringgiti (6 lei) mananc micul-dejun (un singur fel disponibil, "Nasi Goreng USA" + un hamburger de pui):



Dupa cateva ore ajungem la Gemas, unde reincepe civilizatia. Linia serpuita diesel se transforma in dubla electrica. Expresul nostru incepe sa imparta linia cu alte trenuri, de la trenuri de naveta locale la automotoare rapide apte de 160 km/h:







Nu depasim 110 km/h, atat poate batranul GM care trage locomotiva dupa noi; ne depasesc din cand in cand mandriile KTM, trenurile ETS, automotoare chinezesti derivate din Desiro-uri electrice. Din loc in loc restrictii la 70-80 chiar si pe linia dubla-electrificata. Fiind inceputul sezonului musonic de est, nu poate sa nu ne prinda si ploaia:



Ceea ce la noi s-ar numi furtuna groaznica in Asia de Sud-Est se numeste ploicica. Da, ploua atat de tare incat nu se vede pe geam aproape nimic.

Pana la urma, dupa 8 ore, la 16:00 ajungem in KL Sentral:



Scuzati calitatea pozei, dar era atat de umed incat telefonul meu nu stia cum sa se descurce. Aerul conditionat in gara era inchis pentru ca tocmai fusese traznita gara, si se reseta calculatorul de comanda (isi cereau scuze). Gara imensa, extrem de moderna, pe multe-multe niveluri, cu nod intermodal pentru trenuri de distanta, trenuri locale, metrou, monorail (pentru zona centrala din KL), autobuze si taxiuri. Bineinteles, cu un mall imens in completarea garii, pe 7 niveluri, in care puteai gasi orice marca locala, regionala, americana sau europeana.

Plus un birou de taxi de unde iti poti comanda un taxi si plati in avans, fara a te trezi cu surprize dupa.

Costuri? Foarte ieftine:

Singapore Woodlands - Johore Bahru (5 km) : 15 ringgiti (In directia opusa, 5 ringgiti, halal strategie de marketing).
Johore Bahru - Kuala Lumpur (355 km) : 33 ringgiti

Spre comparatie, autocarul cere intre 55 de ringgiti si 120 de ringgiti (la 120 ringgiti primesti fotoliu singur pe rand, cu lemn de mahon si masa). Avionul costa intre 35 si 150 ringgiti). Avionul cere intre 40 si 150 de ringgiti, atat la low cost cat si la legacies.

Taxiul in Singapore este 3.5 dolari (10 lei) pornirea + 1 km, plus .55 dolari (1.6 lei) pe km dupa aia. In general nu te tepuiesc, pentru ca risca 3 ani de puscarie si 3 bastoane pe spinare, dar am patit-o sa puna unul tarif de zi in loc de tarif de weekend (cand e jumatate de pret), l-am amenintat cu politia, si am avut placerea unui drum gratis.
Taxiul in Kuala Lumpur este 3 ringgiti pornirea (include primul km) + 1.5 ringgiti pe km. Adica fix cat preturile la taxi in Bucuresti. Si in KL se intampla sa te certi sa porneasca aparatul desi au semne peste tot care spun ca aparatul este obligatoriu. Taxiurile in KL arata fix ca alea din Bucuresti - adica soferul poate fi absolut orice fel de caracter dubios; am nimerit sa merg cu un taximetrist care avea o a doua slujba ca imam la o moschee din localitate (avea doua seturi de carti de vizita, si isi tinea cartile religioase intr-un torpedou semi-deschis; la cum conducea, am prins 160 pe un flyover, sunt sigur ca avea nevoie de tot ajutorul lui Allah sa ajunga la destinatie in siguranta de fiecare data), apoi cu altul care mi-a recomandat bordelurile locale (spunandu-mi ce etinie au prestatoarele de servicii), un altul care dorea cu toata intentia sa ma duca ori la aeroport ori la cazinou, si nu intelegea ce caut la hotel la 1 noaptea. Deci exact ca in Bucuresti.

Pentru conversie rapida: 1 ringgit malaezian = 1 leu romanesc, deci toate preturile de mai sus sunt egale cu preturile in lei. 1 dolar singaporez = 3 ringgiti/lei.

[TibiV]

Senzational reportajul, l-am citit cu sufletul la gură...
Mulțumim !

Tare faza cu pretul diferit la dus şi la întors.
Caracalul are fani în Asia !...    

[nenea_hartia]

@frunzaverde:

[TibiV]

Uite ce am gasit pe site-ul... Ministerului Transporturilor !...
Un link la un film "cabview" cu M509 Bicaz-Bacau

https://www.youtube.com/v/ITzPPTFS0HI